Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7043/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5628/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7043/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-" "- prinîmpotriva sentinței civile nr.860 din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurenta-" "- prinși intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.860/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, împotriva pârâtei - - B; a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturi salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paști și de C astfel:reclamantul -C -2005-1547 lei, Paști 2006- 2041 lei,; reclamantul -C 2005-1547 lei, Paști 2006-2041 lei, C 2006-1850 lei, Paști 2007-1850 lei; reclamantul -C 2005-1561 lei, Paști 2006-2041 lei, sume actualizate conform raportului de expertiză efectuat în cauză, cu actualizare la data plății; a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamantul pentru sărbătorile de C 2004 și Paști 2005, de reclamantul pentru sărbătorile de C 2004 și Paști 2005 și de reclamantul pentru sărbătoarea de Paști 2005; a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul pentru sărbătoarea de Paști 2007 și de reclamantul pentru sărbătorile de C 2006 și Paște 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că articolul art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații societății, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul:e bază al fiecărui salariat".
Tribunalul a constatat că drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1, din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art. 168 al.1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003 prevederile art. 168 alin 1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, a apreciat tribunalul, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamante le-ar fi fost acordate.
Instanța de fond a apreciat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 al. 1 și 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 civil, putere de lege între părțile contractuale și trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Tribunalul nu a reținut nici susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicite, deoarece în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2005-2007 cunoscut o creștere continua, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de pârâtă, cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
A mai reținut prima instanță că dispozițiile art. 168 alin 1 nu au fost respectate nici chiar în anul 2003, când salariații au beneficiat de 500 lei pentru sărbătoarea de C și 320 pentru sărbătoarea de Paști deși valoarea salariului mediu de bază pe anul 2003 fost de 681 lei în martie 2003 și 685 lei în noiembrie 2003.
Prin urmare tribunalul a apreciat că faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, nu este de natură a susține apărarea pârâtei că drepturile bănești solicitate au fost acordate, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora pentru anii 2005-2007 cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, nu au fost acordate reclamanților suplimentări salariale, aceștia beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății. De asemenea instanța de fond a apreciat că pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salarii de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 codul muncii iar în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2005-2007 fost determinată de majorarea salariilor de bază realizate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate.
Tribunalul a admis acțiunea pentru drepturile pretinse în termenul de prescripție și în perioada derulării raporturilor de muncă ale reclamanților.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata prin, in calitate de administrator judiciar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9.proc.civ.cu următoarea motivare:
Dreptul subiectiv pretins la acordarea primelor de Paște și C nu mai există după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
În Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr. 9 din 26.11.2007, se regăsește textul analog art. 168. respectiv art. 176 conform căruia "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, [.] C [.] salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă"; iar alin. (6), Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază."
Un text similar, a susținut recurenta, se regăsește în materia sporurilor în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, în art. 41 alin. (1) care arată că: "Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu ", iar la alin. (2) faptul că: "Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. "
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct.8 Cod proc.civ. susținând că a depus copie dupa din care rezulta ca drepturile salariale au fost incluse in salariu și ale art. 304 pct.9 Cod proc.civ invocând soluții din practica judiciară în sensul învederat prin recurs, apreciind că instanța nu a ținut cont de unitate si nici de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea pârtilor.
De asemeni, recurenta a invocat dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței modificata si completata prin Legea 277/2009, în sensul că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepția cailor de atac promovate de societatea debitoare".
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații - - cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an a aplicării vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruia pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiul in dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Curtea constată că hotărârea Comisiei Paritare nu reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă ci scopul său a fost de a da o interpretare unica dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului. Că este așa rezultă și din faptul că art. 168 fost aplicat in perioada 2004-2006 chiar in sensul in care a fost ulterior interpretat, respectiv in sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora in salariile de baza ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a constatat că primele salariale de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului conform art.168 alin.2 în anul 2003 însă expertul a apreciat că nu au rămas incluse ca element fix, creșterile ulterioare fiind de fapt reașezări.
Curtea apreciază că în lipsa unei diminuări efective a cuantumului salarial din anul 2004 prin raportare la anul 2003, includerea primelor în salariul de bază constatată de expert pentru anul 2003 produs efect și pentru perioadele viitoare, constituind un element salarial permanent începând cu anul 2003, respectiv pe toată durata supusă expertizării, deci și pentru perioada solicitată în acțiune, astfel că numai era necesar a fi înscrise distinct în carnetul de muncă.
