Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3832/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2117/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3832/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 152/24.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5039/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, scu, G, Militam, și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de
administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul
pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic,
solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data 26.11.2007, pe rolul Tribunalului București - Secția a -a Conflicte Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamanții HG, scu, G, au solicitat, contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, constând în suma de 1.700 Ron, reactualizată în raport de indicele de inflație până la data plății efective precum și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Curții de Apel București spre competentă soluționare, având în vedere disp. art.1 din OUG nr.75/2008.
Pe rolul Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată la Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin sentința civilă nr.152/24.10.2008, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției; a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată de reclamanții HG, scu, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.700 lei, reprezentând stimulente, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtului fondurile necesare plății drepturilor; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Examinând excepțiile invocate Curtea a constatat că excepția necompetenței materiale a instanței a rămas fără obiect, având în vedere faptul că prin încheierea din data de 25.06.2008, Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, având în vedere dispozițiile art.l din OUG nr.75/2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, Curtea a admis-o și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art.70 din Legea nr.304/2004 și ținând seama de faptul că reclamanții sunt angajați ai Ministerului Public.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de procurori, iar prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia precum și unor categorii din cadrul instanțelor. Plata stimulentelor a fost efectuată în conformitate cu art.5 din Normele Interne, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale.
Chiar dacă hotărârea mai sus menționată privește doar categoria judecătorilor, Curtea a apreciat că se poate vorbi despre o discriminare indirectă și a reclamanților deoarece și aceștia au calitatea de magistrați și sunt salarizați conform acelorași acte normative ca și judecătorii.
Pe de altă parte, Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 privește și procurorii de la Parchetele de pe lângă Judecătorii cu vechime între 0 și 3 ani.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizări determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compun se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.1 Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre alte două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din muncii) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studii treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, existenta discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva discriminării și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără distincție); art.l4 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
salariale reprezintă adaosuri salariale, deci sunt drepturi în sensul art.155 și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Însă, în speță, s-a realizat o selecție arbitrară între criteriile acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia a sărbătorilor de iarnă" decembrie 2005, în sensul că s-a considerat prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de Normele interne au caracter exemplificativ și de recomandare ele au fost aplicate arbitrar. s-au acordat următoarelor categorii socio-profesionale:pentru întregul personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției, indiferent de funcție sau vechime; din cadrul personalului instanțelor judecătorești, numai pentru judecătorii cu o vechime de 0-3 ani, consilierii de reintegrare, funcționarii publici, personalul contractual (aceștia din urmă fără deosebire de vechime).
Astfel, în cadrul personalului din justiție s-au aplicat tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categoria socio- profesională).
Prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, aplicat arbitrar ce nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite, respectiva decizie aplicându-se strict doar actelor normative cu putere de lege, adoptate de legiuitor.
Având în vedere cele mai sus reținute, în temeiul dispozițiilor art.73 -93 din Legea nr.303/2004, al Legii nr.168/1999, art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta Socială Europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999):are garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție, instanța de fond a admis acțiunea iar pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.700 lei, reprezentând stimulente, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Actualizarea sumelor se impune, deoarece ceea ce face obiecții ale reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul pretins din indemnizația de încadrare brută lunară ar fi trebuit acordate și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit de reclamanți și este datorata de recurenții-pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
În temeiul art.60-63 Cod procedură civilă s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curții de Casație și Justiție și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtului fondurile necesare plății drepturilor.
Soluția se impunea, deoarece Ministerului Economiei Finanțelor îi incumbă, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, obligația întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, iar în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, pârâtul s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
S-a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și recurentul-pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin recursul său întemeiat în drept pe disp. art.4 și 9 Cod procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aduce sentinței următoarele critici:
- greșit a procedat instanța de fond când nu a dispus introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instituție care are calitatea de ordonator secundar de credite;
- greșit a admis instanța de fond acțiunea în virtutea presupusului caracter discriminatoriu întemeiat pe dispozițiile OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, deoarece prin Decizia nr.821/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.1 și alin.11, art.27 din OUG nr.137/2000, constatând că aceste articole sunt neconstituționale.
- în mod corect Curtea Constituțională a admis excepția invocată de Ministerul Justiției, constatând că dispozițiile art. 2 și 27 din Ordonanța de guvern nr. 137/2000 sunt neconstitutionale din perspectiva art. 1 alin. 4 din Constituție, ce reglementează principiul separației puterilor în stat, a art. 126 alin.6 ce garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ și a art. 144 lit. a) și c) ce stabilesc competența Curții Constituționale de a analiza constituționalitatea unor prevederi din legi sau ordonanțe în vigoare, raportat inclusiv la art. 16 din Constituție ce se referă la egalitatea în fața legii, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanței de judecată atribuția de a retine încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Toate aceste argumente conduc cu certitudine la concluzia că dispozițiile art. 2 și ale art. 11 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată, sunt neconstituționale, justificând transformarea instanțelor de judecată în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale la care s-a făcut referire anterior.
