Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 616
Ședința publică din data de 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 298 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 06.05.2008, și intimata-reclamantă, reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 196 din 23.04.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007, adresa nr. 3081/28.11.2007, certificate de grefă emise în dosarele nr-, -, - din 18.04.2008, raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară SC SA către toate structurile teritoriale, anexa nr. 2 Comisiei Paritare SA cu privire la Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA, adresa nr. 54199/15.11.1993 eliberată de către Direcția de Muncă și Protecție Socială B și adresa nr. 53948 din 12.08.1992, pe care le comunică și părții adverse, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, înmânează recurentei-pârâte SC SA copie de pe întâmpinare, ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care stipulează că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, menționează că punctul de vedere este susținut și de Comisia Paritară care a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, prin care se arată că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În continuare, arată că societatea a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca prescrisă, într-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumei calculată la salariul de bază mediu pe SN.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art. 145 din Contractul colectiv de muncă.
Față de al doilea motiv de recurs, precizează că înscrierile efectuate în carnetele de muncă pentru anii 2004 - 2006 printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale, iar recurenta nu a făcut dovada plății cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Totodată, cu privire la al treilea motiv de recurs, arată că nu se impune deducerea din drepturile datorate reclamantului a sumelor privind CAS, CASS și impozit, întrucât potrivit art. 269 din Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri, iar conform art. 42 lit.b din Codul Fiscal nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la al patrulea motiv, menționează că prima instanță a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, întrucât numai acesta a fost stabilit de cei doi parteneri sociali, Patronat și Sindicat. Astfel, adresa emisă de Departamentul Resurse Umane prin care recurenta a stabilit în mod unilateral cuantumul salariului de bază mediu, nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece acest înscris este semnat de o persoană care nu are calitatea de a angaja răspunderea societății față de terți, nu este semnat de cei doi parteneri sociali și nu poate produce efecte juridice retroactiv.
Așadar, recurenta nu poate stabili în mod unilateral în anul 2007 salariul de bază mediu pe anii anteriori și nu se poate prevala de propria culpă pentru diminuarea drepturilor cuvenite foștilor salariați, iar practica recurentei din anii anteriori în aplicarea prevederilor art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă era aceea de a comunica tuturor subunităților prin adresa semnată de cei doi parteneri sociali, cuantumul brut al drepturilor salariale.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune la dosar concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2005, în sumă de 2782,92 lei, reprezentând prime de Paști și C și daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor existente în sarcina acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariatul pârâtei, iar potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004 - 2005, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște.
De asemenea, reclamanta a susținut că pentru neachitarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și sumele corectate cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 din Codul muncii, art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a stipulat că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 298/1.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe fond, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2380 lei, reprezentând prime de C 2004 și Paști 2005, sumă ce va fi reactualizată, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune aceasta este neîntemeiată deoarece termenul de prescripție pentru acțiuni având ca obiect drepturi salariale este termenul general de 3 ani, termen care nu s-a împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
S-a mai reținut că suplimentările respective au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu a făcut dovada plății către reclamantă a suplimentărilor salariale de C și de Paște pe perioada menționată, acțiunea acesteia a fost apreciată ca întemeiată fiind în consecință admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare am în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata primelor de C și Paști stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs și a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantului este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004-2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2006, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004, 2005 și respectiv primă Paște 2005 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1649 lei reprezentând: primă C 2004=799 lei și primă Paște 2005=850 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 298 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta de la 2380 lei la 1649 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
3 ex./28.05.2008
f- Tribunalul Prahova
-
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
4 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.616 din data de 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 9 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