În consecință, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisuri administrate în cauză.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură și la nivel național invocate de recurentă în motivele de recurs, nu pot fi reținute ca argumente în susținerea punctului său de vedere nefiind aplicabile direct prezentei cauze întrucât obiectul litigiului constă chiar în stabilirea acestei situații de fapt, respectiv dacă suplimentările salariale au fost sau nu incluse în salariul de bază, în funcție de care se apreciază asupra textului cu valoare normativă aplicabil, iar pe de altă parte, la momentul la care se verifică aceste împrejurări, ce au determinat declanșarea litigiului dedus judecății, textele invocate nu erau în vigoare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepției prescripției și respingerea cererilor pentru perioadele în care raporturile de muncă ale reclamanților au încetat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă. B, prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 860/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Munca Asigurări sociale si Contencios Administrativ Fiscal, in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ,.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii ca nefondate a cererilor formulate de reclamantul pentru Paști 2007 și de reclamantul pentru C 2006 și Paști 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2ex./4.01.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a d-nei judecător - - în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În opinia separată a doamnei judecător - -, recursul declarat de către trebuia să fie respins și hotărârea recurată trebuia menținută în sensul păstrării obligării recurentei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de C și Paști.
Reclamanții se aflau în raporturi de muncă cu pârâta, fiind salariatul acesteia.
În această calitate beneficiază de drepturi prevăzute de lege și de contractele individuale de muncă, precum și de drepturile prevăzute în contractele colective la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național, dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, între SNP și s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2004, înregistrat sub nr.2714/16.04.2004, în care s-a prevăzut la art.168 alin.1 obligația pârâtei de a plăti angajaților suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În alineatul 2 al aceluiași articol, s-a menționat că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Această formulare se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006.
Se constată că prima instanță a reținut corect primele de Paști și de C nu au fost incluse în salariu pentru anul 2004 și pentru anii 2005-2007, pentru următoarele motive:
Astfel, modul de interpretare al art.168 din CCM, în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al primei instanțe și al intimatei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrară principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit căruia orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul.
Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi interpretat în sensul că desființează în totalitate cele statuate în primul alineat.
În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici.
Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul de a se preciza expres că primele de Paști și de C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în anii 2004-2007, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus",or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea intimatei-pârâte de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamantului, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Cu privire la interpretarea art.168 alin.2 din contractul colectiv la nivel de unitate, oferită de către Comisia Paritară, instanța reține că această interpretare s-a realizat peste termenul pentru care s-a încheiat contractul și cu încălcarea art.31 din Legea nr.130/1999 prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă și care nu sunt de natură a produce efecte juridice.
Cu privire la hotărârea Comisiei Paritare nr.22/31.08.2007, se reține că aceasta a interpretat dispozițiile art.168 alin.1 și alin.2 din actele adiționale încheiate pentru perioada 2004-2007, și nu dispozițiile art.168 alin.2 cuprinse în contractele colective de muncă pentru anii 2005-2007, astfel încât această hotărâre de interpretare nu privește contractele colective de muncă pentru anii 2005,2006 și 2007, ci doar actele adiționale încheiate la contractul colectiv de muncă pentru anul 2004.
De asemenea, interpretarea oferită de către Comisia Paritară nu este clară cu privire la necesitatea menținerii dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă care se referau la primele de Paști și de
Prin formularea consemnată în cuprinsul hotărârii Comisiei Paritare că "art.168 alin.1 a fost păstrat în forma inițială de redactare, ca dovadă a faptului că aceste prime au fost reglementate în mod distinct față de drepturile salariale lunare, în perspectiva viitoarelor negocieri a unor cazuri similare", nu face decât să confirme opinia Curții cu privire la includerea primelor de Paști și C în salariul de bază numai pentru anul 2003. În caz contrar, ar însemna să nu se mai recunoască salariaților drepturile aferente primelor de Paști și de C pentru anii următorii. Un alt argument, ar fi că în valoarea primelor nu era una stabilită, ci se negocia în fiecare an cuantumul acestor.
Se constată că au încheiate contracte colective de muncă pentru fiecare an.
Astfel, în anul 2005 fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate, care a fost înregistrat cu nr.2643/11.05.2005, care menține aceeași clauză, respectiv că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază primele de Paști și Nu se face nicio referire cu privire la situația anului 2004 sau a anului 2005, însă se mențin drepturile care se acordă cu ocazia și Cului, aferente anului 2005. Aceasta este interpretarea art.168 alin.1 din contractul colectiv la nivel de unitate pe anul 2005, în caz contrar, nu putem înțelege care ar mai fi fost rațiunea păstrării dispozițiilor art.168 alin.1.
Aceeași situație este în cazul contractului colectiv de muncă încheiat pe anul 2006, înregistrat sub nr.1054/24.02.2006 și contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Pentru aceste motive, trebuia respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurentă.
JUDECĂTOR
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
