Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7291/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5644/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.7291/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - -
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurențiiConsiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - prin Primar și Școala cu Clasele I-VIII " "împotriva sentinței civile nr.834 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Școlar Județean T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, I, -, -, -, G, -, -, și -., având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 02 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.834/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii de sindicat M, lulia, lana, loniță, G, -., împotriva pârâților, școala cu clasele l-VIII, Consiliul Local al Municipiului A, Primăria-lnstituția Primarului Municipiului A; a obligat pârâții să achite reclamanților membri de sindicat drepturile salariale neacordate ce decurg din aplicarea art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30 și 35 de ani corespunzătoare vechimii efective a fiecărui reclamant în învățământ, aferente perioadei 16.12.2005-04.02.2008, actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței la data plății efective; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins ca neîntemeiate xcepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local A și Primarul municipiului A, reținând dispozițiile art. 63 alin 1 lit. c) și alin 4 din Legea nr. 215/2001, cu motivarea că Primarul municipiului A, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât acestea fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local, respectiv din cheltuieli de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local iar primarul, în calitatea sa de ordonator de credite, are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare.
Referitor la pârâtul Consiliul Local al municipiului A, instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 15 și 19 din legea nr. 273/2006 și art. 167 alin 3 din Legea nr. 84/1995, a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității de reprezentant a reclamantului Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în raport de dispozițiile art. 112 cod proc. civ. și art. 25 din Legea 54/2003, au fost respinse de tribunal ca neîntemeiate, întrucât în preambulul cererii de chemare în judecată s-a precizat calitatea de reprezentant a Sindicatului care a promovat cererea și care, față de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, putea să promoveze acțiunea în absența unui mandat special dat în acest sens, în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat acesteia iar tabelul cuprinde toate elementele pentru identificarea membrilor de sindicat.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, cu motivarea că, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate de bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexă sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ, cuprinsă între 31 și 40 ani, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
Potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, modificată, personalul didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Din dispozițiile art. 50 alin 1 și 2 rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Tribunalul a constatat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de o creștere de ierarhizare a coeficientului de ierarhizare de 1/25% din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
În acest sens, prima instanță a constatat că tranșele de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 nu includ pentru perioada 2005-2007, în rezultanta finală-salariul acordat și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece actele normative în vigoare din perioada menționată, respectiv OUG nr. 68/2004, OUG nr. 18/2005, OG nr. 4/2006, OG nr. 11/2007, fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință, astfel că acțiunea este întemeiată în parte, respectiv doar pentru perioada 16.12.2005-04.02.2008 întrucât prin OG nr. 15/2008 se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art. 50 alin 2 din Legea nr. 128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Consiliul Local A și Primarul municipiului A criticând sentința în baza art. 304 alin. 9 Cod Procedura Civila pentru următoarele considerente:
nstanța de fond a procedat eronat când a considerat ca aceste drepturi pot fi acordate deoarece unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin 1 si 2 din Legea 128/1997 - privind plata integrala a sumelor bănești corespunzătoare transelor de vechime in invatamant suplimentare, respectiv peste 30, 35, si 40 de ani.
Drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse in grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei transe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzuta de art. 50.
În aceste condiții, au apreciat recurentele, raționamentul invocat nu reflecta realitatea, încercându-se obținerea unei hotărâri judecătorești care implica dubla plată, in afara legii.
Recurentele au mai arătat că prevederile din OG nr. 15 din 2008 clarifica faptul ca s-a inclus procentul de 1/25 in transe de vechime suplimentare, modul de calcul a fost aplicat consecvent, prin urmare acest procent de 1/25 a fost aplicat inca de la intrarea in vigoare a Legii nr. 128/1997 si nu de la aplicarea OG nr. 15/2008, spre a se trage concluzia ca anterior anului 2008 nu a fost aplicat același mod de calcul.
Recurentele au invocat art. 5, punctul 3 lit." a" din Legea 18/2009 a bugetului de stat susținând că, în raport de sursa principala de finanțare pe care o reprezintă bugetul de stat prin defalcările de TVA statul prin reprezentantul legal Ministerul Finanțelor, ar fi avut calitate procesuala in cauza.
În motivarea recursului declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9, art. 304/ 1 din Codul d e procedura civila, recurenta coala cu cls. I-VIII " ", a susținut următoarele:
Acțiunea este nulă întrucât nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal.
Sindicatul nu a făcut dovada calității de reprezentant și nici a calității de membru de sindicat a reclamanților, prin acte oficiale emanate de persoana juridica; tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior și nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii.
Recurenta a mai arătat că acțiunea nu este pornita de sindicatul de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care nu poate formula, in accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitate de invatamant. Prin excepție, a susținut recurenta, sindicatele județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective încheiate la nivel național si de ramura.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că prin efectul sentinței instanței de fond pârâții fost obligați neîntemeiat si nelegal la plata transelor suplimentare pentru vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani, in condițiile in care plata drepturilor solicitate a fost efectuata, in cadrul salariului funcției de baza, astfel cum rezulta din actele administrate la dosarul cauzei.
In consecința prin aplicarea sentinței se înfăptuiește o dublă plata a transelor de vechime si se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale invatamantului.
