Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2948/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5142/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Harabagiu
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.192/R din data de 29.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5024/2008), în contradictoriu cu intimații, -, (fostă ), (fostă ), -, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Institutul Național al Magistraturii și Tribunalul București, având ca obiect:" drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiMinisterul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publiceși intimații, -, (fostă ), (fostă ), -, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Institutul Național al Magistraturii și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.07.2009, cerere din partea intimaților, -, (fostă ), (fostă ), -, și, prin care solicită, în temeiul art.246 cod proc. civilă, a se lua act de faptul că înțeleg să renunța la judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, anexând alăturat declarația acestora dată în fața notarului public, autentificată sub nr.280 din 09 iulie 2009 la BNP, în original.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererile de recurs deduse judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.192/R din data de 29.10.2008 pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, -, (fostă ), (Fostă ), prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI; s-a obligat pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii să plătească reclamanților sumele reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu aprilie 2005 pentru reclamanții, (fostă llinca), și, cu data de 9.01.2006 pentru reclamanții (fostă ), și de la 1.10.2005 pentru reclamanții și - la zi și în continuare, cu plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii 21.04.2008 până la data plății efective; s-a obligat pârâtul Institutul Național al Magistraturii să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plăților.
Prin aceeași sentință, s-au respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București.
De asemenea, s-a disjuns soluționarea cererii reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
S-a precizat că prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul fiind abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
S-a amintit că prin decizia nr.21/2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că magistrații, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a menționat că instanța supremă a reținut că nici în prezent dispozițiile referitoare la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art.108 alin.3, în forma republicată în 2003 a Constituției României].
S-a respins cererea de actualizare a drepturilor bănești solicitate de reclamanți și cu rata inflației ca neîntemeiată având în vedere atât prevederile art.164 alin.4 Codul muncii, cât și dispozițiile art.1088 civ. care dispun că, în caz de neexecutare a obligației bănești, se pot acorda doar daune interese ce nu pot cuprinde decât dobânda legală. Față de prevederile OG nr.9/2000 care stipulează că în caz de neexecutare a unei obligații bănești se aplică dobânda legală, Curtea a apreciat că acordarea actualizării sumelor cu indicele de inflație, alături de dobânda legală ar determina o dublă reparație a aceluiași prejudiciu patrimonial suferit ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor cuvenite, reprezentând o îmbogățire fără just cauză.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând sentința pentru nelegalitate, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei si Finanțelor.
S-a arătat că deși prin acțiunea principală a fost chemat în judecată în calitate de pârât Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor, totuși instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Economiei si Finanțelor, diferența dintre cele două instituții - statul și ministerul - fiind dată de art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 1 din nr.HG 386/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor.
În altă ordine de idei, recurentul a susținut că instanța de fond a nesocotit dispozițiile Legii nr. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară.
S-a învederat că pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecata reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator, or între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituției recurente, în calitate de pârât.
S-a precizat că Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
S-a menționat că în cauză calitatea de ordonator principal de credite o are Consiliul Superior al Magistraturii, instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat.
S-a mai învederat instanței că prin adoptarea OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementată modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție, legiuitorul prevăzând obligația ordonatorilor principali de credite de a lua măsurile ce se impun în vederea aplicării acestui act normativ.
Astfel, în vederea aplicării dispozițiilor actului normativ sus menționat a fost emis Ordinul comun înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 1859/C/21.08.2008, la Ministerul Economiei si Finanțelor sub nr. 2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26650/01.09.2008, la Înalta Curte de Casație si Justiție sub nr. 131/01.09.2008 si la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, prin care a fost stabilita modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise până la intrarea în vigoare a nr.OUG 75/2008.
Reclamanții au solicitat instanței de recurs să ia act de declarația acestora dată în fața notarului public, autentificată sub nr.280 din 09 iulie 2009 la BNP, prin care au declarat că înțeleg să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art.246 pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței de fond, reclamanții intimați au solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI la începând cu aprilie 2005 la zi și în continuare.
Prin hotărârea judecătorească recurată s-a admis în parte acțiunea formulată, având ca obiect plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natura salarială solicitate de reclamanți.
Cum între reclamanții intimați și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate reține existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Prin urmare, având în vedere că Statul Român nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea si creșterile salariale acordate magistraților și că astfel nu a fost îndeplinită în cauză cerința referitoare la existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, Curtea reține că prima critică adusă hotărârii recurate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, caz în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
În raport de prevederile art.246 pr.civ. Curtea va lua act de cererea de renunțare a reclamanților intimați la judecata acțiunii față de Ministerul Economiei Finanțelor.
Curtea va menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.192/R din data de 29.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5024/2008), în contradictoriu cu intimații, -, (fostă ), (fostă ), -, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Institutul Național al Magistraturii și Tribunalul București.
Modific sentin a recurat, n sensul:
Admite excep ia lipsei calit ății procesuale pasive a tului Statul Rom n, prin Ministerul Finan elor Publice i respinge ac iunea reclaman ilor fa ță de acest
Ia act de cererea de renun are a reclaman ilor la judecata cererii fa ță de tul Ministerul Finan elor Publice.
Men ine celelalte dispozi iile ale sentin ei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.:
Dact.: /2ex.
21.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Ceaușescu Maria, Harabagiu
