Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 696/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 696
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 514 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliu în comuna G, sat, jud. P, cu domiciliul în comuna G, sat, jud. P, cu domiciliul în comuna, județul P, cu domiciliul în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimații reclamanți, și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirilor avocațiale nr. 35, 36 și 34, încheiate la 15 mai 2008
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, avînd cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA.
Avocat depune la dosar pentru intimații reclamanți concluzii scrise, arătând că are cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta pârâtă.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA și având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 514 din 12 februarie 2008 reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamanți a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2007.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr.514 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cererilor de chemare în judecată ca nefondate.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți în combaterea recursului, arată că susținerea recurentei pârâte că drepturile salariale aferente sărbătorilor de Paște și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se așa cum părțile s-au înțeles prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209 din 6 noiembrie 2007, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate
la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind incluse în salariul fiecărui angajat doar în anul 2003.
Adresa nr. 938 din 1 aprilie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din csdrul SC SA către Cabinetul de avocatură și asociații, semnată pentru directorul de Departament Resurse Umane de persoană cu nume indescifrabil, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează în ce scop s- emis asemenea adresă, ce calitate are persoana fizică semnatară acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant legal al patronatului și mandatul necesar pentru semna această adresă iar în al doilea rând vizează evoluția salariului mediu pe perioada 2003 - 2007, văzută la data de 1 aprilie 2008, după ce Curtea de Apel Ploiești a respins recursurile declarate în mai multe dosare având același obiect și nu ca rezultat al negocierilor cu, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, conform art. 168(1) din CCM.
În ceea ce privește documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209/06.11.2007", depusă ca probă de exonerare de răspundere, acesta nu are forță probantă și trebuie înlăturat, întrucât în realitate nu interpretează art. 168(1) din CCM, ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă la art. 168(1) și alin (2) din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Se arată de asemenea, că prin afirmațiile făcute dar și prin înscrisurile depuse la instanța de fond și în recurs, recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, motiv pentru care se solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 514 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, menținerea sus-menționatei sentințe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC" "SA B-Sucursala P pentru a fi obligată să- plătească drepturile bănești cuvenite conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, reprezentând prime de Paște și C pentru anii 2004-2006 în cuantum total de 4851,50 lei și 479,05 lei - actualizarea cu indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariat al societății pârâte, la punctul de lucru - până la 11 noiembrie 2006 când raporturile de muncă au încetat - trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale echivalente cu un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, astfel cum prevăd dispozițiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă; că aceste drepturi au fost incluse în salariu în anul 2003, după care în mod nejustificat societatea pârâtă a refuzat să le mai acorde și de aceea se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia carnetului său de muncă, a deciziei nr.1518/2006 de încetare a raporturilor de muncă cu societatea (filele 6-10) adresele nr.562/2004, nr.405/2005, nr.6152/2005 și nr.1990/2006 (filele 14-17) extras din contractul colectiv de muncă (filele 11-13) și ulterior concluzii scrise (filele 92-96).
La primul termen de judecată, instanța a admis excepția conexității cauzei de mai sus cu cauzele similare formulate de reclamanții, și și înregistrate sub nr-, nr- și nr- pe rolul aceluiași tribunal, în conformitate cu dispozițiile art.164 cod pr.civ.(fila 84). Prin acțiunile conexate reclamanții sus-arătați au solicitat plata acelorși sume ca și coreclamantul, precizând că raporturile lor de muncă au încetat cu societatea pârâtă în cursul anului 2006, iar drepturile bănești cerute reprezintă prime de Paște și C pentru perioada 2004-2006 în cuantum total de câte 4851,50 lei iar suma de câte 479,05 lei reprezintă actualizarea cu indicele inflației.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (filele 21-25) la care a atașat înscrisuri (filele 26-83) și prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind prescrise iar în fond, ca neîntemeiate.
Invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, societatea pârâtă a susținut că în conformitate cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii dreptul reclamanților la acțiune s-a prescris iar în subsidiar a motivat că drepturile suplimentare salariale cerute de aceștia au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți salariații, inclusiv de reclamanți, astfel că dreptul subiectiv pentru plata sumelor respective după anul 2003 nu mai există.
Prin sentința civilă nr.514 pronunțată la 12 februarie 2008, Tribunalul Prahova a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunile conexate așa cum au fost formulate de cei 4 reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile reclamanților.
Ulterior, aceste prevederi au fost preluate și în contractele de muncă încheiate pentru anii 2004-2007 când însă drepturile bănești reprezentând prime de Paște și de C nu au mai fost plătite de societatea pârâtă pe care a obligat-o la plata sumei brute de câte 4851,50 lei reprezentând suplimentări salariale pentru Paște 2005-2006 respectiv prime de C 2004-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la cea a plății.
Prin aceeași sentință prima instanță a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți astfel: și câte 300 lei, 270 lei iar 250 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-5).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale majorate și indexate începând cu anul 2003 dar pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa, deși acest drept nu mai există.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.
Intimații-reclamanți au formulat concluzii scrise (filele 14-16) prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței tribunalului care este legală și temeinică.
În ședința dezbaterilor, recurenta a precizat că denumirea societății este actualmente SA, depunând documentele care atestă această schimbare (filele 18-29).
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni - aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Recurenta a susținut că salariile angajaților au fost majorate și indexate începând cu anul 2003 inclusiv cu valoarea primelor convenite ca suplimentări
salariale de Paște și C, însă din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă o atare situație, care nefiind dovedită, nu poate fi verificată și deci primită.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate, obligația plății respectivelor drepturi către cei 4 reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 cod pr.civ.și va menține ca temeinică și legală sentința recurată, luându-se act că intimații-reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SA B-fostă SC SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1 în contradictoriu cu intimații-reclamanți: și ambii domiciliați în comuna G, județul P, cod poștal -, domiciliat în comuna, județul P și, domiciliat în comuna, județul P împotriva sentinței civile nr.514 din 12 februarie 2008 Tribunalului Prahova.
Ia act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.06.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
