Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 551
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de AVICOLA I împotriva sentinței civile nr. 644 din 7.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta AVICOLA I și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul, întâmpinare comunicată recurentei.
Instanța, având în vedere că procedura de comunicare a hotărârii primei instanței este viciată cu recurenta AVICOLA I, hotărârea fiind restituită la dosar, constată recursul declarat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta AVICOLA I depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta AVICOLA I solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Arată că instanța de fond a reținut că nu au făcut dovada plății orelor suplimentare, dar au depus la dosar statele de plată, pontajul și fluturașii prin care s-au achitat banii. Precizează că intimatului i-au fost trecute și 77 de ore suplimentare și 80 de ore suplimentare. Mai arată că s-a solicitat plata a 16 ore de noapte, dar acestea au fost achitate prin statul de plată de la fila 55 dosar fond. Mai precizează că în luna nu au fost realizate ore suplimentare. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului deoarece hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Arată că instanța de fond a apreciat în mod corect că intimatul este îndreptățit la aceste drepturi salariale. Precizează că s-au administrat probe din care rezultă că recurenta nu a achitat aceste ore suplimentare. De asemenea există la dosar pontajul din care rezultă că intimatul a făcut ore suplimentare. Mai arată că recurenta nu a făcut dovada achitării orelor suplimentare. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 19 din 28.07.2008 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
În replică consilierul juridic pentru recurenta AVICOLA I arată că au făcut dovada achitării orelor suplimentare cu fluturașii de salariu și cu statele de plată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.675/99/13.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " I", solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite pentru orele suplimentare și orele lucrate pe timp de noapte în perioada aprilie 2007 - 2007 și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost angajat ca șef de fermă cu contract individual de muncă în perioada octombrie 2006 - decembrie 2007, iar în lunile aprilie - 2007 efectuat un număr de 260 ore suplimentare și un număr de 16 ore de noapte care nu au fost plătite de pârâtă. Mai susține reclamantul că a solicitat pârâtei plata acestor drepturi bănești, însă nu a primit nici un răspuns.
Prin sentința civilă nr.644/7.05.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a obligat pârâta " I" să-i plătească acestuia drepturile salariale reprezentând contravaloarea a 260 ore suplimentare și 16 ore lucrate pe timp de noapte în perioada aprilie 2007 - 2007, precum și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei " I" pe postul de șef fermă, conform contractului individual de muncă nr. 210/02.10.2006 și actelor adiționale nr. 1/03.01.2007 și nr. 2/24.08.2007. Raporturile de muncă dintre părți au încetat în luna decembrie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 Codul muncii, pentru salariații angajați cu norma întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată munca suplimentară. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 Codul muncii, "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia", iar potrivit alin. 2 "sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază". În acest sens, în art. 41 alin. 3 lit. c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 se prevede că pentru orele suplimentare care nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază.
S-a mai reținut de către instanță că, din cuprinsul foilor colective de prezență pe lunile aprilie - 2007, rezultă că reclamantul a efectuat un număr de 260 ore suplimentare (aprilie 2007 - 72 ore, iunie 2007 - 40 ore, iulie 2007 - 58 ore și august 2007 - 90 ore). Cât privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că, pentru a beneficia de plata orelor suplimentare, reclamantul avea obligația de a justifica motivele pentru care nu a fost posibilă compensarea cu zile libere, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, este adevărat că prin decizia nr. 145/07.07.2007 s-a decis ca începând cu data de 01.07.2007 personalul să nu mai beneficieze de ore suplimentare plătite, însă prin decizia nr. 146/07.07.2007 s-a precizat faptul că orele suplimentare efectuate peste durata legală de 160 ore/lună vor fi decontate conform prevederilor Codului muncii și contractului colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008. Tot prin această decizie se menționează și faptul că șefii de fermă vor întocmi și aviza toate fișele colective de prezență din cadrul fiecărui compartiment pe care îl coordonează.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor bănești cuvenite pentru cele 260 de ore lucrate suplimentar în perioada aprilie - 2007. În acest sens, instanța a constatat și faptul că din cuprinsul statelor de plată depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantului i-ar fi fost achitate orele suplimentare efectuate.
