Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 470/R-CM
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.289 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/2008 emisă de Baroul V-Cabinet Individual și avocat pentru intimata-reclamantă "Post " Rm.V, în baza împuternicirii avocațiale nr.118/2008 emisă de Baroul V-Cabinet de Avocat, lipsind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-reclamantă, depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar recurentei-pârâte prin apărător.
Avocat pentru recurentul-pârât, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea ce i-a fost comunicată.
Apărătorii părților pe rând având cuvântul, arăt că nu au cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării doar a pârâtului la plata despăgubirilor.
Solicită obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată că prin acțiunea înregistrată la data de 04 mai 2007, pe rolul Tribunalul Vâlcea, reclamanta "Post " a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata în solidar a sumei de 7735 lei pentru prejudiciul cauzat în perioada în care au fost angajații săi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că cei doi pârâți au fost angajații societății pe postul de șofer de taxi și au condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare 121. În data de 12.04.2006 pârâtul a alimentat autoturismul pe care îl luase în primire de la celălalt conducător cu motorină necorespunzătoare, fapt ce a determinat defectarea injectoarelor.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul a lucrat la societate până la data de 10.06.2006, când i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.61 lit.a din Codul muncii, iar pârâtul a lucrat până la data de 25.07.2006, când a demisionat. Pentru faptul că pârâții au avariat autoturismul folosind motorină necorespunzătoare, probabil alimentând de la mașini de ocazie și nu din stații autorizate au formulat plângere și la poliție. S-au efectuat verificări la stația Complex M și s-a constatat că nu s-a alimentat autoturismul de la această stație. De asemenea, printr-o înregistrare video s-a reținut că de la stația doar s-a solicitat bonul fiscal, fără a se alimenta.
Date fiind depozițiile contradictorii ale celor doi pârâți, reclamanta consideră că au prejudiciat societatea cu următoarele sume: 5000 lei - contravaloarea injectoarelor înlocuite, 235 lei - contravaloarea filtrului de motorină și a serviciilor prestate de "", precum și cu 2500 lei - beneficiu nerealizat în perioada de staționare.
Pârâtul a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Cu o lună înainte de producerea defecțiunilor menționate în acțiune au apărut probleme la motor, acesta funcționând cu greutate și cu un zgomot ciudat. Atunci autoturismul a fost reparat.
Cu o zi înainte de schimbul de tură, seara, colegul de serviciu care lucrează pe aceeași mașină i-a menționat, la predarea schimbului, că motorul nu a funcționat din nou bine.
La schimbul de tură, în jurul orelor 12, i-a spus că și dimineața a avut probleme cu motorul, dar că acesta și-a revenit.
De la intrarea în tură, după ce a circulat cu autoturismul circa 30 Km, acesta s-a defectat, motiv pentru care l-a anunțat pe reprezentantul angajatorului, apoi a dus mașina la blocul mamei acestuia din urmă.
Pârâtul nu mai este în prezent salariatul societății reclamante, astfel că nu mai poate fi antrenată împotriva sa răspunderea patrimonială.
Răspunderea patrimonială este o răspundere personală în sensul că persoanele în cauză nu răspund pentru faptele altora. Ea nu poate fi solidară.
Mai arată pârâtul că pe durata contractului de muncă și-a îndeplinit toate sarcinile corespunzător și că nu i se poate imputa săvârșirea vreunei fapte ilicite în legătură cu munca prestată.
Sarcina dovedirii culpei revine angajatorului, dar salariatul nu a avut nici cea mai mică vină în defectarea autoturismului ce aparține fostului angajator.
În fine, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.289/26.03.2008, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata în solidar a sumei de 4705,64 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantă.
A mai obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată de 650 lei.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
Pârâții au fost angajații societății reclamante, în calitate de șoferi de taxi, ambii conducând autoturismul Skoda cu nr. B 121. În luna aprilie 2006 autoturismul s-a defectat, fiind necesare reparații ce au constat în înlocuirea injectoarelor și a filtrului de motorină.
La interogatoriile luate pârâții au recunoscut că au existat aceste defecțiuni și că au solicitat de la un bonuri fiscale fără să fi alimentat autoturismul cu motorină. De asemenea, cu ocazia dezbaterilor pe fond, pârâtul a recunoscut că s-au schimbat injectoarele la autoturism, el însuși însoțind patroana firmei angajatoare când aceasta le-a achiziționat.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că există un raport de cauzalitate între tipul de combustibil folosit la alimentarea autoturismului și defecțiunile constatate în. Valoarea devizului de lucrări, deci a pagubei suferite de societatea reclamantă a fost stabilită de expert la suma de 4705,64 lei.
Martorii audiați în cauză au confirmat și ei că pârâții au alimentat autoturismul cu alt combustibil decât cel menționat în bonurile fiscale pe care le solicitau de la pentru justificare în evidența contabilă a firmei.
În cauză au fost dovedite condițiile cerute de art.271 Codul muncii referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
Astfel, s-a dovedit calitatea de angajați a pârâților, s-a dovedit că unitatea angajatoare a suferit un prejudiciu stabilit de expert la suma de 4705,64 lei, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de salariații pârâți și acest prejudiciu. Așa cum s-a arătat mai sus, s-a recunoscut că pârâții obișnuiau să alimenteze din diverse surse autoturismul, să solicite bonuri fiscale de la stațiile pentru justificare, calitatea combustibilului fiind aceea care a determinat paguba constând în deteriorarea injectoarelor, fiind necesar a fi schimbat și filtrul de ulei. Discuții a comportat actul de cumpărare a injectoarelor, însă cu privire la acest aspect, pârâtul a recunoscut că el a însoțit administratorul firmei când acesta a achiziționat injectoarele, care apoi au fost la pentru înlocuire. S-a dovedit de asemenea cu raportul de expertiză efectuat în cauză că procedând în acest mod, administratorul firmei angajatoare a suferit un prejudiciu mai mic decât dacă injectoarele ar fi fost înlocuite cu piese de la unitatea.
