Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2627/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5177R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul - membru Grup, împotriva încheierii din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, având ca obiect-drepturi bănești recurs împotriva încheierii din 31.03.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar intimații au depus prin serviciul registratură la data de 25.08.2009 note scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003. - Codul muncii, invocată de pârâta SC SA și s-a fixat termen la data de 11.05.2009, cu citarea părților.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, atura juridică a cauzei este de dreptul muncii, iar art.284 alin.2 din Legea nr.53/2003, prevede că, în conflictele de muncă, cererile sunt adresate instanței competente în a cărei circumscripție își au domiciliul, reședința sau, după caz, sediul,reclamantul.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, care stabilea competența instanței de la sediul unității, au fost abrogate în temeiul dispozițiilor art.298 alin. 2 - ultima liniuță - coroborat cu art.284 alin.2 din Legea nr.53 din 1 martie 2003 - Codul muncii.
Verificând, conform art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată neîndeplinirea condiției care impune ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, critica de neconstituționalitate a art.298 alin. 2 - ultima liniuță din Codul muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
Dat fiind faptul că dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, se apreciază că modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care Codul tratează această problemă.
Pe de altă parte, prin invocarea acestei excepții nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De fapt, prin invocarea unei pretinse neconcordanțe a dispozițiilor art.298 alin.2- ultima liniuță - din Legea nr.53/2003 cu dispozițiile constituționale; pârâta a urmărit confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea dispozițiilor art.72 din Legea nr.168/1999, acestea ar fi în vigoare.
Cele expuse arată instanța de fond, susțin concluzia că excepția nu vizează neconstituționalitatea art.298 al.2 - ultima liniuță - din Legea nr.53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intra în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, acestea fiind infirmate chiar de existența prezentei cauze în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.
La fel, textul procedural nu încalcă nici o dispoziție constituțională, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de la domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care cauza ar fi judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingerea vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Tot astfel, faptul că prin art.249 Codul muncii se prevede că "procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială", nu susține concluzia că dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 ar fi în vigoare și prin urmare, în cazul dedus judecății ar exista două dispoziții legale cu același obiect, respectiv art.72 din Legea 168/1999 și art. 284 din Codul muncii, întrucât din corelarea acestora cu prevederile art.71 și 82 din Legea nr.168/1999, art.2 pct.1 lit.1Cod procedură civilă, art.248 Codul muncii și art. 298 din același cod referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor de muncă.
În raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiilor art.2 al.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Împotriva încheierii, a declarat recurs pârâta SC SA, criticând această soluție pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a arătat că încheierea atacată este nelegală și lipsită de temeinicie, întrucât instanța a încălcat dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 și a soluționat excepția pe fond, depășindu-și atribuțiile stabilite prin lege.
A mai arătat recurenta că excepția invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de textul legal sus menționat, având în vedere faptul că a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, are ca obiect prevederi cuprinse într-o lege(stricto sensu), privește dispoziții legale care nu au fost declarate anterior neconstituționale, are ca obiect prevederi care au legătură cu soluționarea cauzei.
De asemenea, recurenta a reiterat motivele de neconstituționalitate a art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003.
Prin note scrise intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/- privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea constată următoarele:
Potrivit textului legal susmenționat,"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Așadar, condițiile de admisibilitate, pe care instanța în fața căreia se invocă excepția trebuie să le cerceteze, sunt cele arătate și de recurent, respectiv dacă are ca obiect prevederi cuprinse într-o lege(stricto sensu) sau ordonanță în vigoare, dacă privește dispoziții legale care nu au fost declarate anterior neconstituționale și dacă are ca obiect prevederi care au legătură cu soluționarea cauzei.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea reține că aceste condiții erau întrunite în cauză, aprecierile instanței de fond, legate de faptul că această excepție a fost respinsă de Curtea Constituțională printr-o hotărâre anterioară, depășind cercetarea admisibilității excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 și vizând chiar fondul acesteia.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că va sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, prin raportare la dispozițiile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României.
De asemenea, se va suspenda judecarea cauzei până la soluționarea excepției invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurentul - membru Grup, împotriva încheierii din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ,.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, prin raportare la dispozițiile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României.
Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției invocate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