În consecință, instanța a reținut că este întemeiată cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru cele 260 ore lucrate suplimentar. Cât privește cuantificarea orelor suplimentare efectuată de reclamant prin precizările depuse la termenul din 2 aprilie 2008, instanța nu a reținut-o întrucât numărul de ore suplimentare indicate în aceste precizări nu este același cu numărul de ore suplimentare indicate în acțiunea introductivă și care rezultă și din foile colective de prezență.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru 16 ore lucrate pe timp de noapte în perioada aprilie - 2007, instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 Codul muncii, "munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte", iar potrivit dispozițiilor art. 123 Codul muncii, salariații care efectuează muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. De asemenea, potrivit art. 41 alin. 3 lit. e din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, pentru munca efectuată pe timpul nopții salariații beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază. Din cuprinsul foii colective de prezență pe luna iulie 2007 rezultă că reclamantul a efectuat în această lună 16 ore de muncă pe timp de noapte. Or, în speță, pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor bănești cuvenite pentru cele 16 ore lucrate pe timpul nopții.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " I" și a admis-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că pentru lunile aprilie și iunie 2007 au fost plătite orele suplimentare menționate în foile colective de prezență, iar pentru luna iulie 2007 au fost plătite cele 16 ore de noapte efectuate, așa cum rezultă din statele de plată semnate de intimat.
Mai mult, din pontajul lunilor mai și 2007 rezultă că salariatul nu a efectuat nicio oră suplimentară sau de noapte.
Mai arată recurenta că, având în vedere prevederile art.111 din Codul muncii și art.112 și urm. din CCM 2007-2008 al SC I, societatea a emis deciziile 145-146/7.07.2007 și Nota internă 3362/14.08.2007 prin care s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că acesta avea obligația ca, pentru orele lucrate suplimentar, să beneficieze de zile libere în următoarele 30 zile, iar în situația în care nu poate lua liber, să justifice în scris motivele.
Întrucât reclamantul-intimat nu s-a conformat dispozițiilor date de conducerea societății și nu a prezentat argumentat efectuarea orelor suplimentare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că, din cuprinsul foilor colective de prezență, rezultă faptul că reclamantul-intimat a efectuat în perioada aprilie - 2007 un număr de 260 ore suplimentare și 16 ore de noapte în luna iulie 2007.
Din statele de plată și fluturașii depuși la dosar rezultă că doar în lunile aprilie și iunie 2007 au fost evidențiate un număr de 80 ore, respectiv 40 ore suplimentare, însă acestea au fost plătite ca ore prestate în cadrul programului normal de lucru și nu cu un spor de 100%, conform prevederilor art.41 alin.3 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010; la fel, nici cele 16 ore de noapte efectuate în luna iulie 2007 nu au fost plătite, cu un spor de 25% din salariul de bază, conform art.41 alin.3 lit. e din același contract colectiv de muncă unic la nivel național, ele fiind doar adăugate celor 160 ore lucrate în program normal și plătite ca atare.
De asemenea, corect a reținut prima instanță că prin decizia nr.146/7.07.2007 s-a precizat faptul că orele suplimentare efectuate peste durata legală de 160 ore/lună vor fi decontate conform prevederilor Codului muncii și CCM 2007-2008. Prin aceeași decizie s-a menționat și faptul că șefii de fermă vor întocmi și aviza toate fișele colective de prezență din cadrul fiecărui compartiment pe care îl coordonează.
Având în vedere că foile colective de prezență depuse la dosar sunt întocmite și avizate de șeful de fermă, unitatea este obligată să achite orele suplimentare menționate în acestea.
Dacă se considera că ele nu corespund adevărului, unitatea avea posibilitatea să ia măsuri disciplinare împotriva persoanei care le-a întocmit.
Față de toate considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul pârâtei și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.644 din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta-pârâtă să achite intimatului suma de 1000 lei onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
21.10.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: - -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
