Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 433/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.145/CM din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.09.2007, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a formulat acțiune în numele membrei de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Liceul Teoretic I, Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași și Orașul, prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii se arată de către sindicat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte care reglementează salarizarea personalului bugetar.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art.48-50 din actul normativ menționat, în raport de care personalul didactic beneficiază de drepturile prevăzute în Legea nr.128/1997, precum și de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, solicitat de reclamantă în prezenta acțiune, este reglementat de nr.HG281/1993, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 din nr.HG281/1993, salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare.
În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, art.8 lit.a) prevede posibilitatea acordării unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-au mai invocat dispozițiile art.43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ în care se prevede că "pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau alte asemenea, salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite".
De asemenea, art.35 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului A prevede acest drept pentru condiții grele de muncă prin acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Se arată de către sindicat că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist-programator, analist-programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar (de patrimoniu), bibliotecar (cu fond de carte informatizat), alte categorii de personal.
Pârâtul Orașul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile prevăzute în Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată de Legea nr.286/2006.
În conformitate cu dispozițiile art.4 alin.4 lit.a din Legea nr.486/2006, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată.
Repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene. cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar. Drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, în speță centrele bugetare de învățământ.
Deși invocă faptul că, potrivit prevederilor nr.OG17/2006, diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației și Cercetării pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora, pârâtul Orașul recunoaște că are obligația de a vira sumele pe care le aprobă Guvernul.
Pe fondul cauzei, pârâtul Orașul a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea sporului ce face obiectul cauzei.
Pârâtul Orașul a formulat cerere de chemare în garanție a Județului A și Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați a vira către orașul fondurile necesare achitării drepturilor salariale neacordate personalului didactic și didactic auxiliar pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
Județul Aas olicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Orașul, pe considerentul că nu are atribuții în a distribui de la bugetul lor ori a prelua de la bugetul de stat fonduri pentru achitarea drepturilor salariale, ci numai un rol consultativ, iar pe de altă parte, nu are calitate de angajator față de cadrele didactice în sensul prevăzut de art.14 alin.2 din Codul muncii, întrucât nu Consiliul Județean repartizează sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drepturile bănești, solicitate prin acțiune.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin concluziile scrise, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002, art.19-35.
A arătat că este ordonator principal de credite conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite.
Totodată, a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.145/CM din 22 februarie 2008, admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâții Liceul Teoretic "I " și Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15 % pentru munca în condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02.2007-22.02.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare efectuării plății.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat acesta să aloce pârâtului Orașul sumele necesare efectuării plății.
Au fost obligați pârâții Liceul Teoretic "I " și Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 82 lei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Județului
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că pârâtul Orașul are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, calitate în care hotărârea judecătorească le va fi opozabilă și acestor persoane.
Obligația pârâtului Orașul nu este și nu poate fi aceea de a calcula și acorda diferențe de drepturi salariale pentru salariații față de care nu are calitatea de angajator, obligația acestuia fiind aceea de a vira angajatorilor reclamantei sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești, în conformitate cu prevederile nr.OG17/2006 și în raport de calitatea sa de ordonator secundar de credite.
S-a reținut că reclamanta desfășoară activitate în funcția de secretar la Liceul Teoretic "I ".
Potrivit adeverinței depuse la dosar, reclamanta, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru.
Locurile de muncă existente la Liceul Teoretic "I " au fost expertizate de Autoritatea de Sănătate Publică A, sens în care a fost întocmit buletinul de determinare nr.42/12.03.2007, de către Dr., medic primar medicina muncii la.
Concluziile reținute în buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă la Liceul Teoretic "I " sunt următoarele:
La serviciul Secretariat, contabilitate și cabinet informatică din cadrul unității există calculatoare și imprimante pentru fiecare post de lucru.
Salariații din cadrul acestor servicii, care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale, printre care: oboseala vizuală și generală, cefalee, lăcrimare, ceea ce denotă o suprasolicitare a aparatului vizual și a atenției.
Personalul care lucrează la aceste aparate tip calculatoare prevăzute cu monitoare și imprimante este supus unui cumul de noxe.
Așa cum rezultă și din fișa de post aflată la dosar, reclamanta avea ca obligație în exercitarea sarcinilor de serviciu utilizarea produselor software din dotarea unității, întocmind toate situațiile necesare procesului instructiv-educativ și activităților de secretariat.
Deși sporul solicitat de reclamantă nu este prevăzut expres de Legea nr.128/1997, acesta este reglementat prin nr.HG281/1993, pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare, precum și în Contractele Colective de Muncă la Nivel de de Învățământ, respectiv la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului
Ori, nu se poate reține apărarea pârâtului Orașul în sensul că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor atâta timp cât aceasta lucrează, în exercitarea sarcinilor de serviciu, peste 50% din programul de lucru pe calculator, în condiții periculoase sau vătămătoare, aspect dovedit prin buletinul de expertizare a locurilor de muncă că o astfel de activitate este dăunătoare sănătății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, deși între acesta și reclamantă nu este nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești, nu conferă reclamantei nicio garanție legală din partea recurentului pentru eventualele sume ce ar trebui să le primească în speță.
Raportul juridic de serviciu este creat între reclamantă și angajator, care are obligația de a-i plăti drepturile salariale și nu poate solicita aceste drepturi de la Ministerul Economiei și Finanțelor.
Această instituție nu are printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002 obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Față de motivul arătat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Recursul declarat de chematul în garanție este nefondat.
Potrivit art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Nu trebuie omise din vedere atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor care constau, așa cum sunt enumerate de art.19 din lege, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare etc.
Potrivit acestor atribuții, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Nu este vorba despre o veritabilă obligație de garanție, ci despre procedura de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pentru considerente de opozabilitate, dată fiind această procedură de finanțare, a fost introdus în judecată, prin cererea de chemare în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
În concluzie, se va reține că soluția tribunalului pronunțată asupra cererii de chemare în garanție este legală, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.145/CM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
