Obligație de a face. Decizia 7040/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5830/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7040/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -" TAXI"SA împotriva sentinței civile nr.5634 din data de 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7218/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face - emitere adeverință."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -" TAXI"SA, prin avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 02.12.2009 depusă la dosar-fila 8 și intimatul, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu BI seria - nr.- eliberat de Secția 19 la data de 08.01.1993.
Intimatul, personal, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar adresa nr.- din 18.11.2009 emisă de Regia Autonomă de Transport B, în original, prin care se atestă că dosarele personale ale salariaților aflați în activitate în anul 1990 se află în evidența societății comerciale nou înființate la acea dată.
Recurenta -" TAXI"SA,prin avocat -, având cuvântul, arată că se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de intimat, cu motivarea că Regia Autonomă de Transport B nu poate afirma că dosarele personale ale salariaților aflați în activitate la data înființării noii societăți comerciale, au fost preluate de către societatea recurentă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod proc. civilă, încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -" TAXI"SA,prin avocat -, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a reținut că, pentru perioada 1991 - 1998, societatea recurentă ar fi eliberat o adeverință salariatului cu privire la sporul de toxicitate, nu însă și pentru sporul de noapte, întrucât recurenta nu poate elibera o astfel de adeverință, întrucât în contractul de muncă încheiat între părți nu este prevăzut menționatul spor, în cadrul societății recurente nu se desfășoară activitate pe timp de noapte, iar intimatul în cauză nu a făcut vreo dovadă a celor susținute.
De asemenea, recurenta, prin avocat, mai arată că prin cererea de recurs dedusă judecății, înțelege să critice hotărârea primei instanțe și sub aspectul că aceasta nu face nicio referire cu privire la înscrisurile depuse la dosar și nici la existența protocolului nr.12712 din 16.09.1991, prin care se stipulează că o parte din angajații -""SA, au fost preluați de către societatea recurentă care a fost înființată ca urmare a divizării unei alte societății, respectiv, a -""SA, reținând totodată eronat că -""SA, și-ar fi schimbat denumirea.
În ceea ce privește înscrisul depus de către partea intimată la termenul de azi, recurenta, prin avocat, apreciază că acesta nu are nicio relevanță în cauză, atâta vreme cât Regia Autonomă de Transport B nu a făcut dovada că arhiva fostului angajator a fost preluată de către societatea recurentă.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită a se observa că societatea recurentă dintotdeauna a avut arhiva proprie și persoana care ocupă în prezent funcția de șef de personal a ocupat această funcție și înaintea anului 1989 și față de această împrejurare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât cele susținute de Regia Autonomă de Transport B, prin adresa depusă la termenul de azi, reflectă realitatea.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr.5634 din data de 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr.7218/3/LM/2009 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta TAXI; a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință privind încasarea în perioada anilor 1965-1998 sporului de toxicitate și sporului pentru muncă de noapte; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, în perioada 1965 - 1998 acesta a fost salariatul Întreprinderii de Transport B, care, prin reorganizare, a devenit - B și, ulterior, ca urmare a schimbării denumirii societății, - Taxi.
A mai reținut instanța de fond că dispozițiile art.34 alin.5 și art.40 alin.2 litera h) din Codul muncii instituie obligația angajatorului de a elibera salariatului documentul care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate și orice alte documente ce au legătură cu calitatea de salariat.
Cum pârâta nu a dovedit că a îndeplinit obligația legală, respectiv că a eliberat reclamantului un document care să ateste dacă în perioada lucrata a încasat sporurile de noapte și de toxicitate, procentul și suma acordată cu acest titlu, perioada încasării sporurilor, actele normative în baza cărora s-au plătit drepturile salariale și care să cuprindă mențiunea referitoare la achitarea contribuției asigurărilor sociale pentru aceste venituri, instanța a stabilit în sarcina acesteia obligația menționată.
Împrejurarea că societatea pârâtă s-a înființat în anul 199, apreciat Tribunalul, nu este de natură să o exonereze de răspundere, întrucât înființarea pârâtei a avut la bază decizia nr.641/1.08.1991 a Primăriei Municipiului B, potrivit căreia capitalul social al societății s-a constituit ca urmare a divizării - B SA, iar potrivit Legii nr.31/1990 efectul principal al divizării societății comerciale constă în dizolvarea acesteia și transmiterea universală a patrimoniului său către societatea beneficiară. În consecință, obligația față de fostul salariat a societății dizolvate a fost transmisă societății pârâte.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă TAXI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, că societatea taxi nu a preluat niciodată arhiva privind statele de plată ale angajaților B care au fost încadrați în societate odată cu înființarea acesteia prin Decizia nr.641/01.08.1991.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în mod greșit Întreprinderea de Transport B, al cărei salariat a fost intimatul, prin reorganizare, a devenit C B, care, ulterior, și-a schimbat denumirea în - TAXI Astfel, conform Deciziei 641/01.08.1991, societatea a fost înființata prin divizarea B și nu așa cum a reținut instanța de fond, ca urmare a schimbării denumirii.
