Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4974/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3363/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4974/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 309 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 10 dosar, lipsind intimatul reclamant .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 309/20.02.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei SC SA să-i plătească acestuia suma de 839 lei, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătoarea de C 2005 actualizate la data de 31.01.2009.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a admis acțiunea, urmare a unei eronate înțelegeri conceptuale a situației de fapt
- în martie 2003, sumele reprezentând primele pentru Paști și C au fost incluse în salariile de bază ale tuturor angajaților SC SA;
- aceste sume au rămas încorporate în salarii, iar pentru anii următori nu au mai fost acordate, având în vedere că salariile majorate în 2003 (prin includerea primelor) nu au mai fost diminuate;
- ceea ce nu înțeleg instanțele de fond este faptul că prin operațiunea de includere a primelor în salarii a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 alineatul 1 din CCM, reclamanții nemaiavând dreptul la respectivele prime, atât timp cât acestea au fost incluse în salariile de bază;
- determinarea sumelor cu titlu de prime este fundamental greșită, suma la care a fost obligată pârâta fiind incorectă;
- suma acordată de instanță nu ține seama de nota privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu înregistrată sub nr. 34094/20.11.2008;
- suma respectivă trebuia raportată la salariul mediu de bază pe unitate;
- instanța a ignorat apărările pârâtei, acordând sume mult mai mari decât cele prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Astfel, nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul inexistenței dreptului subiectiv al salariaților la acordarea primelor de Paști și C, după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, cu consecința încetării existenței dreptului la plata primelor respective, întrucât ele au devenit elemente componente permanente ale salariului de bază.
Litigiul dintre părțile prezentului proces s-a născut în legătură cu modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada 2004-2007.
Conform art. 168 alin. 1 din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu un salariu de bază mediu pe unitate, iar potrivit art. 168 alin. 2, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Modul de interpretare al art. 168 din CCM susținut de recurentă, în sensul că în perioada 2004-2007 suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art. 168 alin. 1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art. 168 alin. 2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art. 978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce niciunul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art. 168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art. 168 alin. 2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art. 168 alin. 1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
Ca atare, teza la care face referire recurenta nu poate fi acceptată, căci dacă s-ar proceda așa, s-ar ajunge să se considere că doar art. 168 alin. 2 din CCM a rămas în vigoare în perioada 2004-2007, iar art. 168 alin. 1 devenit lipsit de orice efecte, deși acest ultim text a rămas nemodificat în tot acest interval de timp, iar privitor la el părțile nu au încheiat nici o convenție în sensul desființării sale.
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că "prin operațiunea de includere a primelor în salarii a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 alineatul 1 din CCM, reclamanții nemaiavând dreptul la respectivele prime, atât timp cât acestea au fost incluse în salariile de bază" sunt total nefondate. Orice contract, deci și CCM la nivelul recurentei-pârâte, este un act juridic civil, astfel că în cazul său nu se poate pune problema încetării efectelor sale prin abrogare implicită (aceasta poate fi concepută doar în ce privește actele cu caracter normativ, legi, ordonanțe, etc.). Un contract încetează să-și mai producă efectele prin alte modalități prevăzute de lege (executarea clauzelor pe care le prevede, ajungere la termen, convenția părților în sens contrar, rezoluțiune, reziliere, desființare prin hotărâre judecătorească, etc.), însă în nici un caz prin abrogare.
Cât privește afirmațiile relative la faptul că suma de bani pe care a fost obligată să o plătească este incorect stabilită, nici acestea nu sunt întemeiate. În cauză s-a întocmit un raport de expertiză contabilă, ale cărei concluzii au fost valorificate în mod corespunzător de către Tribunal. Acest raport se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (înscrisuri) și ține seama de conținutul dispozițiilor art. 168 alineatul 1 din CCM la nivelul SC SA, care fac trimitere la criteriul salariului mediu de bază pe unitate.
Or, recurenta-pârâtă nu a înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la acest raport în termenul prevăzut de lege (art. 212 alineatul 2. proc. civ.), respectiv până la închiderea dezbaterilor în fond, astfel încât nu este îndreptățită să critice acest raport prin motivele de recurs, deoarece în cazul său operează sancțiunea decăderii din acest drept conform art. 103. proc. civ. urmare a neîndeplinirii unui act procedural (depunerea obiecțiunilor) în termen legal.
Oricum, suma de bani indicată în dispozitivul hotărârii recurate este stabilită prin actualizarea debitului cu indicele de inflație, sub acest aspect fiind aplicabile întrutotul dispozițiile art. 161 alineatul ultim din Codul Muncii, potrivit cu care "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului." Iar actualizarea sumei cu indicele de inflație este modalitatea în care se asigură dezdăunarea integrală a intimatului-persoană fizică, în acest fel realizându-se și conținutul principiului prevăzut de art. 1073 cod civil (text aplicabil în materia dreptului muncii conform art. 295 din Legea nr. 53/2003), potrivit cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 309/20.02.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
TEHNORED//27.07.2009
Jud. fond/,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
