Pretentii civile. Speta. Decizia 7431/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5587/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7431/
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.830 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, CONSTANTA, -, -, intimații pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect -spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.830 din 30.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanții, C, și ,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman; au fost obligații pârâții la plata către fiecare dintre reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2008-01.03.2009 și în continuare cu actualizarea la data plății; a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Statul Român prin MEF ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri și personal auxiliar de specialitate iar prin decizia nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ - Secțiile Unite s-a stabilit că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de art. 47 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat și li se cuvine în continuare judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâtul prin care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 pct. 9 proc. civ.
În susținerea motivului întemeiat pe pct. 4, recurentul a susținut că instanța a depășita atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare arogându-și drepturi de legiferare.
În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ. se arată că în februarie 2007 a intrat în vigoare noua legislație de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, iar pretențiile personalului auxiliar de specialitate după această dată sunt nefondate.
Intimații nu au depus întâmpinare și nici concluzii scrise.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041proc. civ. Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/03.07.2009, la care face referire recurentul-pârât, s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Totodată, s-a stabilit că în exercitarea atribuției prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Dispozițiile acestei decizii vizează doar Înalta Curte de Casație și Justiție, ele având efect doar pentru viitor și neputând retroactiva. Având în vedere aceste aspecte și faptul că s-a pronunțat ulterior Deciziei nr. 46/2008 a ICCJ, decizia în discuție a Curții Constituționale nu poate produce nici o consecință asupra hotărârii în interesul legii a ICCJ și nu o poate invalida.
Dat fiind conținutul acesteia din urmă ea are deplină aplicabilitate în speță, având în vedere că prin acțiune s-au solicitat despăgubiri pentru neachitarea sporului de risc de 50%.
Este adevărat că prin Deciziile nr. 819-821/03.07.2008 și respectiv nr. 1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, s-a statuat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că instanțele de judecată sunt îndreptățite să desființeze norme juridice instituite prin lege și să creeze alte norme în locul acestora ori să le substituie cu norme cuprinse în alte acte normative. Însă, aceste decizii ale Curții Constituționale nu se referă în mod special la problema de drept având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către magistrați și personalul auxiliar de specialitate. Ca atare, ele nu au și nu pot avea incidență în cauză, cu atât mai mult cu cât dacă s-ar admite teza contrară (adică dacă ar fi luate în considerare), ar însemna să se ajungă la situația încălcării dispozițiilor imperative ale art. 329. proc. civ.
conflict creat între acest ultim text legal și cel al art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată - ce prevede printre altele că "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie" - ambele norme având caracter imperativ, urmează a fi rezolvat prin aplicarea cu prioritate a art. 329. proc. civ. având în vedere caracterul special al acestora și faptul că decizia ICCJ soluționează strict chestiunea privitoare la dreptul magistraților și personalului auxiliar de specialitate la plata sporului de confidențialitate. Cu alte cuvinte, prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată urmează a fi luate în seamă în orice alte situații în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 329. proc. civ. respectiv în acele cazuri în care nu sunt incidente decizii pronunțate de ÎCCJ în interesul legii.
Prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere dispozițiile art.329 proc. civ. potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, precum și faptul că dispozițiile dintr-un text de lege nu pot fi abrogate decât printr-un act normativ cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care anumite drepturi salariale au fost acordate, urmează ca în temeiul art.312 proc. civ. să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.830 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, CONSTANTA, -, -, cu omiciliul procesual ales la Judecătoria Zimnicea, cu sediul în Z,str.-, nr.2, Județul T, intimații pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B, nr.5, sector 4, TRIBUNALUL TELEORMAN cu sediul în A,-, județ, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,--3, sector 1.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
18 ex.
6.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
