Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5330/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5340/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5330R
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sprînceană Camelia Mioara
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva sentinței civile nr.5646 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13007/3/LM/2009, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, personal, lipsă fiind recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, personal, depune la doar cerere de renunțare la judecată solicitând să se ia act de renunțare.
Curtea reține cauza în pronunțare, atât pe cererile de recurs cât și pe cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.5646 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13007/3/LM/2009, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost admise excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, respinge acțiunea față de acesta, precum și excepția prescrierii dreptului material la acțiunea în pretenții aferente perioadei 1.11.2000 - 22.01.2006 și, în consecință, respinge acțiunea cu acest obiect.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești constând în sporul de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 23.01.2006 - 1.10.2006, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului Public sumele necesare plății drepturilor bănești menționate reclamantei și s-a luat act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta a avut calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, în perioada 1.11.2000 - 1.10.2006.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța reține că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art.281 Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul ca între reclamantă si acest parat nu există nici un fel de raporturi contractuale de munca, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.11.2000 - 22.01.2006, instanța urmează să o admită având in vedere data introducerii prin poștă a acțiunii, 22.01.2009, și prevederile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii potrivit cărora, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate, cererea poate fi formulată în termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
S-a arătat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar". Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996.
S-a precizat că, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
Astfel, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege (art. 108 alin. 3din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, OG nr.83/2000 a fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit. q pct.1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
De altfel, la rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG 83/2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
S-a considerat că prima instanță, prin Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total, nici parțial.
Totodată, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României. Abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
S-a avut în vedere că art.1 pct.42 și art.9 alin.2 paragraful 1 din OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legilor speciale, sunt neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituție și își încetează efectele.
S-a constatat că, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX, alin. 2 din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare.
A mai arătat tribunalul că, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr.21 din 10.03.2008, data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, ce a format obiectul dosarului nr.5/2008 stabilind că, "în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr.83/2000, aprobata prin Legea nr.334/2001". Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța a analizat prevederile HG386/2007 privind organizarea si funcționarea, art.2 alin.2 din acest act normativ stabilind ca are funcția de reglementare si sinteza prin elaborarea cadrului normativ si instituțional necesar realizării obiectivelor strategice in domeniul finanțelor publice, elaborând si implementând politica bugetara si fiscala Guvernului, administrând veniturile statului, cu control financiar public intern. Art.3 litera a pct.6 prevede ca analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare/administrare a fondurilor si patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere si aprobare proiecte de acte normative care sa conducă la îmbunătățirea procesului de programare si execuție bugetara. Mai departe, pct. 13 din același articol stabilește ca aproba prin delegare de competente anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, atribuție pe care urmează sa o exercite si in ceea ce privește rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezulte din situația de discriminare. Astfel, se poate retine ca paratul are un rol decisiv, stabilit prin propria lege de organizare si funcționare, cu privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare, delegarea sa de competenta urmând sa acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, in speța, Ministerul Public. In art.4 din același act normativ se mai arata ca, in exercitarea atribuțiilor sale colaborează cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice si celelalte organisme in vederea realizării obiectivelor strategice bugetare.
În fine, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului, întrucât atribuția acestuia de coordonare a acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, stabilite prin Legea 500/2002.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs, în termenul legal, reclamanta și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul de judecată de la 5 octombrie 2009, reclamanta s-a prezentat personal și a arătat că înțelege să renunțe la judecarea acțiunii.
Față de această împrejurare, Curtea urmează ca, în baza art.312 pr.civ. să admită recursurile, să modifice în tot sentința atacată, în sensul că se va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii, în baza dispozițiilor art.246 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva sentinței civile nr.5646 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13007/3/LM/2009.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red:
Dact.: /2ex.
15.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Sprînceană Camelia MioaraJudecători:Sprînceană Camelia Mioara, Ilie Nadia Raluca
