Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 519/CM
Ședința publică din data de 15 septembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 736/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în T,-, bloc 7,. D,. 8, județul T și intimata reclamantă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești obligare la restituire c/val rezidențiat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, că intimata pârâtă a depus la dosar concluzii scrise și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanții Spitalul Județean de Urgență T și Direcția de Sănătate Publică a Județului T au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 22.815,98 lei, reprezentând salariile încasate de pârâtă în perioada rezidențiatului, în contul Spitalului Județean de Urgență
În motivare s-a arătat că în anul 2000, în urma participării la examenul de rezidențiat pe post, pârâta dr. a fost încadrată la Spitalul Județean de Urgență T, iar la data de 15.02.2000 a fost încheiat contractul adițional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile Ministerului Sănătății.
S-a precizat că, contractul adițional prevede drepturi și obligații pentru ambele părți.
Astfel, Spitalul Județean de Urgență T s-a obligat să suporte, în condițiile legii, cheltuielile pentru drepturile salariale și pregătirea în specialitate a pârâtei pe întreaga perioadă a stagiului și a menținut postul timp de 5 ani - timp în care pârâta a fost pregătită în centrele universitare metodologice stabilite de Ministerul Sănătății.
Conform contractului adițional, obligația pârâtei era să lucreze în unitatea unde și-a ales postul - respectiv Spitalul Județean de Urgență T - cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, nerespectarea obligației atrăgând plata unei despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate cu plata drepturilor salariale și plata școlarizării.
S-a menționat că după obținerea titlului de medic specialist,pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul adițional - respectiv de a lucra cel puțin 5 ani în cadrul Spitalului Județean de Urgență
Începând cu data de 19.04.2005, a solicitat încetarea contractului individual de muncă.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile nr.OG 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, iar în dovedire au depus la dosarul cauzei în copie:
- contractul individual de muncă
- act adițional, încheiat în data de 15.02.2000;
- adresa J.T nr. 5084/12.05.2000;
- cererea de demisie a pârâtei, înregistrată la Spitalul Județean de Urgență T cu nr. 4789/19.04.2005;
- Fișa contului debitori la data de 31.12.2005.
Prin sentința civilă nr. 736/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință s-a respins cererea formulată de reclamanții Spitalul Județean de Urgență și Direcția de Sănătate Publică a Județului T pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a avut raporturi de muncă cu Spitalul Județean T începând cu data de 01.03.2000 în funcția de medic rezident anul
Pârâta a încheiat la data de 15.02.2000 cu Direcția Județeană de Sănătate Publică T contract adițional prin care se obliga să lucreze în unitatea unde a ales postul, cel puțin 5 ani de la data când obține titlul de medic specialist.
Tot în punctul 5 al contractului adițional se prevede că nerespectarea acestei obligații atrage după sine plata unei despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale și plata școlarizării pe perioada rezidențiatului.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4789/2005, pârâta a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin demisie, începând cu data de 05.05.2005.
Deși reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile nr.OG 12/2008, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, în prezenta cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât pârâta s-a angajat la Spitalul Județean T în anul 2000, la data de 15.02.2000 a încheiat contractul adițional, iar în data de 19.04.2005 a fost înregistrată cererea sa de demisie.
Ori, nr.OG 12/2008 a intrat în vigoare la data de 20 oct. 2008.
Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul Muncii - "Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."
Art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Față de aceste considerente, având în vedere că pârâta și-a dat demisia la 05.05.2005, iar reclamantele au formulat cerere de chemare în judecată la 27 martie 2009, văzând și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a respinge cererea pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență
În motivarea recursului său, recurentul a arătat următoarele: în mod greșit instanța de fond a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune întrucât cu dispozițiile de încasare nr. 16/26.01.2007, 39/20.02.2007, 195/17.10.2007 și 63/27.04.2009 pârâta a achitat în total 5.874 lei și ca urmare,în conformitate cu art. 16 alin.1 din. nr. 167/1958 termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului de către debitare; în consecință, s-a apreciat că termenul de prescripție nu se împlinise la data introducerii acțiunii. În dovedire s-au depus copii ale dispozițiilor de încasare.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, sens în care a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut împlinirea termenului de prescripție care a început să curgă de la data de 05.05.2005. Intimata a mai arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 18/2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta susține că s-a întrerupt cursul prescripției extinctive prin recunoașterea de către pârâtă a debitului iar recunoașterea debitului susține că ar rezulta din plata unor sume de bani dovedită cu dispozițiile de încasare nr. 16/26.01.2007, 39/20.02.2007, 195/17.10.2007 și 63/27.04.2009 cu care pârâta a achitat în total 5.874 lei.
Analizând conținutul acestor dispoziții de încasare se constată că la rubrica destinată descrierii și scopului plății s-au înscris următoarele: "c/v imputație medic rezident" (dispoziția de încasare nr. 16/26.01.2007) "c/v imputație salariu medic rezident" (dispoziția de încasare nr. 195/17.10.2007), "c/v imputație salariu medic rezident" (dispoziția de încasare nr. 39/20.02.2007) respectiv "c/v imputație medic rezident" (dispoziția de încasare nr. 63/27.04.2009).
Din nici unul din aceste documente de evidență primară nu rezultă că pârâta și-a însușit această descriere a motivului plății.
De asemenea, din nici unul din aceste documente de evidență contabilă primară nu rezultă în concret cu ce titlu s-a făcut plata. Astfel, trebuie avut în vedere că în prezenta cauză reclamanții au solicitat restituirea de către pârâtă a salariilor încasate ca medic rezident. Dar, în "contractul adițional" invocat drept temei al pretențiilor lor de către reclamanți, s-a indicat în alin.5 că medicul rezident va plăti în ipoteza prevăzută de această clauză despăgubiri reprezentând cheltuielile "făcute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale și plata școlarizării pe perioada rezidențiatului".
Ca urmare, în lipsa oricărei mențiuni cuprinse în dispozițiile de plată, și în lipsa oricăror altor dovezi, față de prevederile art. 287 din Codul Muncii, nu rezultă cu certitudine dacă pârâta a plătit diverse sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru salariul primit sau a plătit despăgubiri pentru cheltuielile de școlarizare.
Ca o consecință, nu este cert că pârâta ar fi recunoscut obligația de plată a unor despăgubiri cu titlu de salarii încasate în perioada rezidențiatului.
Mai mult, din descrierile obiectului plății cuprinse în dispozițiile de încasare, nu rezultă dacă plățile au avut ca obiect despăgubiri stabilite în conformitate cu prevederile actului adițional nr. 2129/16.02.2000 la contractul individual de muncă încheiat de părți (nr. 4424) sau despăgubiri datorate în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatului pentru alte fapte.
Sintagma "c/v imputație salariu medic rezident" nu este suficientă pentru a conduce singură la o altă concluzie, nefiind probat că ar fi vorba de despăgubiri pentru salariul încasat, din formularea folosită rezultând că ar putea fi vorba doar despre o imputație asupra salariului fără a rezulta care este motivația acesteia. De altfel, această sintagmă nu se regăsește în toate dispozițiile de încasare, deși recurenta pretinde că ar fi vorba de plăți parțiale pentru plata aceluiași debit.
În consecință, ne s-a dovedit de către recurentă recunoașterea intimatei în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 pentru a opera întreruperea cursului prescripției extinctive.
Față de aceste considerente, se constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune față de prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii și, în consecință, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 736/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în T,-, bloc 7,. D,. 8, județul T și intimata reclamantă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Tehnoredact.jud.
2 ex./ 14.10.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
