Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 455/CM
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. reclamantul, domiciliat în C,-, -. 35, județul C și
2. pârâtulSERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ, cu sediul în B, Calea 15 nr. 1-3, Palatul Parlamentului, Corp, sector 5,
împotriva sentinței civile nr. 1247 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52034 din 27.05.2008, depusă la dosar și recurentul pârât Serviciul de Protecție și Pază prin consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 39972/2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul reclamantului este declarat în termenul legal, nemotivat, hotărârea recurată fiindu-i comunicată acestuia la data de 13 august 2007 și este scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recursul pârâtului este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului pârât, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă, invocă excepția nulității recursului formulat de reclamant având în vedere că aceasta nu a fost motivat în termenul legal. Totodată, arată că nu are acte de depus sau alte chestiune prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu are excepții de invocat sau acte de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul
asupra excepției nulității recursului declarat de reclamant și asupra recursului formulat de pârât.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra excepției nulității recursului formulat de reclamant, învederează că acesta nu a fost în măsură să redacteze motivele de recurs întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată de instanța de fond. În cazul în care instanța constată că procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost legal îndeplinită, arată că lasă la aprecierea instanței în ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamant. Totodată, învederează că a fost angajat de recurentul reclamant pentru acest termen de judecată și poate formula oral motivele de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât, având cuvântul, referitor la recursul declarat de reclamant solicită să se constate nulitate acestuia conform art. 306 Cod procedură civilă având în vedere că recurentul reclamant nu a depus motivele de recurs în termenul legal.
Referitor la recursul declarat de pârât, reprezentantul acestuia critică hotărârea recurată invocând greșita motivare a instanței de fond prin care se reține că cererea este întemeiată întrucât pârâtul nu a contestat dreptul reclamantului privind acordarea ajutorului cuvenit acestuia. Pârâtul nu a contestat drepturile reclamantului dar a arătat că din motive neimputabile acestuia, nu a fost achitată diferența rămasă. Motivul pentru care nu a fost achitată întreaga sumă a fost acela că pârâtul nu a avut fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești cuvenite celor trecuți în rezervă. Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâtul a făcut numeroase demersuri la Ministerul Finanțelor pentru a i se aloca fondurile necesare. Astfel, având în vedere că pârâtul nu deținea suma necesară achitării drepturilor bănești, a faptului că prin rectificarea bugetară din anul 2007 au fost alocate sumele necesare achitării ajutorului bănesc, apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică. Cu privire la cheltuielile de judecată la plata căreia a fost pârâtul obligat la instanța de fond, solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul a recunoscut de la primul termen de judecată drepturile solicitate de reclamant, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificare în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra recursului formulat de pârât, învederează că prin motivele de recurs pârâtul invocă propria culpitudine în neachitarea drepturilor bănești. S-a susținut că s-au făcut demersuri pentru a obține fondurile necesare achitării ajutorului bănesc solicitat de reclamant. La nivelul instituției au avut loc unele restructurări cu scoaterea în rezervă a unor persoane, printre care și recurentul reclamant. Ieșirea în rezervă s-a făcut în condiții legale dar recurentul reclamant avea dreptul la plata ajutorului bănesc prevăzut de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 138/1999. Dreptul prevăzut de acest articol se prezumă că se naște și trebuie achitat la momentul scoaterii în rezervă. O parte din suma datorată i-a fost achitată reclamantului la 3 luni de la scoaterea în rezervă iar o parte i-a fost achitată după rectificarea bugetară din anul 2007. Instituția avea obligația de a face din timp demersurile necesare includerii în bugetul pe anul 2007 drepturilor ce urmau a le fi acordate persoanelor scoase în
rezervă. Totodată, învederează că i-au fost achitate reclamantului drepturile stabilite prin hotărârea recurată, astfel că apreciază că recurentul pârât nu mai prezintă interes în soluționarea recursului. Având în vedere că pârâtul nu poate invoca propria culpitudine în neplata drepturilor bănești, solicită respingerea recursului formulat de pârât. Totodată, solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentului pârât, având cuvântul în replică, învederează că recurentul reclamant a trecut în rezervă la cererea sa de pensionare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului formulat de reclamant și, pe fond, asupra recursului formulat de pârât.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
La data de 3 august 2007 fost declarat recurs de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1247 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, hotărâre ce i-a fost comunicată la data de 13 august 2007, recursul nefiind motivat.
La data de 23 august 2007 declarat recurs, motivat, împotriva aceleiași sentinței și pârâtul Serviciu de Protecție și Pază.
În fapt;
Reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecție și Pază a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 27.747,00 lei cu titlu de diferență de plată ajutor bănesc in conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/ 1999, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat instanței împrejurarea că a fost încadrat în Serviciul de Protecție si Pază încă de la înființarea acestuia, din anul 1991, având funcția de colonel, iar în conformitate cu dispozițiile textului mai sus menționat, la data trecerii în rezervă a cadrelor militare din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sunt obligate să plătească foștilor salariați pentru munca depusă un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, cuvenindu-i-se contravaloarea a 20 solde lunare, respectiv 60.640,00 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul Serviciul de Protecție și Pază Bas olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că până la data introducerii acțiunii reclamantul a primit suma de 32.893 lei reprezentând o parte din ajutorul bănesc cuvenit rămânând neachitată suma de 27.747 lei sumă pe care nu o poate achita din lipsa disponibilităților bănești.
Prin sentința civilă nr. 1247 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamant. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 27.747 lei reprezentând diferență ajutor bănesc.
