Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 484/R-CM
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE,cu sediul în B,-, sector 5 șiPARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL, cu sediul în Pitești, B- -, județul A, împotriva sentinței civile nr.212 /F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații Ministerul Finantelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Se comunică recurentei-pârâte, prin consilier, copia întâmpinărilor aflate la dosarul cauzei.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Curtea, față de această situație, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Argeș, precizată la data de 30.09.2008, reclamanta, grefier informatician la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i oblige pe pârâți să-i plătească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de 15% de confidențialitate, începând cu data de 27.02.2005 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sporul de 10% prevăzut pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, începând cu data de 27.02.2005, toate aceste sporuri urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A mai solicitat reclamanta și acordarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de nr.OG10/2007 și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Prin cererea formulată la 7.04.2008 (filele 16-18), pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca în situația admiterii acțiunii, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008.
A arătat pârâtul că, în calitatea sa de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fondurile bugetare pentru plata fondurilor bănești solicitate în acțiune, în lipsa unei rectificări a bugetului.
Prin întâmpinarea formulată (filele 19-36), pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că, față de dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, care fac trimitere la dreptul comun, competența aparține Judecătoriei Pitești.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, răspunzând pe rând la toate capetele de cerere formulate.
Astfel, în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, pârâtul a arătat că art.47 din Legea nr.50/1996, care l-a instituit, a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000, astfel că nu mai există un temei legal pentru acordarea sporului respectiv.
În ceea ce privește creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, pârâtul a arătat că actul normativ are în vedere mai multe categorii profesionale, printre care nu se află și personalul auxiliar de specialitate al parchetelor, și că nu se poate reține existența discriminării, în speță nefiind aplicabile dispozițiile nr.OG137/2000.
Prin încheierea din 26.06.2008, Tribunalul Argeș, în temeiul art.II alin.2, coroborat cu art.I alin.1 din nr.OUG75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de APEL PITEȘTI, instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 8.07.2008.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 12.09.2008 (fila 106), specialist IT la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa solicitat, în contradictoriu cu pârâții din acțiunea principală, dar și cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș acordarea sporului de confidențialitate de 15% și a celui de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 7.02.2008 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, acordarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de nr.OG10/2007, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 24.09.2008 (fila 116), specialist IT la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa solicitat în contradictoriu cu pârâții din acțiune și cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa solicitat acordarea sporurilor de 15% de confidențialitate și de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 1.05.2008 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, acordarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de nr.OG10/2007, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 17.10.2008 (fila 137), -, specialist IT la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți din acțiune acordarea sporurilor de confidențialitate de 15% și de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1.02.2008 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, acordarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11%, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
Această ultimă cerere de intervenție a fost disjunsă la data de 25.11.2008.
Prin întâmpinările formulate (filele 11-14 și 78-79), Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii cât și a cererii de chemare în judecată, arătând că nu este angajator al reclamantei și al intervenienților și nici nu are vreo obligație de garanție față de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A mai susținut pârâtul - chemat în garanție că creditele bugetare acordate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Curtea de APEL PITEȘTI prin sentința civilă nr.212/F-CM din 25 noiembrie 2008 a admis în parte acțiunea și în parte cererile de intervenție formulate de și, după cum urmează: a obligat pe pârâți să plătească reclamantei și intervenienților creșterile salariale de 5% începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007; sporurile de 15% de confidențialitate și de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru reclamantă în perioada 27.02.2005 - 25 noiembrie 2008, pentru intervenienta pentru perioada 12.09.2005 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și pentru intervenientul pentru perioada 24.09.2005 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, toate sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților; a respins acțiunea și cererile de intervenție față de pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și a disjuns cererea de intervenție formulată de -, acordând termen pentru soluționarea acesteia la data de 16 decembrie 2008.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între acesta, pe de o parte și reclamantă și intervenientă pe de altă parte nu există raporturi juridice de muncă.
De asemenea, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă conform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002, rolul acestui minister este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, s-a reținut că solicitarea reclamantei și a intervenienților nu poate fi calificată decât litigiu de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât premisa acțiunii și a cererilor de intervenție o constituie încălcarea de către angajatori a unui principiu fundamental al dreptului muncii, care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În ceea ce privește Guvernul României, s-a constatat că acesta nu are capacitate juridică civilă, având în vedere natura colegială a acestei instituții și lipsa personalității juridice, precum și faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și a atribuțiilor determinate de lege.
S-a stabilit de către instanță, că acțiunea și cererile de intervenție sunt admisibile față de prevederile art 4 și 16 din Constituției României art.6 alin.3 din Codul muncii și art.1 alin.2 lit.e pct.(i), art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000. Chiar dacă dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale și deci nu mai pot fi aplicate în speță, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
În acest context, în speță își găsesc aplicabilitatea art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamanta și intervenienții fac parte din categoria personalului auxiliar exercitând funcția de grefier - informatician la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, deci fac parte din categoria personalului din unitățile în justiție. În această calitate le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art.99 lit.d din Legea nr.303/2004, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamantă și intervenienți implică administrarea sau contractul cu informații confidențiale și din acest punct de vedere se află într-o situație identică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, numai că nu le-a fost recunoscut și dreptul corelativ, de natură salarială.