S-a reținut că împrejurarea că bonul doveditor al cumpărării injectoarelor este ulterior nu mai are astfel nici o relevanță față de recunoașterea pârâtului și de confirmarea făcută de "", unitate ce a efectuat reparația.
Cu privire la beneficiul nerealizat s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada acestuia.
În privința stabilirii cuantumului răspunderii fiecăruia dintre pârâți s-a arătat în considerentele hotărârii că cei doi șoferi au contribuit în mod egal la producerea pagubei pentru că și-au predat autoturismul unul altuia fără forme scrise de predare-primire.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În argumentarea acestui motiv de recurs se arată că motivele acțiunii, răspunsurile la interogatorii și înscrisurile de la dosar vizând ridicarea de bon fiscal fără a se alimenta autoturismul cu combustibil îl vizează pe celălalt pârât.
La fel și plângerea penală care este îndreptată numai împotriva acestui salariat pentru distrugerea celor patru injectoare.
În plus, se susține, numai salariatul, dintre cei doi pârâți, a fost concediat disciplinar.
Astfel, este inexplicabilă, după părerea recurentului-pârât, chemarea sa în judecată în condițiile în care nu i se reproșează nimic de către angajator.
Deși nu i se probase vinovăția, recurentul a solicitat ca reclamanta să depună la dosar bonurile de alimentare cu motorină aflate în evidența contabilă a societății. S-ar fi demonstrat astfel că a alimentat autoturismul numai de la stații autorizate și că neregulile au apărut numai după ce a început să lucreze pe acest autoturism.
Proba a fost încuviințată de instanță, însă reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate, tocmai pentru ca recurentul-pârât să fie obligat alături de celălalt pârât la plata despăgubirilor.
Din declarațiile de martori rezultă că pârâtul a solicitat de la stațiile de alimentare doar bonuri fiscale, fără să alimenteze cu motorină.
De aceea, în mod greșit a fost admisă acțiunea împotriva sa.
Pe de altă parte, reclamanta nu a depus la dosar vreun înscris justificativ al achiziționării celor patru injectoare, iar contravaloarea acestora nu se regăsește nici în devizul de reparații.
În aceste condiții nu putea pretinde repararea unui prejudiciu pentru care nu a reușit să facă dovada certă a existenței.
Pentru aceste argumente recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul obligării doar a pârâtului la plata despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat.
Criticile se încadrează în cazurile de nelegalitate și netemeinicie constând în pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a legii și cu aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, reglementate de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, pârâtul nu a mărturisit faptul solicitării de bon fiscal în lipsa alimentării autoturismului pe care lucra cu combustibil. De asemenea, nu a recunoscut că se face vinovat de defectarea acestuia.
Întrebat fiind dacă recunoaște că în data de 12.04.2006 a mers la și a solicitat bon fiscal fără să alimenteze, s-a consemnat la răspuns că întrebarea este formulată pentru pârâtul.
Ceea ce a declarat la momentul dezbaterilor pe fond vizează existența prejudiciului și anume aspectul cumpărării unor injectoare noi care au fost la pentru înlocuirea celor defecte.
A susținut recurentul-pârât și la acest moment că nu se face vinovat de producerea prejudiciului.
Pin urmare, greșit s-a reținut la judecata fondului mărturisirea faptului pretins de reclamantă constând în producerea defecțiunii la injectoare prin alimentarea autoturismului cu combustibilul necorespunzător.
Cum partea a tăgăduit faptele arătate de reclamantă, revenea sarcina acesteia din urmă de a-și dovedi susținerile cu alte mijloace de probă.
Or, plângerea penală pentru distrugerea injectoarelor de la fila 9 din dosar îl vizează numai pe.
Din declarațiile de martori rezultă numai faptul că unul dintre cei doi pârâți a solicitat bon fiscal fără a cumpăra combustibil. recunoaște însă la interogatoriu și în declarația de la fila 55 din dosar că în ziua de 12.04.2000 a alimentat la stația fără a cere bon fiscal apoi, pentru a justifica această operație a solicitat bon fiscal de la o altă stație -.
Cum din probele administrate nu a rezultat încălcarea de către pârâtul a sarcinilor de serviciu prin alimentarea autoturismului pe care lucra cu combustibil necorespunzător, pentru care s-a solicitat apoi bon fiscal de la altă stație - în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia obligația de reparare a prejudiciului cauzat angajatorului.
S-a făcut prin aceasta și o aplicare greșită a prevederilor art.270 Codul muncii, care condiționează antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului de săvârșirea de către acesta a unei fapte ilicite în legătură cu serviciul.
Existența prejudiciului este confirmată de susținerile pârâților la interogatoriu, în sensul că injectoarele noi au fost cumpărate în prezența lor, de constatarea la intrarea în reparații, de analiza efectuată de expertul tehnic auto în privința cauzelor care pot determina defecțiunile injectoarelor.
Aceasta înseamnă că din punct de vedere al existenței pagubei materiale produse angajatorului cele reținute de instanța de fond sunt rezultatul aprecierii corecte a probelor administrate, iar motivul de recurs este nefondat.
Însă pentru cele arătate anterior, în temeiul art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă coroborate cu art.312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința în sensul că se va respinge acțiunea față de pârâtul.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr.289 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta "POST " Râmnicu V și pârâtul .
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul .
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimata-reclamantă "Post " Râmnicu V să plătească recurentului-pârât suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./04.07.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
