Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 692
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 429 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliu în comuna G, sat, nr. 266, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat în data de 15 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, avînd cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA.
Avocat depune la dosar pentru intimatul reclamant, concluzii scrise.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 429 din 5 februarie 2008 reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2007.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 429 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, în combaterea recursului, arată că susținerea recurentei pârâte că drepturile salariale aferente sărbătorilor de Paște și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se așa cum părțile s-au înțeles prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209 din 6 noiembrie 2007, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind incluse în salariul fiecărui angajat doar în anul 2003.
Adresa nr. 938 din 1 aprilie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din csdrul SC SA către Cabinetul de avocatură și asociații, semnată pentru directorul de Departament Resurse Umane de persoană cu nume indescifrabil, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează în ce scop s- emis asemenea adresă, ce calitate are persoana fizică semnatară acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant legal al patronatului și mandatul necesar pentru semna această adresă iar în al doilea rând vizează evoluția salariului mediu pe perioada 2003 - 2007, văzută la data de 1 aprilie 2008, după ce Curtea de APEL PLOIEȘTI a respins recursurile declarate în mai multe dosare având același obiect și nu ca rezultat al negocierilor cu, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, conform art. 168(1) din CCM.
În ceea ce privește documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209/06.11.2007", depusă ca probă de exonerare de răspundere, acesta nu are forță probantă și trebuie înlăturat, întrucât în realitate nu interpretează art. 168(1) din CCM, ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă la art. 168(1) și alin (2) din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Se arată de asemenea, că prin afirmațiile făcute dar și prin înscrisurile depuse la instanța de fond și în recurs, recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, motiv pentru care se solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 429 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, menținerea sus-menționatei sentințe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8151,50 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate și a sumei de 616 lei cu titlu daune beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației pentru anii 2004-2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din anul 2002 până la data de 26.05.2007 a fost salariatul pârâtei SA-punctul de lucru Scăieni, în funcția de mecanic, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat prin decizia nr.1157/26.03.2007.
A mai susținut reclamantul că potrivit prevederilor contractului de muncă, art.III alin.3 beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2007 nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște care se ridică la suma totală de 8151,50 lei.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, susținând că drepturile salariale s-au introdus în
salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și de C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În cauză s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.429 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea reclamantului, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005-2007 și C 2004-2006 în sumă brută de 8151,5 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată deoarece acțiunea a fost formulată la data de 11.12.2007, context în care a constatat că este respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă începând cu anul 2002 până la data de 26.05.2007, raporturile de muncă încetând prin decizia nr.1157/26.03.2007.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C,angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004,2005,2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-1006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004,2005,2006,2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 4851,5 lei brut reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea
raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 429 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 429 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliu în comuna G, sat, nr. 266, jud.
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 21.05.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
