Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4499/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4499
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței civile nr.683 din 18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-,în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții reclamanți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr..683 din 18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, împotriva pârâților Curtea de Conturi a României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 283, alin.1, lit. c, Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de aceste dispoziții legale care reglementează conflictele de muncă se constată prescris dreptul la acțiune al reclamanților.
Prin decizia nr. XXXVI/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o interpretare a dispozițiilor art. 33, alin.1 din Legea 50/1996 în raport de art. 1, pct. 32 OG 83/2000 și art. 50 OUG 177/2002 și art. 6 OUG 160/2000 în sensul că magistrații au beneficiat până la intrarea în vigoare a Legii 45/2007 de sporul de vechime în muncă.
Ca atare, acest drept nu a fost niciodată abrogat, magistrații beneficiind continuu de el.
Raportat însă, la data introducerii acțiunii, la data nașterii dreptului la acțiune se constată că acesta este prescris.
Reclamanții au susținut că acțiunea este introdusă în termen, având în vedere pe de o parte că dreptul la acordarea sporului de vechime a fost doar suspendat, dreptul de a-l cere curgând de la data încetării suspendării.
Pe de altă parte au invocat dispozițiile art.27, alin.2 OG 137/2000.
Susținerile reclamanților nu pot fi primite deoarece dreptul nu a fost suspendat iar hotărârile Consiliului Național al Discriminării au caracter de recomandare și nu au forța juridică de a impune o anumită soluție instanțelor judecătorești și ca atare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 2 OG 137/2000.
Așa fiind, instanța a respins acțiunea reclamanților față de Curtea de Conturi a României, Consiliul Național al Discriminării și pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G, G, arătând în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât prin decizia ICCJ nr. 36 din 7 mai 2007 s-a statuat că și controlorii financiari sunt îndreptățiți la sporul de vechime deoarece dispoz. art. 8 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat.
În mod nejustificat instanța de fond a asimilat litigiul ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății cu prevederile cuprinse în Codul Muncii, ce se referă la conflicte de muncă ordinare, deși au precizat în acțiune faptul că respectiva cauză se referă la discriminare caz în care sunt aplicabile dispoz. OG 137/2000.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit articolului 283 lit. c Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.
Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.
În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin.3, cu următorul conținut: prevederile alin.1 și 2 - referitoare la sporul de vechime - nu sunt aplicabile magistraților.
Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 07.05.2007, întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă-nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 07.05.2007, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3.pr.civ. cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare.
Este nefondată critica referitoare la faptul că în mod nejustificat instanța de fond a asimilat litigiul ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății cu prevederile cuprinse în Codul Muncii, întrucât s-a precizat în acțiune faptul că această cauză se referă la discriminare, deoarece față de raporturile stabilite între reclamanți pe de o parte și pârâta Curtea de Conturi și anume salariați- angajator, natura litigiului este aceea de conflict de muncă, iar dreptul comun în această materie este Legea nr.53/2003 care se completează cu dispozițiile speciale și anume OG nr.137/2000, invocată de reclamanți. Față de soluția instanței de fond aceea de a respinge acțiunea ca prescrisă, se reține că atât art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii, cât și art. 27 din OG 137/2000 prevede un termen de prescripție al dreptului la acțiune de 3 ani.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312.pr. civ. îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței civile nr.683 din 18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-,în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
2ex/
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