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, invocată prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, precum și unităților de parchet subordonate acestuia.
Astfel, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu se găsește în posesia Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, acest act administrativ aparținând Ministerului Justiției.
Prin urmare, este evident că discriminarea (dacă prin raționamentul reducerii la absurd am accepta că există) nu a fost produsă de către acest pârât.
Mai mult, Ministerul Public - în calitatea sa de ordonator principal de credite - are atribuții de gestiune doar asupra bugetului propriu și al unităților de parchet subordonate, nu și asupra bugetului altor ordonatori principali de credite, în speță Ministerul Justiției.
- în mod greșit a respins instanța de fond excepția tardivității formulării acțiunii - invocată de Ministerul Public, având în vedere că reclamanții și-au întemeiat solicitările pe Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, formulând o acțiune în despăgubiri întemeiată pe disp. art.21 alin.1 din OG nr.137/2000.
Având în vedere că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 este un act de autoritate publică, ce emană de la o instituție a administrației publice centrale (Ministerul Justiției), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, însă, Ordinul Ministrului Justiției prin care s-au acordat stimulentele menționate a fost emis în anul 2005, iar reclamanții au formulat acțiunea în luna iunie a anului 2007, ceea ce înseamnă că au trecut mai mult de 30 de zile de la data comunicării actului, acțiunea fiind astfel tardiv formulată.
- în mod nelegal a dispus nstanța de fond obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri în valoare de 1700 N, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a magistraților, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
- în mod nelegal a dispus instanța de fond plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fiind astfel o obligație imposibilă.
- actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată și în consecință această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Prin recursul său întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.7-9 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.500/2002, OUG nr.75/2008, Constituția României, recurentul-pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
- În mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002.
Între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată. Pretențiile reclamanților reprezintă drepturi de personal, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Existența unei discriminări poate fi constatată în condițiile în care persoanele se află în situații comparabile, ori reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu cea a personalului care beneficiază de aceste prime, întrucât cele două categorii nu desfășoară aceeași categorie de activitate.
În mod corect a reținut instanța că situația considerată a fi discriminatorie a avut loc prin Ordinul nr.2404/C/2004, nicidecum prin implicarea Ministerului Economiei și Finanțelor în procesul legislativ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu ocazia judecării prezentului recurs, s-au invocat înscrisurile- Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 și Nota internă a Direcției Financiar-Contabile din cadrul Ministerului Justiției, privind fundamentarea propunerii de acordare de stimulente.
Din analiza acestora, rezultă cu certitudine că aceste stimulente (în realitate prime) au fost acordate printr-un act administrativ, numai personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției, și cu Nota de fundamentare se enumeră personalul care urmează să beneficieze de aceste stimulente, făcându-se referire expres la categoria de judecători de la judecătorii, cu o vechime de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Astfel că nu se face vorbire, nu numai de ceilalți judecători, cu atât mai puțin de procurori, ce aparțin Ministerului Public.
Pentru perioada la care reclamanții-intimați fac vorbire, actul normativ în baza căruia se făcea salarizarea magistraților, era Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002, în care potrivit art.22 din aceasta, sunt stabilite condițiile și criteriile în care ordonatorul principal de credite bugetare, poate acorda premii (în speță și Ministerul Public ).
De altfel în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000, modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr.77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2007, întrucât nu lezează un scop legitim și nu dezavantajează anumite persoane, așa cum sunt ele enumerate.
Conform art.70 alin.1 din Legea nr.304/2004- bugetul pentru Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Tribunale, Tribunale specializate și Judecătorii, este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.131 alin.3 din aceeași lege.
În cadrul parchetelor fondul destinat potrivit legii pentru stimularea magistraților procurori, pentru aceștia repartizarea fondului de stimulente se stabilește prin Ordin emis de Ministerul Public, în condițiile OUG nr.177/2002 (art.22-23).
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu retribuția, iar acordarea sau neacordarea acestor stimulente le conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu constituie un drept.
În atare condiții, se apreciază că sunt întemeiate motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv pentru care în baza art.312 (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile, se va modifica sentința recurată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, se va respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, față de lipsa calității procesuale pasive (având în vedere raporturile dintre reclamanți și acești pârâți ) și se vor respinge pretențiile reclamanților ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și recurentul-pârât chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.152/24.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți HG, G, și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
.//.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, față de lipsa calității procesuale pasive.
Respinge pretențiile reclamanților ca neîntemeiate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
12.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
