Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7042/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5627/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7042/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-" "- prinîmpotriva sentinței civile nr.861 din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurenta-" "- prinși intimațiiși.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.861/30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, cu opinia separată a unuia dintre asistenții judiciari, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei - - B prin lichidator; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 4616,17 lei reprezentând valoarea actualizată la 31.12.2008 a drepturilor bănești constând în suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2005, 2006, 2007 și Paști 2006, 2007 cu actualizare la data plății; a respins ca fiind prescrisă acțiunea pentru sărbătorile de C 2004 și Paște 2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că articolul 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații -, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea art. 168 alin 2 din Contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negocierii cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei doar pentru anul 2003, întrucât în ipoteza în care nu s-ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori nu ar fi fost prevăzute la art.168 alin.1.
Împrejurarea că, prin adresa Comisiei Paritare nr.4209/06.11.2007 s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamanți le-ar fi fost acordate.
Astfel, a conchis Tribunalul, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât nu s-a dovedit că dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 cod civil putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, a fost înlăturată susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate, deoarece în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2005-2007 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de pârâtă, cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
Faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, a mai reținut Tribunalul, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, potrivit căreia pentru anii 2005-2007 cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, nu au fost acordate reclamanților suplimentări salariale, aceștia beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C, s-a constatat că acestea se raportează la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate, așa încât, sub aspectul cuantumului sumelor prin raportare la salariul mediu de bază pe unitate, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
A mai reținut prima instanță că pârâta, prin probele administrate, nu a făcut dovada susținerilor în sensul că dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paște și C în perioada 2004-2005 nu mai există.
Față de data înregistrării cererilor de chemare în judecată la instanță, 10.10.2008 și de dispozițiile art.283 lit. c) din Codul muncii, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru sărbătorile de C 2004 și Paște 2005.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta - -, prin administrator judiciar, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
În Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, tehnică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr.9 din 26.III.2007, se regăsește textul analog art.168, respectiv art.176.
Un text similar se regăsește în materia sporurilor în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.XII.2006 și publicat în Of. Partea V-a nr.5/29.01.2007 (art. 41).
Cum, în cauză, a fost depusă o copie a Contractului colectiv de muncă, din care rezultă că drepturile salariale au fost incluse în salariu, instanța de fond a admis în mod netemeinic și nelegal cererea reclamantului acordând prima de C pe perioada 2005 - 2007 si Paste pe perioada 2006-2007.
Recurenta a făcut referire și la dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 277/2009.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 277/2009, în sensul că, de la dat deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac promovat de societatea debitoare.
Intimatul reclamant, salariat al recurentei-pârâte până la data de 1.02.2008, în funcția de electrician, a solicitat instanței de fond obligarea fostului angajator la plata primelor cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și de C pentru anul 2004-2007, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel cum rezultă din tabelul cu calculul sumelor datorate aflat la fila 5 dosarului instanței de fond nr-.
Intimatul reclamant, angajat în funcția de șofer până la data de 1.02.2008, a solicitat obligarea la plata primelor cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și de C pentru anul 2005-2007, conform tabelului cu calculul sumelor datorate depus la fila 4 din dosarul instanței de fond nr-.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, se reține că art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 avea următoarea formulare: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Potrivit dispozițiilor înscrise la alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol, ci au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Or, dispozițiile art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute cu un conținut identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
În actele adiționale la Contractul colectiv de muncă înregistrate la în anii 2006 și 2007, clauza înscrisă la art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă a fost modificată în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Este întemeiată susținerea recurentei potrivit căreia sumele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul lunar acordat, astfel încât aceștia au beneficiat în fapt de toate drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu titlu de suplimentări salariale.
Curtea constată că prima instanță a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale mai sus menționate, reținând că o atare situație nu își găsește reflectarea în clauzele contractului colectiv de muncă, deși s-ar fi impus ca acesta să fie modificat corespunzător.
Din interpretarea clauzelor Contractelor colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada 2004-2007, prin prisma dispozițiilor art. 977 din Codul civil, Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii acestora a fost de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și, deci, și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 urmează sa fie achitate în același mod, adică prin includerea în salariul de bază. Astfel se explică, inițial, preluarea cu aceeași formulare a art. 168 alin. 2, precum și reformularea ulterioară a clauzei supuse interpretării, în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această "reașezare" a salariului rezultă atât din adresele depuse la dosar, privind evoluția salariului de bază mediu în perioada 2003-2007, din mențiunile efectuate în carnetele de muncă ale intimaților (nr. 73 din carnetul de muncă al intimatului reclamant și nr. 70 din carnetul de muncă al intimatului reclamant ), precum și din raportul de expertiză.
