Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6485/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6485
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.7114/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă SC SA, avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 7114 din 27.11.2008 a respins acțiunea formulată de petenta în contradictoriu cu intimata
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul intimatei pana la data de 14.11.2005 când au încetat raporturile de munca in temeiul art. 65-66 din Codul Muncii.
Conform art. 50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca al, "la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minima de concediere, după cum urmează: de la 0-3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete; peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Potrivit disp. art.32 din OUG nr.98/1999 suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie a fost stabilită diferențiat, pentru fiecare persoana căreia i s-a desfăcut contractul individual de munca potrivit acestei ordonanțe si este egala cu 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu vechime in munca mai de 5 ani; 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani.
In conformitate cu pct.4 din Planul Social așa cum a fost modificat prin ul din 09.01.2006 se stipulează ca in funcție de vechimea in, angajații vor primii următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5-5 ani-8 salarii medii brute pe; 5-15 ani-12 salarii medii brute pe; peste 15 ani-15 salarii medii brute pe.
Din analiza comparativa a disp. art. 50 alin.1 din CCM cu cele ale art.32 din OUG nr.98/1999 si ale pct.4 din ul la Planul Social încheiat la 13.09.2006 s-a retinut ca negociat condiții mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, fară a putea fi posibila cumularea celor doua categorii de masuri.
De altfel atât Planul Social cat si ul din 13.09.2006 sunt acte de modificare ale CCM si nu acte individuale, distincte de acesta, de natura a naște un alt drept de creanță.
Planul Social nu a putut fi considerat prin el însuși un act de sine stătător, un izvor de drepturi distinct, fiind o anexa la CCM, parte integranta a acestuia.
Datorita faptului ca disp. art. 50 din CCM au fost înlocuite cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate intre si, acestea din urma au devenit obligatorii, aplicându-se prioritar.
Daca s-ar fi avut in vedere faptul ca intimata va plăti salariaților concediați cumulativ atât suma prevăzută de art. 50 din CCM cat si suma stabilita prin Planul Social, aceasta obligație ar fi fost prevăzuta expres in Planul Social.
In vederea înlăturării oricăror nelămuriri ce s-ar fi putut ivi cu privire la punerea in aplicare a Planului Social, prin ul din 13.09.2006 - anexa nr.2, s-a stabilit explicit faptul ca voința părților semnatare ale Planului Social a fost aceea de a crea, in favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase decât cele prevăzute in art.50 din CCM si nu aceea de a cumula masurile de protecție prevăzute in Planul Social cu cele stabilite prin art.50 din CCM.
In speță, s-a reținut ca Planul Social nu fost încheiat in vederea acordării in mod cumulativ a doua sume de bani cu același titlu, respectiv indemnizație de concediere.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs se susține că soluția instanței de fond s-a bazat pe un material probatoriu străin de fondul cauzei, situație ce echivalează cu lipsa cercetării judecătorești.
Astfel, amendamentul încheiat la data de 9 ianuarie 2006 nu are un număr de înregistrare, fiind întocmit "pro causa".
În situații similare, acțiunile au fost admise, creîndu-se o situație discriminatorie ce încalcă dispozițiile art. 11 din CEDO.
S-a mai învederat că ul din anul 2006 nu poate face parte integrantă din Planul Social pe anii 2005, 2007 și 2008, fiecare dintre planurile sociale având propriul amendament.
Atât Planul social cât și aendamentul invocat au natura juridică a unor convenții dar nu pot fi anexe ale CCM pentru că nu îndeplinesc condițiile prev. de Legea nr. 130/1996, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții patronatului și cei ai sindicatului.
Recurenta a mai susținut că drepturile salariale prev. de art. 50 alin. 4 din CCM nu exclud acordarea drepturilor prevăzute de art. 50 alin. 1 din Planul social ci, dimpotrivă, se completează.
În sprijinul acestei susțineri s-a menționat că, pentru anul 2008 s-a prevăzut expres că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la art. 1 din art. 50.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Motivele de recurs formulate în prezenta cauză sun parțial contradictorii, recurenta susținând, pe de o parte că ul încheiat în anul 2006 este întocmit "pro causa" iar, pe de altă parte, că acesta poartă semnătura părților contractante, fiind rezultatul negocierii părților contractante.
Se mai susține că deși acest are natura juridică a unei convenții, el nu poate fi considerate anexă a CCM
Curtea reține însă, că potrivit art. 1 din Planul Social, acesta din urmă este o anexă la CCM, ul încheiat ulterior, la data de 13 sept. 2006, menționând explicit voința părților semnatare ale Planului Social, respectiv, aceea de a crea în favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase prevăzute în art. 50 alin. 1 din CCM și nu aceea de a cumula măsurile de protecție socială prevăzute în CCM cu cele din Planul Social. Lipsa numărului de înregistrare nu este în măsură să afecteze forța obligatorie a acestei convenții.
Astfel, rt. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în ul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin ul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Critica privind extinderea efectelor ului închaiat în anul 2006 și pentru anii următori nu are relevanță în cauză, atâta timp cât, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, reclamanta a fost concediată la 14 2005.
De asemenea, este lipsită de relevanță și susținerea că, în cauze similare, salariați ai intimatei au avut câștig de cauză, dat fiind că, pe de o parte, nu au fost indicate în mod concret hotărâri judecătorești în acest sens, iar, pe de altă parte, în sistemul nostru de drept, practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, cu excepția problemelor de drept dezlegate în recursurile în interesul legii și care sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 329 cod. pr. civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.7114/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -/ 2 ex./ 6 ian. 2010
,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