A fost redus onorariul apărătorului ales al reclamantului de la 1.500 lei la 500 lei și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost pârâtul la plata către
reclamant a cheltuielilor de judecată de 500 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 8 martie 2007 emisă de Ministerul Apărării s-a dispus pensionarea reclamantului și stabilirea pensiei de serviciu pentru activitatea depusă în temeiul dispozițiilor art.12 din Legea nr. 164/2001.
Articolul 31 din Legea nr. 138/1999 arată că la trecerea în rezervă, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, iar pentru o vechime de peste 30 ani ajutorul este egal cu contravaloarea a 20 de solde.
Pârâtul nu a contestat dreptul reclamantului privind acordarea ajutorului cuvenit acestuia și chiar a efectuat plata parțială de 32.893,00 lei, rămânând de achitat diferența de 27.747 lei.
Având în vedere că reclamantul a primit o parte din drepturile bănești cuvenite ca urmare a trecerii sale în rezervă, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului Serviciul de Protecție și Pază B la plata sumei de 27.747 lei reprezentând diferență ajutor bănesc.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, având în vedere complexitatea cauzei, instanța de fond a dispus reducerea onorariului apărătorului ales de la 1.500 lei la 500 lei iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul, către reclamant, la plata acestei sume.
1. Recursul formulat de reclamantul este lovit de nulitate și va fi declarat ca atare pentru următoarele motive:
Articolul 306 alin. 1 Cod procedură civilă dispune: Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Articolul 303 Cod procedură civilă dispune: Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Articolul 80 din Legea nr. 168/1999, privind conflicte de muncă, dispune: Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că termenul de motivare a recursului în cazul litigiilor având ca obiect conflicte de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate.
În aceste condiții recursul declarat în termen legal la data de 13 august 2007 și nemotivat până la data judecării prezentei cereri este nul și va fi considerat ca atare.
2. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Serviciul de Protecție și Pază a vizat, în esență, următoarele:
Deși nu contestă drepturile reclamantului a învederat că din motive neimputabile nu a achitat diferența neachitată și anume datorită inexistenței fondurilor necesare plății.
A susținut, totodată, că în conformitate cu dispozițiile art. 69 din Legea nr. 138/1999, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege
se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor prevăzute la art. 1.
A criticat, de asemenea, sentința cu motivarea că instanța de fond nu a ținut seama că la termenul de judecată din data de 18 iulie 2007 fost depusă la dosar copie de pe nr.OUG 78 din 28 iunie 2007, privind rectificarea bugetară, prin care a fost suplimentat bugetul pârâtului, fiind incluse și drepturile bănești ale reclamantului, împrejurare cu privire la care acesta a fost înștiințat.
A solicitat ca, avându-se în vedere susținerile de mai sus, să se admită recursul și să se respingă acțiunea ca lipsită de interes.
O ultimă critică vizează sentința din perspectiva dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, conform cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată".
Recursul a fost motivat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Se va avea în vedere împrejurarea că recurentul pârât nu contestă că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de bani, însă, pe de o parte, întârzierea la plată se datorează inexistenței resurselor financiare, iar pe de altă parte, în urma rectificării bugetare, fiind deja alocate sumele de bani necesare, pretenția a devenit lipsită de obiect.
Recurentul pârât, în calitate de angajator, avea obligația de a achita plata ajutorului cu ocazia trecerii în rezervă a reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 138/1999.
Trecerea în rezervă s-a făcut prin pensionare pentru limită de vârstă, astfel că recurentul, în calitate de angajator, cunoștea cu exactitate momentul pensionării putând cu ușurință să parcurgă demersurile legale cu scopul constituirii fondurilor bugetare destinate efectuării acestor plăți.
Pe de altă parte, deși recurentul a învederat că și-a executate integral obligația, invocând în acest sens nr.OUG 78 din 28 iunie 2007, privind rectificarea bugetară, nu a făcut dovada achitării sumelor de bani reprezentând "diferențe de plată ajutor bănesc în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 138/1999", sens în care în mod necesar trebuia să depună documentația de plată financiar-contabilă care confirmă executarea obligației.
Drept urmare, Tribunalul Constanțaa hotărât în mod judicios atunci când a considerat temeinice pretențiile reclamantului, sens în care a și admis acțiunea.
O ultimă critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată pe care recurentul pârât îl apreciază nejustificat de mare de vreme ce și-a recunoscut obligația.
Critica este neîntemeiată și aici în vedere împrejurarea că demersul judiciar se datorează în exclusivitate recurentului, care nu și-a îndeplinit obligația nici după adoptarea nr.OUG 78 din 28 iunie 2007.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă și a dispus reducerea onorariului avocatului de la 1.500 lei la 500 lei, ținând totuși seama că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, obligând la plata cheltuielilor de judecată partea căzută în pretenții.
, de asemenea, în vedere împrejurarea că onorariul de 500 lei asigură în mod echitabil compensarea muncii efectuată de avocatul ales, care a acordat consultanță din momentul introducerii cererii de chemare în judecată până la susținerea cauzei pe fond, în fața Tribunalului Constanța.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, obligând totodată recurentul pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentului reclamant, în cuantum de 500 lei, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 35, județul C împotriva sentinței civile nr. 1247 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulSERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ, cu sediul în B, Calea 15 nr. 1-3, Palatul Parlamentului, Corp, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1247 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Obligă recurentul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/11.06.2008
gref. -
2 ex./12.06.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
