Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5837/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5837
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 241/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, G, și, precum și cu autoritatea constultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimații-reclamanți și, personal și asistați de avocat ales -, avocat ce reprezintă interesele tuturor intimaților-reclamanți, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol pentru lămuriri, precizări ce au fost depuse de angajator.
Reprezentantul convențional al intimaților-reclamanți arată că prin răspunsul dat Curtea de Conturi nu infirmă că ai săi clienți ar desfășura activitatea de audit, ci doar că nu există înființată o astfel de structură la nivelul județului Întrebat fiind, învederează că nu are cunoștință despre existența pe rolul Înaltei Curții a unui recurs în interesul legii privind acordarea sporului de 75 %, susținând că un astfel de recurs nu ar avea relevanță în cauză.
Interpelată, intimata-reclamantă arată că în momentul controlului desfășoară activități specifice auditului și depune la dosar înscrisuri, exemplificative, pentru a se putea vizualiza ce anume se verifică în cadrul acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate drept temeinică și legală potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 241 din 17 februarie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, -, G, împotriva pârâților Curtea de Conturi a României,Ministerul Finanțelor Publice Consiliul Național pentru Combatrea Discriminarii.
Au fost obligați pârâții să aloce și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază începând cu 29.05.2005 și până la încetarea discriminării în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin Legea 200/2005 de aprobare a OUG nr.22/2005, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi de pe lângă această instituție a fost înființată Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană pentru programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi ocazionate în perioada de postaderare.
Reclamanții, deși ocupă aceleași funcții ca și controlorii de la autoritatea de audit și își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții, iar reglementările legale sunt aceleași, instanța apreciază că sunt privați de acordarea indemnizației de 75% prevăzută de HG 170/09.03.2005 criteriul pe baza căruia s-a făcut această distincție în acordarea drepturilor salariale reprezentându-l doar luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați să le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atâta timp specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Recunoscând cu valoare de adevăr juridic că măsura neplății drepturilor salariale solicitate încalcă în mod regretabil inclusiv dispozițiile constituționale, urmează a se dispune, în consecință de către instanță, în sensul reținerii temeiniciei și legalității pretențiilor pecuniare solicitate de reclamanți.
Ca stat membru al Uniunii Europene, în drept intern legislația comunitară a dobândit o importanță deosebită autorităților publice dar și instanțelor naționale revenindu-le un rol esențial în asigurarea respectării și aplicării acestor norme Europene, sens în care trebuie a se reține art. 249 alin.2 din Tratatul de Constituire a Comunității Europene, dar și prevederile constituționale și obligații în această materie, precum și dispozițiile art 292-293 din legea 53/2003 modificată.
Văzând inclusiv normele și temeiurile de drept invocate, instanța reține faptul că aplicabilitatea directă a dreptului comunitar, înseamnă o aplicare definitivă, justă și uniformă și în același timp obligatorie a reglementărilor sale în toate statele membre, începând cu data intrării în vigoare, astfel că, instanțele naționale au obligația aplicării dreptului comunitar prin asigurarea reală a efectului direct și deplin.
Dreptul material solicitat de fiecare reclamant s-a născut din lege (HG 170/9 martie 2005, legea 490/2004 și atribuie acestora prerogativa exclusivă în virtutea căreia, acest interes manifestat expres prin acțiune să solicite subiecților pasiv, toți având legitimitate procesuală pasivă,virarea, respectiv plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite.
În primul rând prin prisma obiectului și cauzei juridice a cererilor reclamanților din prezenta acțiune între auditori și controlori( aparținând aceleiași categorii) nu poate emite un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite deoarece ambii îndeplinesc funcție similară cu atribuții similare.
Ca atare, având în vedere principiul nediscriminării, personale care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, deci recunoașterea tuturor drepturilor salariale aferente perioadei și pentru controlorii financiari, se impune necesitate imperativă, deoarece acesta se află într-o situație omoloagă cu auditorii de pe lângă Curtea de Conturi.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării publicat în Oficial al Comunității Europene nr. 303/02.12.2000, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparative, iar nu în situații chiar similare.
Prin sistemul de salarizare( instituție de dreptul muncii) se înțelege ansamblul principiilor obiectivelor și formele care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adausuri conform art.155).
Ori, sistemul de salarizare este generat printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament(art.154 ) și cel al diferențierii numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu cantitatea și calitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, cum este situația de față, așa încât controlorii financiari nu pot fi tratați diferit față de auditori în ceea ce privește acordarea indemnizației de 75%.
