Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 583/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, R, G, împotriva sentinței civile nr. 37/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții PRIMARIA COMUNEI JARISTEA, PRIMARUL COMUNEI JARISTEA, având ca obiect " drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.09.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care fac parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 37/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, R, G, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Jariștea și Primarul comunei Jariștea, județul
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata drepturilor bănești aferente îndemnizației de dispozitiv cuvenită pentru perioada 12 decembrie 2004 și până la pronunțarea hotărârii.
Au fost respinse ca fiind prescrise pretențiile anterioare datei de 12 decembrie 2004.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3843/91/12.12.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții, -, R, G, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Jariștea și Primarul comunei Jariștea, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le plătească indemnizația de dispozitiv lunară, actualizată, în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu.
Au solicitat, de asemenea, să fie obligați pârâții să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza Ordinului MAI nr. 496/2003 cu referire la art. 13 din Legea nr. 138/1999 au dreptul la această indemnizație în calitate de personal civil contractual.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art. 9 al. 4 din nr.OUG 63/2003 MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art. 47 din Legea nr. 138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâții reprezintă o autoritate publică, iar reclamanții fac parte din personalul civil din cadrul MAI, instanța a constatat că aceștia au fost îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv.
Nu a fost însă primită cererea reclamanților în sensul de a fi obligați pârâții și în viitor la plata indemnizației, avându-se în vedere că ceea ce se cuvine reclamanților la această dată sunt despăgubiri civile, reprezentând indemnizație de dispozitiv ce nu le-a fost plătită.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în parte și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv cuvenită pentru perioada decembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Față de disp. art. 283 lit. c Codul muncii, au fost respinse ca fiind prescrise, pretențiile anterioare datei de 12 decembrie 2004.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, -, R, G, criticând-o ca fiind în parte netemeinică și nelegală doar sub aspectul acordării pretențiilor formulate în cauză ca reprezentând despăgubiri civile și că nu ar putea fi primit capătul de cerere privind plata îndemnizației de dispozitiv și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă.
Privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, instanța de fond nu s-a pronunțat, iar odată recunoscute drepturile salariale, acestea trebuiau să fie și menționate, cu drepturile și obligațiile ce rezultă dintr-un asemenea fapt.
În drept, au invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, dispunându-se repunerea pe rol și judecata în lipsă conform cererii recurenților-reclamanți din data de 28.07.2008.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți reprezentând personal angajat pe bază de contract de muncă în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei Jariștea, județul V, au solicitat prin cererea introductivă obligarea pârâților Primăria comunei Jariștea și Primarul comunei Jariștea la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 șiîn continuarepână la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate funcție de rata inflației la data plății efective precum și înscrierea în carnetele de muncă a unor asemenea îndemnizații, funcție de perioada lucrată de fiecare și în continuare.
Și-au întemeiat acțiunea pe starea de discriminare față de nerecunoașterea acestui drept salarial intitulat "indemnizație de dispozitiv" pentru întregul personal din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cel care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în baza art. 13 din Legea nr. 138/1999 și a Ordinului nr. 496/2003.
Însă, în situația constatării existenței unei discriminări, dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 dau dreptul persoanei în cauză la formularea unei cereri pentru acordarea dedespăgubiriși restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Drept urmare, pretențiile formulate de recurenții-reclamanți nu puteau avea decât caracterul unor despăgubiri reprezentând cuantumul sumelor de care au fost lipsiți, urmare a stării de discriminare a căror constatare au solicitat-o, potrivit dreptului comun.
Aceasta deoarece instanțele judecătorești au rolul de a realiza justiția, în cadrul litigiilor dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea unor drepturi subiective recunoscute prin lege.
În ceea ce privește acordarea în continuare a despăgubirilor, o asemenea problemă ține de modalitatea de aplicare a legii vizând dreptul salarial solicitat, iar instanțele judecătorești nu au competența de a prevedea o situație viitoare, pentru un prejudiciu eventual și incert ca existență și întindere.
Elementele componente ale salariului pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin acte normative ce pot suferi modificări în condițiile legii iar instanța nu poate ea însăși reglementa, cu ocazia soluționării litigiului dedus judecății, o asemenea evoluție.
În această situație se află și cererea privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, pretențiile formulate și încuviințate de prima instanță având caracterul unei despăgubiri și nu a unor drepturi salariale care pun în discuție modalitatea de legiferare a lor, mai ales pentru viitor.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă în referire la art. 3041Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, R, G, împotriva sentinței civile nr. 37/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, R, G, împotriva sentinței civile nr. 37/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//20 Octombrie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