A apreciat instanța că, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanta și intervenienții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului, iar admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestui spor reprezintă singura modalitate de eliminare a discriminării existente.
Cu privire la sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că acesta a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996, iar prin decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Cum deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii, a fost admis și acest capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al treilea drept salarial solicitat, instanța de fond a reținut că OG nr.10/2007 reglementează creșterile salariale pentru două categorii de personal, printre care nu se regăsește și categoria personalului auxiliar din cadrul parchetului, însă reclamanta și intervenienții se află în situația comparabilă cu persoanele la care se referă această ordonanță, iar aceste creșteri salariale, mai exact aceste indexări anuale au ca scop acoperirea inflației pe o anumită perioadă și în atare condiții trebuie acordate tuturor bugetarilor.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficiul creșterilor salariale.
Cu privire la plata sporului de 10% instituit prin art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 în favoarea grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii și conducătorii de carte funciară, s-a reținut că, prin decizia n XXIV/2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile legale sus enunțate se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute în aceste norme, așa încât s-a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care o critică pentru nelegalitate.
Ambii pârâți invocă motivele prevăzute de art.304 pct.4,6 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1- Instanța de fond a acordat reclamantei și intervenienților mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, aspect ce reiese din confruntarea cererilor acestora cu dispozitivul hotărârii.
2.- În mod greșit instanța de fond a dat curs cererilor reclamantei și intervenienților privind plata drepturilor salariale reprezentând indexările salariale prevăzute de OG nr.10/2007 în favoarea acestora, întrucât această ordonanță reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 numai pentru două categorii de personal, printre care nu se regăsesc intervenienții și reclamanta, ca personal auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor.
Acest din urmă personal a beneficiat în anul 2007 de majorarea coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază într-un cuantum identic și corelativ indexărilor stabilite prin OG nr.10/2007 în favoarea celor două categorii de personal prevăzute de această ordonanță.
În situația admiterii acestui capăt de cerere s-ar ajunge la acordarea în favoarea aceleiași categorii de personal a aceleiași majorări și indexări salariale de două ori, fapt ce ar conduce la crearea unei situații similare anatocismului și îmbogățirii fără justă cauză.
II. Prin Decizia nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale. Curtea a reținut că unele dispoziții ale acestei ordonanțe, și anume art.1, art. 2 alin.3 și art.27 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia în cauzele în care au fost ridicate excepții sau în cauze similare, instanțele judecătorești au posibilitatea să analizeze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Față de aceste aspecte se solicită a se face aplicarea art.31 din Legea nr.47/1992, potrivit cu care decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
III. Față de dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, efectele aplicării dispozițiilor art.329 Cod pr.civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Această decizie trebuie interpretată în sensul că judecătorii, etc, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.8/2007.
IV. În mod nelegal s-a dispus obligarea la plata sporului de confidențialitate de 15% și în acest mod instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Reclamanta și intervenienții au solicitat acordarea sporului de 15% prevăzut de art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cu anul 2005. Acest act normativ a intrat în vigoare începând cu 1 februarie 2006, astfel că cele solicitate prin acțiune contravin principiului neretroactivității legii.
Reclamanta și intervenienții nu pot beneficia de prevederile Legii nr.444/2006 întrucât nu au calitatea de cadre militare, nu sunt nici funcționari publici cu statut special și nici personal civil într-o instituție militară.
În mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata cheltuielilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr.388/31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.(2) și art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale.
MINISTERUL PUBLIC nu are surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, iar plata sumelor reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului, astfel că actualizarea drepturilor pretinse cu indicele de inflație nu se justifică.
VI. Greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor solicitate în carnetul de muncă, deoarece conform art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Sporurile solicitate se adaugă la retribuție și nu se includ în aceasta.
VII. În situația în care a admis acțiunea, trebuia admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, față de prevederile art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată și art.19 din Legea nr.500/2002.
Față de toate aceste considerente se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Verificând actele de la dosar în raport cu criticile invocate, Curtea constată a fi întemeiată numai ultima critică formulată, pentru cele ce preced:
Motivul 1. de recurs este nefondat.
Deși se susține prin această critică că instanța de fond a acordat reclamantei și intervenienților mai mult decât au cerut sau ceea ce nu s-a cerut, nu se arată în concret ce nu au solicitat reclamanta și intervenienții, însă instanța le-a acordat, deci nu se dezvoltă critica deși motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor constituie una din cerințele esențiale care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, sub sancțiunea nulității, în acest sens fiind prevederile art.302 (1) lit.c Cod pr.civilă.
Nefiind dezvoltată această critică, practic este nemotivată, nu poate fi analizată în recurs, care este o cale extraordinară de atac, în care sunt luate în discuție motivele de nelegalitate prev. de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, dar numai după redactarea acestora conform textului de lege sus menționat.