În concluzie, se reține că, în Contractele colective la nivel de unitate încheiate ulterior anului 2003, s- menținut alin. 1 al art.168, dar, la alin. 2 al acestui articol, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
O atare interpretare este confirmată și prin hotărârea Comisiei Paritare nr. 12093/1.04.2008 (fila 76 dosarului instanței de fond), obligatorie pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, precum și din conținutul Notei asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute la art. 168 din Contractul colectiv de muncă al -. cu nr. 4209/6.11.2007 (fila 74 dosarului instanței de fond), la care și instanța de fond a făcut referire, dar pe care în mod greșit a înlăturat-o, cu motivarea că aceasta modifică în fapt clauza contractuală interpretată după expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a interpretat clauza înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2007, în sensul că, începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă, orice modificare a sumelor incluse în salariul lunar de bază urmând a fi făcută numai pe bază de negocieri între angajator și.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 lin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
De asemenea, Comisia Paritară a arătat explicit că negocierile colective au privit salariul de bază rezultat după includerea primelor în salariu, iar începând cu anul 2003 angajații au beneficiat anual de majorări salariale ca rezultat al negocierilor colective.
O atare prevedere, având caracter interpretativ, se constată că are ca scop lămurirea înțelesului clauzei înscrise la art. 168 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii precedenți, iar nu modificarea acestora, astfel încât nu s-ar putea aprecia că instanța i-ar conferi putere retroactivă în măsura în care i-ar da eficiență.
Prin urmare, în mod eronat Tribunalul a apreciat că o astfel de interpretare dată de părți clauzei de la art. 168 alin. 2 nu s-ar fi putut face decât până la expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă ale cărui clauze au fost interpretate.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a înlăturat raportul de expertiză efectuat în cauză, câtă vreme concluziile acestuia sunt pe deplin concordante cu restul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, în mod corect expertul contabil s-a raportat la reașezarea salariului în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003, arătând că suma de 700.000 lei/om/lună reprezentând drepturi prevăzute de art. 168 (1) nu a fost înregistrată distinct în carnetele de muncă, fiind înregistrată ca reașezare a salariilor de bază, împreună cu procentul de creștere pe sucursale aprobat de Consiliul de administrație.
Deci, a conchis expertul, din anul 2003, primele au rămas incluse în salariul de bază al reclamanților, ca parte integrantă a salariului, iar pe cale de consecință suplimentările salariale acordate salariatului au rămas incluse în salariile de bază și în anii următori 2004-2007, astfel încât nu puteau fi acordate în continuare ca sume ocazionale, pe o altă coloană în statul de salarii.
La cel de al doilea obiectiv al expertizei, răspunsul expertului a fost în sensul că primele de Paști și de C în luna martie 2003 au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților ca element fix, producând efecte și în anii următori 2004-2007. Totodată, s-a menționat că aceste salarii astfel operate în cărțile de muncă au suportat o creștere în fiecare an, ca urmare a indexărilor anuale și nu au revenit la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea va menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - prin administrator judiciar, cu sediul în B, str. G-ral nr. 11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.861/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, cu domiciliul în V,-, județul T și, cu domiciliul în V,-, -. E,. 4,. 87, județul
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea că neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/5 EX./30.12.2009
Jud. fond:;
Cu opinie separată a doamnei judecător - -, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
În opinia separată a doamnei judecător - -, recursul declarat de către trebuia să fie respins și hotărârea recurată trebuia menținută în sensul păstrării obligării recurentei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de C și Paști.
Astfel, reclamantul se afla în raporturi de muncă cu pârâta, fiind salariatul acesteia.
În această calitate beneficiază de drepturi prevăzute de lege și de contractele individuale de muncă, precum și de drepturile prevăzute în contractele colective la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național, dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, între SNP și Patronatul s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2004, în care s-a prevăzut la art.168 alin.1 obligația pârâtei de a plăti angajaților suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În alineatul 2 al aceluiași articol, s-a menționat că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Această formulare se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006.
Prima instanță a reținut în mod corect că primele de Paști și de C au fost incluse în salariu numai pentru anul 2004, nu și pentru anii 2005-2007, așa cum susține recurenta în cadrul motivelor de recurs.
Astfel, modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrară principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978 civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit căruia orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul.
Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi interpretat în sensul că desființează în totalitate cele statuate în primul alineat.
În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici.
Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus",or, ele nu au acționat în acest sens.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu SNP în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea calorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamanților, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Cu privire la interpretarea art.168 alin.2 din contractul colectiv la nivel de unitate, oferită de către Comisia Paritară, instanța reține că această interpretare s-a realizat peste termenul pentru care s-a încheiat contractul și cu încălcarea art.31 din Legea nr.130/1999 prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă și care nu sunt de natură a produce efecte juridice.
Astfel, în anul 2005 fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate, care a fost înregistrat cu nr.2643/11.05.2005, care menține aceeași clauză, respectiv că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază primele de Paști și Nu se face nicio referire cu privire la situația anului 2004 sau a anului 2005, însă se mențin drepturile care se acordă cu ocazia și Cului, aferente anului 2005. Aceasta este interpretarea art.168 alin.1 din contractul colectiv la nivel de unitate pe anul 2005, în caz contrar, nu putem înțelege care ar mai fi fost rațiunea păstrării dispozițiilor art.168 alin.1.
Aceeași situație este în cazul actului adițional la contractul colectiv de muncă nr.9002/31.10.2003 privind prelungirea contractului pentru anul 2006, înregistrat sub nr.3078/04.05.2006 și actul adițional la contractul colectiv de muncă nr.9002/31.10.2003 privind prelungirea contractului pentru anul 2007, înregistrat sub nr. 2115/03.05.2007.
Pentru aceste motive, trebuia respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurentă.
JUDECĂTOR
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
