Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 471/R-CM
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.897/CM din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul A - Societate civilă de avocați, intimata-intervenientă, personal și avocat pentru ceilalți intimați-reclamanți și intimați-intervenienți în nume propriu, în baza împuternicirilor avocațiale nr.17,71 și 42 emise de Baroul A - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar cerere de intervenție în interesul recurentei-pârâte A, formulată de
Avocat pentru intimații-reclamanți și intimați-interve-nienți în nume propriu, depune la dosar borderou cu acte și susține că nu solicită comunicarea cererii de intervenție formulată de, întrucât a făcut o copie de pe aceasta și a luat cunoștință de ea.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, susține că i s-a comunicat de către copie de pe cererea de intervenție și a luat cunoștință de aceasta.
Depune la dosar note scrise prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a, arătând că în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanții care se găsesc nominalizați în cu salariații și care se recunosc ca fiind salariații acestei societăți, ar fi salariații recurentei, acestea fiind două societăți comerciale distincte și în consecință, recurenta, față de salariații nu prezintă calitate procesuală pasivă. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei față de aceștia.
Curtea pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interesul recurentei-pârâte, formulată de
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție în interesul recurentei-pârâte, așa cum a fost formulată de
Avocat pentru intimații-reclamanți și intimații-intervenienți, solicită respingerea cererii de intervenție formulată de P în interesul recurentei-pârâte ca fiind inadmisibilă, susținând că recurenta-pârâtă nu are un interes propriu.
Curtea respinge cererea de intervenție în interesul recurentei-pârâte, formulată de P, apreciind că aceasta este lipsită de interes.
Reprezentanții părților pe rând având cuvântul, arăt că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, precum și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a invocată de recurenta-pârâtă prin apărător.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea verificării calității procesuale active și pasive și a rezolvării solicitărilor.
Având cuvântul asupra excepției pe care a invocat-o la acest termen, arată că, în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la plata drepturilor salariale privind primele de Paști și de C privind salariații unei alte societăți comerciale, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a față de aceștia.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți și intimați-intervenienți în nume propriu, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
Având cuvântul asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocată de recurenta A, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că nu poate fi admisă în condițiile când aceasta nu a fost invocată prin motivele de recurs și nu a fost invocată nici în fața primei instanțe.
Intimata-intervenientă având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, precum și prin cererile de intervenție în interes propriu formulate la datele de 17.09.2007 (fila 22), 1.10.2007 (fila 230 și 244), 3.10.2007 (fila 282, 296 și 309), 29.10.2007 (fila 320) și 21.11.2007 (fila 443), reclamanții și intervenienții au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (la nivelul anilor 2004-2007), pentru perioada 2004-2007; actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație; acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000, pentru drepturile salariale neacordate, ambele de la nașterea dreptului până la plata efectivă; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii și a cererilor de intervenție, s-a arătat că reclamanții și intervenienții sunt sau au fost salariații pârâtei, iar la începutul anului 2004 toți aveau această calitate. Potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 3.10.2007 a fost precizat temeiul legal al acțiunii principale, respectiv dispozițiile contractelor individuale de muncă, dispozițiile contractelor colective de muncă din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, dispozițiile Codului muncii și cele ale art. 969, 977-982 din Codul civil.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, arătând că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. entru anul 2004, textul art.168 alin.2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, iar prin Decizia nr.5140/31.08.2007 intitulată "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute în art.168 din CCM al, rin p. care s-a confirmat același aspect.
Pârâta a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune, invocând prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, în conformitate cu care prezenta acțiunea trebuia promovată în ermen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba despre o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
A mai susținut pârâta că promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii. Aceste condiții nu sunt încă stabilite, ceea ce înseamnă că sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept.
Pe de altă parte, prin acțiunea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, stabilite potrivit art.168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivelul anilor 2004-2007, pentru perioada 2004-2005; actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație; acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000, pentru drepturile salariale neacordate, ambele de la nașterea dreptului până la plata efectivă; plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 31.10.2007 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr-.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul, în ședința publică din 19.12.2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale, iar lit.e a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.897/CM/21.12.2007, au fost admise în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând prime de paște și C pe perioada 14.08.2004-decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce urmează a fi acordate în raport cu perioada lucrată efectiv de reclamanți și intervenienți.
