Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.551/CM
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul - reclamant, cu domiciliul procesual ales în C, Al.Romaniței, nr.6, - Sc.A,.2,.9 și de recurenta pârâtă SC SA GRUP - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 220/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect drepturi salariale - suplimente de Paști și C, diferențe drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de 1.98 la salariul minim pe economie indexat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - reclamant, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.20217/23.06.2008, lipsind recurenta - pârâtă - prin - Zona ar
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta - pârâtă a depus concluzii scrise și împuternicire avocațială - avocat.
Apărătorul recurentului - reclamant arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că apărătorul recurentului - reclamant a precizat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat, pentru recurentul - reclamant depune concluzii scrise la dosarul cauzei și chitanță onorariu avocat nr.-/23.06.2008 și solicită admiterea recursului formulat de recurenta - reclamantă, modificarea parțială a hotărârii recurate, în sensul constatării valorii reale a cheltuielilor de judecată la suma de 300 RON, așa cum rezultă din chitanța depusă la dosar și cum, în mod corect s-a reținut în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la recursul declarat de solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca temeinică și legală.
Apreciază apărătorul recurentului - reclamant că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 lit.c din Codul Muncii, care stabilește un termen de prescripție pentru drepturile salariale neacordate de 3 ani și în raport de aceste dispoziții cererea nu este prescrisă.
Referitor la excepția prematurității formulării capătului de cerere privind suplimentele de Paști și C, apreciază de asemenea că prima instanță a respins apărarea ca nefondată, întrucât art. 168 din CCM la nivel stabilește în mod expres dreptul salariaților de a primi, cu ocazia sărbătorilor de paști și C, un salariu de bază mediu la nivel, necondiționând existența dreptului de parcurgerea unei proceduri prealabile.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să oblige pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat,aferente ultimilor 3 ani.
- obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paște și C,calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate,aferente ultimilor 3 ani,în valoare totală de 6504 lei.
- obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a arătat că societatea pârâtă a folosit la calcularea drepturilor sale salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit Contractului Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007, salariații ar C aveau dreptul la un coeficient de salarizare de 1,98 ori mai mare decât salariul pe economie indexat,coeficient care, nu a fost respectat, cu toate că art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ar a rămas nemodificat.
Cu privire la capătul 2 al cererii a menționat că, societatea pârâtă nu i-a achitat suplimentările salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2007 așa cum sunt prevăzute de art.168(1) din Contractul Colectiv de Muncă, argumentând că numai în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că datorită statutului special conferit de HOT.866/2001 și OUG.79/2001, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului de 1,98 cu respectarea HOT.1552/2002.
Începând cu anul 2004, art.128 din CCM stabilește coeficientul de 1,76. Referitor la capătul 2 al acțiunii promovate de reclamant, societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare,iar nu după sensul literar al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
La 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al fiind astfel complinită orice deficiență de ordin formal.
Prin această decizie s-a confirmat că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Pârâta a solicitat în subsidiar,respingerea acțiunii ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, iar aceste negocieri nu au avut loc.
S-a mai invocat că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut la nivelul, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 220/29 februarie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SA - prin Zona ar C și SC SA
A obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 reactualizate cu rata inflației pentru perioada 04.02.2005 - 04.02.2008.
A obligat pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale suplimentare în cuantum egal cu un salariu de bază mediu la nivel de unitate pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2005, 2006 și 2007, reactualizate cu rata inflației.
A obligat pârâta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, astfel că, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Excepția referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, s-a respins de asemenea, întrucât angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Pe fondul cauzei, cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut în conformitate cu art. 128 alin.5 din CCM/ 2003-2004 la nivel de modificat prin actul adițional înregistrat la. B cu nr. 9214/11.11.2003 că " În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.".
Societatea pârâtă a confirmat prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice.
S-a mai reținut că potrivit art.7 alin 2 din.130/1996-Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților.
Deși pârâta a invocat modificarea art. 128 din CCM, în sensul că începând cu anul 2004 salariul de bază este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, acest aspect nu a fost probat.
În acest sens, instanța a constatat că actele adiționale de modificare a acestui articol, nu erau înregistrate la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei astfel că acestea nu sunt aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil. Pentru aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă 4.02.2005 și 4.02.2008.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 care arată:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Și pentru 2006 și pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Dealtfel, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a constatat astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cât privește acordarea de daune, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
S-a făcut de asemenea aplicarea art. 274 cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta arată că, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru al doilea capăt de cerere întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii, dar, instanța de fond a respins această excepție, fără a observa că, deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unor clauze din CCM.
- Nici excepția prematurității formulării cererii nu a fost în mod legal soluționată, deoarece, cuantumul exact al pretențiilor nu se putea determina decât în urma negocierilor, care până la momentul formulării acțiunii, nu au avut loc.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece indicele de salarizare prevăzut de actele adiționale la CCM pe anii 2004-2007 este de 1,76 si nicidecum de 1,98, așa cum a reținut instanța de fond.
Pentru al doilea capăt de cerere, recurenta apreciază că soluția instanței este de asemenea greșită, având în vedere că a făcut dovada, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat, invocând în esență aceleași aspecte ca și la instanța de fond.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Cu privire la excepția prematurității cererii, Curtea constată că aceasta a fost în mod corect soluționată, deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu poate nega dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii, deoarece, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Pentru primul capăt de cerere, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 pentru perioada 2005-2008, deoarece acest indice este cel negociat de părți.
Din probele administrate la fond, rezultă că salariul reclamantului a fost calculat și achitat prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,76 cu toate că, actele adiționale care modificau art. 128 pct.5 din CCM la nivel de unitate nu au fost înregistrate la, conform Legii 130/1996 republicată.
În lipsa înregistrării unei modificări legale a clauzelor din CCM, în mod corect prima instanță a reținut că angajatorul are obligația de a calcula și plăti salariul angajaților săi, prin raportare la clauzele existente, în speță cele referitoare la indicele de salarizare de 1,98.
Și în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, soluția instanței este corectă, având în vedere că au fost aplicate dispozițiile legale în materie.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Însă astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamantul, care a formulat critici referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată societatea.
Arată recurentul, că deși s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 300 lei și a făcut dovada acestei pretenții, prima instanță a admis acest capăt de cerere dar a obligat pârâta doar la 200 lei.
Recursul reclamantului este întemeiat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă "partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Din înscrisurile dosarului, rezultă că reclamantul a achitat apărătorului său un onorariu în valoare de 300 lei astfel că, în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost admisă în totalitate, Curtea apreciază că este vorba de o eroare materială, care urmează a fi îndreptată în recurs, prin admiterea recursului declarat de reclamant.
Urmează ca și în recurs să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, potrivit cu care recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în valoare de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul - reclamant, cu domiciliul procesual ales în C, Al.Romaniței, nr.6, - Sc.A,.2,.9 împotriva sentinței civile nr. 220/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la 300 lei cheltuieli judiciare în loc de 200 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge, ca nefondat recursul recurentei - pârâte SC SA GRUP - cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și SA PRIN ZONA AR - C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 220/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Obligă intimata pârâtă către recurentul reclamant la 300 lei cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
Ptr. președinte de complet Ptr. judecător - -
- - aflată în aflată în concediu de odihnă,
concediu de odihnă, semnează cf.art.261(2)pr.civ.
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. Președintele instanței,
Președintele instanței,
Ptr. judecător - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Președintele instanței,
Grefier,
- -
ud.red. fond:;
Red.dec.-jud.-/2.07.2008
- gref. -
2 ex./24.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
