Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 37/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr. 331/CM din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă în înregistrată la data de 27 octombrie 2006, reclamanții, -, ( actual ), I, G, și au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin, intervenienți în nume propriu fiind I, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale restante reprezentând 30% din indemnizația de încadrare lunară pe perioada 01.10.2003 - 30.04.2004 si spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, conform raportului de expertiză efectuat de expert contabil, care face parte integrantă din hotărâre, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data executării prezentei hotărâri.
Au mai solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă pe perioada 2001- 2006 și până la plata rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții și intervenienții au arătat că sunt magistrați și magistrați asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin neacordarea acestor sporuri tuturor magistraților s-a creat o situație de discriminare care, de altfel, a fost recunoscută chiar de Ministerul Justiției.
Această discriminare a fost constatată și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a pronunțat în acest sens hotărârea nr.1285/2005.
Pe cale de consecință, sunt incidente dispozițiile OG nr.137/2000 care impun la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a situației de discriminare.
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime s-a arătat că acesta a fost prevăzut prin dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
Asupra acestui drept nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența sau exercitarea acestuia.
De asemenea, plata sporului de vechime se include în categoria situațiilor specifice la care face trimitere art.38 alin.2 din Constituția României din 1991 și art.41 pct.2 din Constituția republicată. Pe cale de consecință, restrângerea acestui drept constituțional nu se poate face decât în situațiile prevăzute de textul constituțional.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1 alin.2, art.160-166 și art.295 alin.1 din Codul muncii, precum și pe art.2 și art.21 alin.1 din nr.OG137/2000.
Prin sentința civilă nr.331/CM din data de 23 mai 2007, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea precizată și completată și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 11.04.2002-26.04.2004 și majorarea de 40% a indemnizației de încadrare brută lunară pe perioada 27.04.2004- 01.04.2006, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, sume ce se vor actualiza în continuare cu indicele de inflație la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă începând cu data de 27.10.2003 pentru reclamanți, cu data de 08.11.2003 pentru intervenienta, cu data de 16.01.2004 pentru intervenienta, cu data de 23.01.2004 pentru intervenienții, și, cu data de 17.01.2004 pentru intervenienta și cu data de 13.02.2004 pentru intervenientul, până la data de 31.12.2006, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, sume ce se vor actualiza în continuare cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligată să completeze carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților în interes propriu conform celor dispuse anterior.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit nr.OUG177/2002, 43/2002, Ordinelor Ministerului Justiției nr.688/2003, 3278/2002 privind aprobarea normelor metodologice, judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, în baza art.23 alin.1 din Legea nr.78/2000 primesc un spor de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, spor care din data de 01.05.2004 s-a majorat la 40% în conformitate cu disp.OUG nr.24/2004.
Dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru munca egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, prevede la art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Or, prin aplicarea sporului de 30% și respectiv 40 %, numai în cazul judecătorilor care fac parte din completele specializate de infracțiuni de corupție și procurorilor carte instrumentează astfel de cauze are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.27/2004 și art.4 alin.2 din Codul muncii.
În același sens este și Hotărârea nr.185/22.07.2005 dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se constată existența unei discriminări directe potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000.
Prin această hotărâre, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării recomandă Ministerului Justiției, în temeiul art.19 ( 4) lit.a din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Un astfel de proiect a fost întocmit de Ministerul Justiției, sens în care s-a recunoscut discriminarea creată între magistrați în ce privește salarizarea în perioada 2002 -2006.
Începând cu 10 aprilie 2006, elementele de discriminare existente între magistrați au fost înlăturate prin intrarea în vigoare a OUG nr.27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, din sistemul justiției. Întrucât Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost dată la 22.07.2005, drepturile reclamanților se cuvin pe toată perioada existenței discriminării, așa cum au fost solicitate de către aceștia în acțiune.
Față de aceste considerente și în raport de disp. art.6 alin.2 Codul muncii, coroborate cu art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituție, precum și Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, precum și cererea de intervenție în interes propriu.
S-a mai reținut, având în vedere cele statuate în această decizie de constituționalitate, că procurorii financiari sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi și sporuri salariale ca și procurorii din cadrul Ministerului Public.
Dacă s-ar menționa contrariul, s-ar ajunge la perpetuarea situației discriminatorii instaurate de dispozițiile nr.OUG1877/2002 și nr.43/2002, dar înlăturate prin Hotărârea nr.185/2005 dată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, dar și de disp.OUG nr.27/2006.
Așa fiind, pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin A au fost obligați la plata către reclamanți și către intervenienții în interes propriu, pe perioadele corespunzătoare calității de salariați a fiecăruia din aceste instituții, a drepturilor salariale reprezentând 30 % pentru perioada 10.12.2002 - 25.04.2004, respectiv de 40 %, pentru perioada 25.04.2004 - 01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data executării prezentei hotărâri.
Având în vedere calitatea de salariați a reclamanților, precum și dispozițiile Codului muncii și ale Decretului nr.92/1976, sus-menționații pârâți au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora, respectiv să înscrie veniturile brute calculate conform celor arătate anterior.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă excepția lipsei calității pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin A criticând-o în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
A susținut, în primul rând, că Ministerul Public este ordonator principal de credite, potrivit art.3 din nr.HG1730/2006, dar nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin acțiune.
De aceea, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are vreo culpă în nealocarea sumelor solicitate, iar interesul chemării sale în judecată nu este născut.
Între recurent și intimații-reclamanți nu există raporturi de muncă. Alocarea fondurilor necesare sumelor ce ar urma să fie plătite acestora nu este o condiție suficientă pentru obligarea recurentului prin hotărâre judecătorească.
Recursul este nefondat.
În legătură cu susținerea pârâtului în sensul că nu are calitate procesuală pasivă, instanța de fond a considerat corect aplicabile prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, dar și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu face doar propuneri, ci chiar dispune măsuri, în condițiile în care, potrivit art.20 din lege, asigură realizarea politicii fiscal-bugetare.
De aceea, nu poate opune lipsa calității procesuale pasive sau inexistența cererii de suplimentare de credit bugetar din partea ordonatorului principal de credite, iar recursul său va fi respins ca nefondat.
Ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr. 331/CM din data de 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/30.01.2008.
Jud.fond:.
Gh.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Constantina Duțescu