Mai mult decât atât, conform Protocolului nr.12712/16.09.1991, nu rezultă că societatea a preluat arhiva personalului aferentă perioadei 1965-1991, astfel încât aceasta nu poate elibera reclamantului adeverința solicitată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă adeverința nr. -/18.11.2009, emisă de, din care rezultă că dosarul cu informații referitoare la activitatea intimatului nu a fost predat la arhiva regiei în anul 1990 și că dosarele personale ale salariaților aflați în activitate la acea dată au rămas în evidența societății comerciale nou înființate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare materialului probator administrat în cauză.
Astfel cum rezultă din carnetul de muncă al intimatului reclamant, acesta a fost angajat, începând cu data de 15.07.1965, la Întreprinderea de Transport B - și a fost menținut în cadrul societății B, după reorganizare (nr. 28, fila 9 din dosarul instanței de fond).
La poziția 32 din carnetul de muncă (fila 9 din dosarul instanței de fond), se face mențiunea B, "schimbat după reorganizare denumirea societății, 1.08.1991."
La data de 15.07.1998, intimatul a fost transferat în interesul serviciului la
Și prin adeverința depusă la fila 17 din dosarul instanței de fond, emisă de recurentă, se atestă faptul că intimatul a fost salariatul acestei societăți de la înființarea sa, la data de 1.08.1991, conform deciziei Primăriei Municipiului B nr. 641 și până la data transferului - 15.07.1998, fiind încadrat în funcția de sudor.
Prin Decizia nr. 641/1.08.1991 (fila 21 din dosarul instanței de fond), s-a înființat -TAXI, prin divizarea B, în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990, la art. 5 din menționata decizie fiind prevăzut că "personalul care trece de la B la societatea comercială nou înființată se consideră transferat în interesul serviciului."
Ca urmare a fost încheiat între părțile din prezentul litigiu contractul individual de muncă nr. 61935 (filele 33-34 din dosarul instanței de fond), în care, la pct. 8 se face mențiunea că salariatul beneficiază de următoarele sporuri: "sp 25% și sp. 10%".
Conform Protocolului nr. 12712/16.09.1991 (filele 36-39 din dosarul instanței de fond), "personalul care până la data de 31.08.1991 a deservit activitatea la nivel centralizat a va fi redistribuit cu periodicitate în cadrul noilor societăți înființate în baza decretului-lege nr. 15/1990 art. 56 de înființare a societăților comerciale conform listei anexate" (pct. 4.1). "Personalul de la arhivă precum și cheltuielile aferente ținerii și întreținerii arhivei create până la 31.08.1991 va fi suportată pe costuri de către toate societățile create de Societatea Comercială B, până la desființare arhivei (5.2.)
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că societatea pârâtă a fost înființată ca urmare a reorganizării și, cum aceasta a preluat prin transfer o parte din salariații societății supuse reorganizării prin divizare, concluzia Tribunalului în sensul că obligația eliberării adeverinței privind sporul de toxicitate și sporului pentru muncă de noapte în perioada 1965-1998 revine societății nou înființate este justă.
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că adeverința menționată nu a fost emisă, întrucât -TAXI nu a preluat arhiva, ci doar personalul, o atare susținere fiind în contradicție cu situația de fapt rezultată din coroborarea prevederilor Protocolului nr. 12712/16.09.1991 - din care rezultă că recurenta este succesoarea societății reorganizate și în care se fac mențiuni inclusiv cu privire la situația arhivei - cu adeverința nr. 234/19.05.2008 emisă de recurentă - în care se menționează că la data de 7.09.2007 i s-a eliberat intimatului reclamant adeverința nr. 436 privind sporurile de vechime obținute în perioada lucrată, iar pentru sporul de toxicitate urmează a fi efectuate verificări în evidențe și în arhive pentru eliberarea adeverinței - și cu înscrisul nou depus în recurs.
În plus, se reține că, în perioada 1991-1998, intimatul a fost salariatul -TAXI,astfel încât, cel puțin cu privire la această perioadă, recurenta nu poate invoca lipsa evidențelor și a arhivei.
În mod corect, în raport de dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, instanța de fond a reținut că obligația de a elibera documente cum este adeverința solicitată de salariat, care să cuprindă date privind activitatea sa, revine angajatorului pârât, câtă vreme în cauză s-a făcut dovada privind transferul salariatului la societatea recurentă și s-a depus procesul-verbal din care rezultă că arhiva societății divizate urmează a fi desființată, iar costurile pentru întreținerea ei, până la desființare și, rezultă implicit, până la preluarea de către societățile succesoare, se suportă de societățile nou înființate.
Așa fiind, se reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a dat o justă interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-" TAXI"SĂ,cu sediul în B, str. - - -, nr.4, sector 6, împotriva sentinței civile nr.5634 din data de 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7218/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în B,-, - 2,.A, etaj.8,.33, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/4 EX./07.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