Nefondată este și următoarea critică.
Din acest punct de vedere se constată că, într-adevăr, OG nr.10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal, respectiv: personalul bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așa cum bine a reținut și instanța de fond, deși OUG nr.24/2000 nu se referă și la categoria personalului auxiliar din cadrul parchetelor, reclamanta și intervenienții se află într-o situație comparabilă cu persoanele la care se referă acest act normativ, fiind persoane salariate tot de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că trebuie să beneficieze de aceste indexări salariale, care sunt acordate salariaților în vederea acoperirii inflației.
A proceda în alt mod echivalează cu o discriminare a personalului auxiliar din cadrul parchetelor, discriminare care este interzisă prin art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cu care toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariul legal pentru muncă egală, cât și prin art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale precum și prin art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Chiar dacă reclamanta și intervenienții au beneficiat în anul 2007 de majorarea coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază, trebuie să beneficieze și de indexări salariale, întrucât prin legea de salarizare cresc veniturile salariale, în timp ce prin OG nr.10/2007 sunt reglementate acele indexări salariale, ca urmare a creșterii inflației și în vederea acoperirii acestei inflații pe un anumit interval de timp.
Legea pentru majorarea salariilor se emite pentru o perioadă îndelungată de timp iar indexarea numai pentru perioada în care poate fi evaluată inflația.
Prin urmare, cele două noțiuni, de creștere salarială și de indexare a salariului pot coexista, neexcluzându-se una pe cealaltă.
Nu poate fi reținut nici motivul Ii de recurs.
Prin Decizia nr.821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, cât și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Însă, așa după cum s-a arătat cu ocazia analizării motivului anterior de recurs, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, iar atunci când există neconcordanțe între aceste pacte și tratate și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Nu se verifică nici motivul III de recurs.
Decizia nr.XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii este clară și neechivocă, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
recurenții că această decizie în interesul legii trebuie interpretată prin aceea că respectivul personal, nominalizat ca atare în decizie, are dreptul la acest spor de 50% și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.8/2007,
Nu este posibil a fi reținut acest punct de vedere, dat fiind conținutul și prevederile deciziei nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu limitează acordarea sporului de risc și suprasolicitare psihică până la abrogarea Legii nr. 50/1996, acest spor fiind stabilit, în mod obligatoriu, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
motiv de recurs vizează greșita acordare a sporului de confidențialitate de 15% susținându-se că în acest fel instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, de vreme ce reclamanta și intervenienții sunt salarizați potrivit unei legi speciale, lege care nu prevede acest spor de confidențialitate.
Este reală această susținere, însă reclamanta și intervenienții, în calitate de personal auxiliar de specialitate, prin activitatea desfășurată intră în contact cu informații confidențiale. Ei au o obligație profesională imperativă de confidențialitate reglementată prin dispozițiile art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 și art.4 din Legea nr.303/2004, raportat la art.15 și 9 din Codul deontologic și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004.
Instanța de fond nu a reținut că acest spor se cuvine în baza Legii nr.444/2006, care se referă la creșterile salariale pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ci în baza dispozițiilor legale sus enunțate, iar pentru activitatea desfășurată trebuie să beneficieze de acest spor de confidențialitate, așa cum beneficiază și restul personalului din unitățile bugetare.
Prin urmare nu se poate reține că cele solicitate de reclamantă și intervenienți prin acțiune contravin principiului neretroactivității legii.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.46 din 15 decembrie 2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, raportat la art.16 alin.1,2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din cadrul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Această decizie este obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă, așa încât și această critică este nefondată.
Și în ceea ce privește acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective soluția este legală, întrucât potrivit dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Prin neacordarea acestor sporuri, reclamanții au fost prejudiciați, astfel că se impune actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației, actualizarea fiind inclusă în noțiunea de daune interese, indiferent de existența sau neexistența surselor de finanțare ale Ministerului Public.
Critica nr.VI vizează greșita obligarea a pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor solicitate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Și acest capăt de cerere a primit o soluționare corectă din partea instanței de fond, deoarece potrivit art.11 aslin.2 din Decretul nr.92/16.04.1976 privind carnetul de muncă, în acest document, pe lângă funcție, meserie sau specialitatea exercitată, se înscrie și retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Chiar dacă sporurile acordate prin hotărârea recurată nu se includ în retribuție, ele se adaugă la retribuție, ceea ce determină o majorare a cuantumului acesteia, iar în atare condiții trebuiesc menționate în cartea de muncă.
Ultimul motiv de recurs este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În lipsa alocării fondurilor necesare plăților acestor diferențe bănești, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a efectua plățile dispuse prin prezenta hotărâre.
Pentru toate aceste considerente în baza art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă se vor admite recursurile și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarat de pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE,cu sediul în B,-, sector 5 șiPARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL, cu sediul în Pitești, B- -, județul A, împotriva sentinței civile nr.212 /F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de chemare în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
1.04.2009
jud fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