A fost respinsă cererea privind acordarea dobânzii legale aferente acestei sume.
A fost obligată pârâta să plătească suma de 267.110 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, toți având această calitate la începutul anului 2004.
Conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, iar conform alin.2 pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat, stipulând că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
A apreciat instanța că potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți. În acest sens în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005 între patronat și sindicat, s-a convenit, la pct. 8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Analizând gramatical textul, tribunalul a constatat că textul cuprinde sintagma "în anul 2003", iar nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
Tribunalul a înlăturat și susținerea pârâtei privind confirmarea de către Comisia Paritară, prin decizia nr.3793/18.06.2007, a faptului că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori". Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5 (fila 380), nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La fila 393 există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, însă acest înscris este nedatat și nesemnat, iar instanța nu l-a luat în considerare, având în vedere că, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Tribunalul a înlăturat și apărarea pârâtei în sensul că acțiunea este prematură (pe motiv că era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins), apreciind că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, una excluzând-o pe cealaltă.
Mai mult, tribunalul a considerat că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și l-au inserat în cuprinsul contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003, fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
A concluzionat instanța că ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, considerându-se de către tribunal că o astfel de lucrare, foarte amplă din cauza numărului foarte mare de reclamanți și intervenienți, nu ar fi utilă pentru nici una dintre părțile în conflict. Reclamanților și intervenienților (care nici nu au solicitat această probă și s-au opus achitării onorariului provizoriu pentru expert, în cazul în care această probă ar fi fost totuși dispusă prin încălcarea principiului disponibilității dar în baza rolului activ al instanței) nu le era utilă întrucât s-ar fi tergiversat soluționarea cauzei, expertului fiindu-i necesar un timp îndelungat pentru finalizarea lucrării, ajungându-se astfel la încălcarea art.286 alin.1 Codul muncii. Pentru pârâtă lucrarea ar fi fost prea costisitoare.
Astfel, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
Coroborând dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, instanța a admis cererea și cererile de intervenție în parte, pe perioada 14.08.2004-decembrie 2007, raportat însă la perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant și intervenient în parte. Drepturile suplimentare salariale pentru sărbătoarea de paște a anului 2004 au fost considerate prescrise, conform art.3 alin.1, coroborat cu art.1 din Decretul nr.167/1958.
În baza art.161 alin.4 Codul muncii, s-a dispus plata actualizată a acestor drepturi, cu indicele de inflație la data plătii efective.
Cererea reclamanților și intervenienților privind plata dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, a fost apreciată ca neîntemeiată, tribunalul apreciind că reclamanților și intervenienților urmează a li repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație, astfel că acordarea către aceștia și a dobânzii solicitate ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă.
Prin aceeași cerere s-a solicitat suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului, însă la termenul de judecată din 27.05.2008, pârâta a renunțat la această cerere.
Pârâta a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a încălcat normele de procedură, deoarece nu a anulat acțiunea, deși aceasta nu avea precizată câtimea obiectului. În mod greșit în considerentele acțiunii s-a făcut referire la art.3713alin.3 Cod pr.civilă, deși acesta se referea la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care să constituie obiect al actualizării.
Procedând astfel, instanța a încălcat și principiul contradictorialității și nemijlocirii.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția dreptului la acțiune, apreciindu-se că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă drepturi salariale ale reclamanților, cu toate că din analiza dispozițiilor art.154 și art.155 Codul muncii, instanța ar fi trebuit să concluzioneze că drepturile respective reprezintă un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și
3. Promovarea în acest moment a acțiunii este nejustificată și prematură față de dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, dispoziții ce impuneau o anumită procedură prealabilă și stabilirea a cinci elemente: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii.
În speță însă, nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot face dovada calității de titulari ai dreptului pretins.
4. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile, expertiză prin care s-ar fi putut verifica faptul că primele de C și de Paști au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel că acțiunea acestora este neîntemeiată.
Conform practicii anterioare, în care sumele au fost încorporate în salariul de bază, s-a procedat identic și în anii 2004, 2005, 2006și 2007, iar acest aspect rezultă din interpretarea dată articolului 168 alin.2 al de către comisia paritară, interpretare autentică ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic.