Recurenta a susținut că, potrivit art. 48 si următoarele din Legea 128/1997, salariul funcției de baza al personalului didactic de predare,se stabileștepe coeficienți de multiplicare ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe transe de vechime in invatamant, (pana la 2 ani, 2-6 ani, 6-10 ani, 10-14 ani, 14-18 ani, 18-22 ani, 22-25 ani, 25-30 ani, 30-35 ani, 35-40 ani, peste 40 ani). Se observa includerea transelor suplimentare pentru vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani, in funcție de care se stabilește salariul funcției didactice de baza la care se adaugă alte drepturi bănești cum sunt: spor mediu rural, spor invatamant simultan, spor de vechime in munca.
transe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere fata de transa anterioara. suplimentare de vechime in invatamant de peste 30, 35, 40 ani reprezintă in succesiune, o creștere cuprinsa in coeficienții de multiplicare de la o transa la alta, in grilele progresive de salarizare inscrise in actele normative din perioada revendicata respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004, 138/2005,4/2006.11/2007,15/2008.
Recurenta a prezentat o aplicație practică de calcul, susținând că, deși Ordonanța 15/2008 precizează la art. 5 asigurarea creșterii de 1/25 a coeficientului față de tranșa anterioară, în realitate creșterea este mult mai mare.
A mai susținut recurenta că rotunjimea efectuată, conform legii, în avantajul persoanei, a condus la o creștere mult mai mare a plații tranșelor suplimentare, incluse in salariul de baza, decât beneficiul prevederile art.50 alin 1 și 2 din Legea 128/1997, respectiv, s-au aplicat pe toată perioada revendicata in acțiune prevederile art. 50, al. 1 și 2, de la intrarea in vigoare a Legii 128 / 97 și în prezent.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond dispus plați suplimentare necuvenite, nedatorate, deși actele administrative și normative menționate în cauză nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, in privința cuantumului grilelor corespunzătoare transelor de vechime. Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale, privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care să vizeze greșita aplicare a legii in privința calculelor grilelor de salarizare. Din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului transei anterioare cu 1/25 rezulta un coeficient de multiplicare, înscris in lege si aplicat, care nu numai ca asigura minimul de 1/ 25, dar si o creștere superioara acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire in beneficiul persoanei.
Recurenta a apreciat că instanța nu-si poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de transe de vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea din art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, conform căreia, în coeficienții de multiplicare prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, 35-40 de ani si peste 40 de ani in invatamant, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare. Aceasta mențiune este o norma precizatoare, clarificatoare, lămuritoare si nu trebuie înțeles că in anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
, instanța de fond, eludând precizarea art. 5 alin. 2 din OG 15/2008, in sensul ca s-a asigurat creșterea de 1/25 in privința plații cuantumului bănesc al transelor de vechime in invatamant de peste 30,35, 40 ani, a arătat recurenta, a obligat-o si pentru acest an calendaristic la plata dubla a părții de salariu reprezentând transele menționate, întrucât nu a înțeles ca grila de salarizare pentru transele prementionate reprezintă o sumă de bani care se include in salariul funcției de baza, și nu un adaos special, cum greșit retine, in afara sumelor cuprinse in grile, calculate conform art. 50 alin 2 din Legea 128/1997 si incluse in anexele ordonanțelor precitate.
Recurenta a criticat și faptul că cheltuielile de judecata s-au acordat reclamanților prin reprezentantul lor legal, deși Sindicatul nu are calitatea de parte procesuala in cauza si nu isi poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor de sindicat și nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate, acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, Curtea va respinge excepția nulității acțiunii, constatând că aceasta a fost semnată de apărătorul mandatarului reclamanților împuternicit să îndeplinească actele de dispoziție ale persoanei juridice care îi reprezintă pe reclamanți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, Curtea reține că sindicatul are potrivit art. 28 din Legea 54/2003, mandat de reprezentare pentru a acționa în numele și pe seama membrilor de sindicat, mandat prezumat de lege, astfel că nu era necesar să producă dovezi suplimentare cu privire la această calitate ce are un izvor legal.
Pe de altă parte Curtea constată că reclamanții au semnat acțiunea, promovată în numele și pe seama lor, semnând tabelul anexat acțiunii, care cuprinde datele lor de identificare și calitatea de salariați și au făcut dovada calității de membri de sindicat prin adeverințele depuse la dosarul de fond.
Cu privire la aria de reprezentativitate a sindicatului, susținerile recurentei în sensul că o federație nu poate acționa decât pentru apărarea unor drepturi colective sunt lipsite de temei legal, atâta timp cât legea nu distinge asupra limitelor competențelor sindicatelor sau a mandatului de reprezentare conferit acestora.
Pe fondul cauzei, criticile recurentelor sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Astfel, Curtea constată că Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au determinat apariția litigiului dedus prezentei judecăți.
Astfel, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare crește progresiv de la o tranșă de vechime la alta. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la altafără a include, așa cum greșit susțin recurenții, majorările aferente transelor suplimentare de vechime.
Prin urmare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile recurenților pârâți potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Din analiza modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă de vechime la altul nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Calculul exemplificativ al recurentei Școala cu Clasele I-VIII " " nu poate fi primit întrucât reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
Susținerea recurentelor Consiliul Local A și Primarul municipiului în sensul că Ministerul Finanțelor ar fi avut calitate procesuală în cauză nu poate fi analizată întrucât, potrivit principiului disponibilității, cadrul procesual este fixat de părți prin mijloace procesuale strict reglementate de lege pentru judecata în primă instanță, respectiv cererea principală sau cererile de intervenție care permit atragerea terților în litigiu, mijloace pe care pârâtele nu le-au folosit.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în fond, reprezentând onorariu apărător, Curtea reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 274 cod proc. civilă, acestea fiind dovedite, dat fiind că nu există niciun impediment legal pentru ca mandatarul reclamanților să nu poată beneficia de asistență juridică și reprezentare în instanță.
Față de cele de preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâțiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A- PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A- PRIN PRIMAR șiȘCOALA CU CLASELE I-VIII " "împotriva sentinței civile nr.834 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T șiUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR Tîn calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, I, G,și -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex./8.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