Prin art.1 din OG nr. 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, rasă, religie, categorie socială, ect. care are scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării,în condiții de egalitate a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția este un criteriu de diferențiere injust și discriminatoriu respectiv, doar luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari desemnați să le verifice pe un anumit parcurs al cererii lor ceea ce nu are justificare atâta timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor, necesită, aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Potrivit art.1 alin.2 din Codul Muncii, pentru muncă egală este obligatoriu o remunerare egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
În lumina acestor considerente, instanța apreciat acțiunea reclamanților ca întemeiată și pe cale de consecință a obligat pârâții să aloce și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 01.02.2006, data intrării în vigoare a HG 170/2005 și până la încetarea discriminării în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia în cadrul Camerei de Conturi D, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective pentru o completă despăgubire.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind Finanțele Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar:pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din HG nr. 208/2005 și ale art.3 din HG nr. 386/2007, astfel încât, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta prin întâmpinare urmează a fi respinsă.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de 75%,procent aplicat la nivelul retribuției de bază începând cu data de 29.05.2005 și până la încetarea discriminării în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.
Întrucât reclamanții au solicitat acordarea indemnizației de 75% începând cu data de 1.05.2005 iar acțiunea fost introdusă in data de 21.05.2008, instanța a apreciat că pe perioada anterioara datei de 29.05.2005 drepturile solicitate sunt prescrise astfel încât acțiunea a fost admisă în parte.
Pârâta Curtea de Conturi a României formulat recurs împotriva sentinței nr. 241/2009 a Tribunalului Mehedinți, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea în totalitate acțiunii, iar până la soluționarea cauzei, solicită suspendarea executării sentinței.
Critică sentința în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, pentru aplicarea greșită prevederilor art. 27 din OUG nr. 137/2000, art. 6 alin. 2 din OUG nr. 160/2000 și HG nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, prin care au fost acordate stimulente financiare personalului Autorității de Audit care au atribuții în gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României, reclamanții neputând beneficia de sporul solicitat, acordat numai controlorilor de audit, deoarece reclamanții sunt salariați ai Curții de Conturi M, care au legislație proprie de salarizare, în cauză neexistând o discriminare de salarizare.
Invocă prevederilor Deciziei nr. 1325/2008 Curții Constituționale, care constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul competenței instanțelor judecătorești de refuza aplicarea unor acte normative și a le înlocui cu altele, așa cum a procedat instanța de fond.
Consideră că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice a fost corect dispusă de instanța de fond, întrucât acest minister întocmește proiectele bugetelor anuale.
Solicită, în baza art. 304 alin. 1 pct. 98 și art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, admiterea recursului, iar în baza art. 300(2) cod procedură civilă solicită suspendarea executării până la soluționarea recursului.
DGFP M pentru Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs, criticând sentința pentru respingerea greșită a excepției lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu are atribuțiuni legislative la aprobarea bugetelor anuale, solicitând respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare și au depus acte în dovedirea exercitării unor atribuții de audit pentru că la nivelul județului nu există Structură de Audit, așa cum confirma pârâta prin adresa nr. 4789/17.09.2009 la solicitarea instanței, controalele de audit fiind efectuate de reclamanți, solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă privind aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 490/2004 și HG nr. 170/2005, referitoare la salarizarea personalului Structurii de Audit din cadrul Curții de Conturi, instanța apreciind greșit că reclamanții au fost discriminați față de controlorii de audit, ce fac parte din această structură, cu încălcarea prevederilor constituționale și art. 292-293 Codul Muncii, deoarece controlori Structurii de Audit din cadrul Curții de Conturi au legislație proprie de înființare, funcționare și salarizare, diferită de salariații Curții de Conturi, care au, la rândul lor, legislație proprie de funcționare și salarizare, deci în cauză nu sunt incidente prevederile OUG nr. m137/2000.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea OG nr. 137/2000, în ceea ce privește aprecierea de către instanță textelor care creează discriminarea, pentru motivul existenței unor prevederi diferite în acte normative diferite, tocmai ceea ce în cauza de față a stabilit instanța de fond în mod greșit.
Criticile formulate de DGFP pentru Ministerul Finanțelor Publice sunt apreciate, de asemenea, ca întemeiate, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator de credite pentru Curtea de Conturi, care-și întocmește propriul buget, iar acest minister nu are atribuțiuni în constituirea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
In consecință, Curtea apreciază întemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 241/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, G, și, precum și cu autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
3 ex/IE/04.01.2010
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