Prin întâmpinarea formulată (811 - 819), reclamanții au solicitat respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din 10.06.2008, recurenta - pârâtă a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, în raport de o parte dintre reclamanți susținând că aceștia sunt salariași ai, iar nu ai pârâtei. A arătat reprezentantul pârâtei că este vorba despre persoanele trecute în tabelele de la filele 69 - 71 din dosarul de fond.
Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, curtea constată că aceasta este nefondată.
Este de remarcat în primul rând că la solicitarea instanței, pârâta prin apărător a arătat că nu înțelege să administreze probe în vederea susținerii acestei excepții, arătând că sunt suficiente înscrisurile aflate în dosar.
Curtea constată că înscrisul de la filele 69 - 71 reprezintă un tabel nominal cu un număr de 39 de persoane, iar în acesta se precizează că este vorba despre salariați ai - Pitești.
Referirea la din acest înscris coroborată cu înscrisul de la filele 47-49 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului nu poate duce decât la concluzia că reclamanții sunt angajați ai, care este unul din asociații, iar pârâta nu a dovedit că raporturile dintre cele două societăți ar fi altele și nici faptul că reclamanți ar fi angajați ai și nu ai pârâtei
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.112 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului. Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie licit, să fie posibil și să fie determinat sau determinabil.
Pe de altă parte, conform art.379 alin.1 Cod procedură civilă, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță, certă, lichidă și exigibilă.
Creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, este exigibilă atunci când a ajuns la scadență și este lichidă atunci când este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă.
Rezultă, așadar că, atât obiectul cererii de chemare în judecată, cât și obiectul executării silite pot fi nu doar determinate, ci și determinabile, pe baza unor elemente cuprinse în acte emanând sau recunoscute de debitor.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au solicitat drepturi salariale reprezentând primele de Paști și C pentru perioada 2004-2007, iar prin sentința recurată instanța de fond le-a acordat aceste prime pe perioada 14.08.2004 - 12.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Aceste sume sunt determinabile și deci pot fi executate de bunăvoie sau pe cale silită, sumele urmând a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile art.168 din care prevăd dreptul salariaților la primă de Paște și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Rezultă deci că există elementele necesare pentru a determina drepturile salariale solicitate de reclamant și acordate de instanța de fond.
De altfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de reclamanți (filele 1013-1396) societatea pârâtă a și executat sentința primei instanțe, achitând reclamanților drepturile salariale cuvenite.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizație, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.168 alin.1 din prevede pentru reclamanți suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ceea ce înseamnă că însuși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paști și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Al treilea motiv de recurs este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art.168 alin.1 din, cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pe de altă parte același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil din momentul înregistrării acestuia.
Așadar, dreptul la primele de C și de Paști s-a născut pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile a negocierii, deoarece și-ar invoca propria culpă.
Instanța remarcă de altfel o contradicție între susținerea pârâtei din cel de-al doilea motiv de recurs privind prescripția acțiunii și susținerea din acest motiv privind prematuritatea acesteia.
Al patrulea motiv de recurs este nefondat.
În mod corect Tribunalul Argeșa apreciat că o expertiză contabilă nu este utilă în cauză, deoarece, chiar și în situația în care s-ar fi stabilit că salariul de bază al reclamanților încasat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 ar fi mai mare decât salariul de bază negociat pentru anii respectivi, nu s-ar putea concluziona de unde provine această mărire, respectiv că aceasta ar reprezenta tocmai suplimentarea salarială de Paști și C, așa cum pretinde recurenta.
Curtea apreciază că faptul includerii acestor prime în salariul de bază pentru perioada 2004 - 2007 nu putea fi dovedit decât prin dispozițiile cuprinse în Contractele colective sau individuale de muncă al reclamanților.
Din acest punct de vedere, curtea constată că în Contractele colective de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
În altă ordine de idei, recurentul susține că art.168 alin.2 al a fost interpretat de comisia paritară în sensul că suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază nu doar în anul 2003, ci începând cu anul 2003.
Așa cum corect a reținut prima instanță, pârâta nu a depus la dosar decizia nr.3793/18.06.2007, prin care s-ar fi făcut interpretarea de mai sus, iar la dosar există numai un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de paște și C prevăzute în art.168 din CCM al ". Nici în recurs pârâta nu a administrat probe noi în acest sens.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.897/CM din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.06.2008
GM//2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
