Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 467/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1655 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 noiembrie 2008 judecarea cauzei a fost suspendată datorită lipsei părților de la dezbateri. La data de 12 februarie 2009 reclamantul intimat a solicitat repunerea pe rol a cauzei precum și judecata în condițiile art. 242 proc.civ.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1655 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului formulată împotriva pârâtei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 6300 lei, reprezentând PRIMA de și de Paște 2004-2005, precum și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu contract individual de muncă, în perioada 30.09.2003- - 12.07.2006.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art. 176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază.
Aceste drepturi după cum s-a arătat, sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Susținerea pârâtei potrivit căreia ulterior anului 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul sunt lipsite de temei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate, precum și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtasolicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâta arată că tribunalul a rezolvat greșit cererea introductivă, susținând în esență că sporurile și adaosurile salariale au fost incluse în salariul de bază din anul 2003.
Reclamantul, prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate. Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității rezultă că partenerii sociali au convenit ca salariații să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
În alin.7 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul art.168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și,
2. excepția referitoare la anul 2003, când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Excepțiile fiind de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003, nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar mai avea nici o finalitate, ele legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Nu se poate reține sub acest aspect nici "Nota" comisiei paritare a înregistrată la această unitate sub nr.4209/6 nov. 2007, aceasta intervenind ulterior nașterii dreptului angajaților la primele de sărbătorile de Paști și de C în temeiul contractului colectiv de muncă, "interpretarea dată prin respectiva notă" aflată la dosar conținutului art.168 din CCM, tinzând la o modificare a conținutului acestuia, ce nu poate avea efect retroactiv.
Acest act nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă.
În acest sens, art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește că:
"(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează șidevin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților."
Așadar, nu există un temei legal pentru întinderea efectelor acestei note asupra unei perioade anterioare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
Astfel fiind, se constată că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat și examinând cauza și din oficiu se constată că sentința este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1655 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER,
Președinte:Dana Cristina GârbovanJudecători:Dana Cristina Gârbovan, Laura Dima, Sergiu
