Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5261/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4008/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5261/
Ședința publică de la 30.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 08.05.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA- GRUP.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă prin avocat, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs, punand in discutie si admisibilitatea acestuia.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de pârâta SC SA
În baza art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992 a suspendat judecata cauzei.
În baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1997 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p) art. 79 alin. 1 din Constituție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 08 mai 2009, SC "" SA B, pârâtă în dosarul nr- având ca obiect drepturi bănești, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 prin raportare la prevederile art. 1 alin.4 și 5, art. 73 alin.3 lit. p) și art. 79 alin.1 din Constituție.
În motivarea excepției pârâta a arătat în esență că, dispozițiile criticate contravin prevederi constituționale menționate, în măsura în care se referă la abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Punctul de vedere al instanței este că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. art. 298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 au abrogat implicit art. 72 din Legea nr. 168/1999, aspectele invocate privind aplicarea legii în timp și asupra cărora instanța judecată are căderea de a se pronunța.
Întrucât excepția privește neconstituționalitatea unei legi, care are legătură cu soluționai cauzei, a fost invocată de una din părți, iar asupra acesteia Curtea Constituțională nu s-a pronunțat anterior în sensul admiterii, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 s-a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, s-a suspendat judecarea cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat în termen legal recurentul criticând-o pentru nelegalitate.
În susținerea recursului arată că împotriva încheierii pronunțată în cauză prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtă și în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003; de asemenea în temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Recurentul a apreciat încheierea atacată ca fiind pronunțată cu încălcarea legii și a solicitat admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecații pentru motivele ce succed.
Prin cererea înregistrată la tribunal reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata unor drepturi salariale cuvenite și neachitate.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pentru perioada menționată în acțiune pârâta nu i-a acordat drepturile bănești de bază în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
În ședința publică pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2 - ultima liniuță din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ).
În motivarea excepției de neconstituționalitate pârâta a susținut că dispozițiile art.298 alin. 2 - ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 contravin prevederilor art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituția României, în măsura în care aceste dispoziții se referă Ia abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Astfel, s-a susținut că ultima liniuță din art. 298 constituie temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită, deși după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu a mai existat temei pentru operarea abrogării implicite, întrucât prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea menționată legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă.
În aceste condiții, s-a susținut că art. 298 alin. 2 ultima liniuță nu poate modifica implicit prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
De asemenea, în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin. - ultima liniuță - s-a arătat că, motivele de neconstituționalitate au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv în jurisprudența Curții Constituționale, în acord cu care legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă vocație de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor precum și o aplicabilitate practică uniformă pentru a se evita o jurisprudența neuniformă.
Cu privire la acest ultim aspect, s-a arătat că aceleași instanțe (Curți de Apel), asupra aceleiași chestiuni au pronunțat soluții total diferite, ceea ce încalcă art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Pe cererea de sesizare a Curții Constituționale tribunalul a rămas în pronunțare, a admis-o și în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Lege anr.47/1992 modificată și republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitatea a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 și în temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Recurentul a apreciat că soluția adoptată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât natura juridică a prezentei cauze este de dreptul muncii, iar art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, prevede că cererile în această materie se formulează în fața tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul, reclamantul.
Dispozițiile art. 72 din Legea nr.168/1999, care stabilea competența instanței de la sediul unității, au fost abrogate în temeiul dispozițiilor art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - coroborat cu art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53 din 1 martie 2003 - Codul muncii.
În cauză, recurentul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile care impun ca, de dispoziția legală criticată, să depindă soluționarea cauzei urma ca instanța, verificând îndeplinirea condițiilor stabilite în art. 1,2 și 3 din art. 29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, să le constate neîndeplinite, să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale ca neîntemeiata și să dispună continuarea judecații cauzei.
Recurentul a apreciat că, critica de neconstituționalitate a art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Codul muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
Dat fiind faptul că dreptul dedus judecații nu este guvernat de normele de competența, recurentul a apreciat că modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care codul tratează această problemă.
de altă parte, prin invocarea acestei excepții nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială si dreptul comun în materia dreptului muncii ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De fapt, prin invocarea unei pretinse neconcordanțe a dispozițiilor art. 298 alin. 2-ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003 cu dispozițiile constituționale parata a urmărit confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, acestea ar fi în vigoare.
Cele expuse susțin concluzia că excepția nu vizează neconstituționalitatea art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Legea 53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, acestea fiind infirmate chiar de existența prezentei cauze în care s- invocat excepția de
neconstituționalitate.
Textul procedural nu încalcă nici o dispoziție constituțională, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de Ia domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care cauza ar fi judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingerea vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Faptul că prin art. 249 Codul muncii se prevede că "procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială",nu susține concluzia că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 ar fi în vigoare și prin urmare, în cazul dedus judecații ar exista două dispoziții legale cu același obiect, respectiv art.72 din Legea nr.168/1999 și art. 284 alin. 2 din Codul muncii, întrucât din corelarea acestora cu prevederile art. 71 și 82 din Legea nr.168/1999, art. 2 pct. 1 lit. b) pr. civ. art. 248 Codul muncii și art. 298 din același cod referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor de muncă.
În raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare si interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", recurentul a apreciat că nu se impunea sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate si ca în raport de dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, soluția legală în cauză era de a se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2- ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003, invocată de pârâta SC SA .
Intimata nu a formulat intampinare.
La termenul din data de 30.09.2009, în raport de dispozițiile art. 29 alin.(6) din Legea nr.47/1992, Curtea a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat de recurentul-reclamant.
Examinând motivele de recurs față de incheierea recurată, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 08.05.2009, în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, republicată, a admis cererea formulată de - privind sesizarea Curții Constituționale și, în consecință, a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 - ultima liniuță - din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ).
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, a dispus și suspendarea judecării cauzei, pe perioada soluționării, de către Curtea Constituțională, a excepției de neconstituționalitate.
Procedura de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate este reglementată expres prin dispozițiile cu caracter special ale Legii nr.47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin.(1) din Legea nr.47/1992:
"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.".
Conform alin.4 și alin.5 ale aceluiași articol:
"(4)Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instantain fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate,printr-o incheierecare va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.
(5)Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.".
În alin.6 al art. 29 din Legea nr.47/1992 se prevede calea de atac ce se poate exercita, de către partea nemulțumită, împotriva încheierii pronunțată în temeiul dispozițiilor alin.4. Ca urmare:
"(6)Dacăexcepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.(1), (2) sau (3),instanța respinge printr-o încheiere motivatăcererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.".
Din analiza dispozitiilor legale mentionate rezultă că este susceptibilă de recurs numai încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale de atac - recursul - numai pentru această situație.
Întrucât normele de procedură sunt norme juridice de strictă interpretare, rezultă, per a contrario, că împotriva împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale - cum este cazul încheierii atacată în speță - nu poate fi exercitată nici o cale de atac, deci, implicit, nu poate fi exercitată nici calea de atac recursului.
Totodată, Curtea mai reține că, potrivit principiuluispecialia generalibus derogant, în cauză sunt aplicabile normele de procedură cuprinse în Legea nr.47/1992 -norme speciale, nu normele de procedură cu caracter general ale Codului d e procedură civilă.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii din data de 08.005.2009, prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 08.05.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA- GRUP.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.CM/th.red.
2ex-02.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
