Pretentii civile. Speta. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.328
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.123 pronunțată la 18 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat în substituirea domnului avocat din Baroul Prahova, pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 14.03.2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar reclamantul a solicitat prin acțiunea promovată judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA învederează că nu poate pune concluzii în fața Curții de APEL PLOIEȘTI întrucât este avocat stagiar și depune la dosar note de ședință și adresa nr.6576/12.11.2007 a SC ""SA, care poartă numărul de intrare nr.2919/12.11.2007 în cadrul Direcției Corporative -Juridic, precizând că acesta reprezintă în act nou.
Avocat, pentru intimatul-reclamant precizează că are cunoștință de adresa depusă de recurentă și, la rândul său, depune la dosar concluzii scrise și un set de acte, în copii, respectiv: adresele nr.9225/01.04.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și nr.504/11.06.2007 ale ""SA. Declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-reclamant, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la faptul că dreptul la acțiune a fost prescris, învederează că reclamantul a depus cererea la data de 28.09.2007, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Din probatoriul administrat în cauză la instanța de fond, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, deoarece, deși avea obligația conform Codului muncii de a dovedi că a inclus drepturile salariale de Paști și C în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către angajați a acestor suplimentări salariale.
Solicită respingerea recursului potrivit motivelor dezvoltate pe larg în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2007, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și suma de 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat la SC SA până în anul 2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 prevedea suplimentări salariale de Paște și C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepțIa prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus copii de pe contractul colectiv de muncă, practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.123 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând în primele de C și de Paște, respectiv suma brută de 9330 lei, care după reținerile obligatorii, va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, de asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s- reținut că așa cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 28.09.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza disp.art.137 Cod procedură civilă instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SA până în anul 2007 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2007 suplimentări salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2007, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 9330 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și Paște.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimatul-reclamant prin concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând în anul 2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat-
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005 de 927 RON, înainte de Paștele 2006 de 1047 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatului-reclamant cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 21.12.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 6043 lei sumă reactualizată, în loc de 9930 lei, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.123 pronunțată la 18 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 6043 lei, sumă reactualizată, în loc de 9930 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-03-26
MP/FA
Trib. P nr-
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
