Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.761
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3022 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (), domiciliată în P,-, -.9,.8,.29, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, pentru intimata-reclamantă avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică nr.15/2009.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar o adresă SC "" SA din care rezultă că a fost pusă în executare sentința instanței de fond. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției primei instanțe care de altfel a și fost pusă în executare, precizând că recurenta nu a făcut dovada includerii în salariu a suplimentărilor salariale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA, sentinței civile nr.3022 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanta () a chemat in judecata pe parata SC SA solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata drepturile banesti cuvenite si neachitate actualizate in functie de rata inflatiei la data scadentei fiecarei sume si pana la data platii efective.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că incepand cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, A invocat aceasta si excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, exceptie pusa in discutia partilor si unita cu fondul.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata pentru perioada Paști 2005 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă. A respins instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune pentru celelalte perioade.
A admis tribunalul actiunea în parte si în consecința a obligat pârâta să plătească reclamantei suma bruta de 5781 lei, reprezentand prime de C 2005 - 2007, Paști 2006-2007, sumă ce urmeaza a se actualiza cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecărei sume și pana la data platii efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în conformitate cu actelor existente la dosar, reclamanta este salariata paratei și în această calitate nu a încasat suplimentările acordate de sărbătorile de Paști și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipuleaza că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, mentionandu-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor administrate in cauza a rezultat că reclamanta nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, astfel încât parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamante mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis în parte actiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantei suma bruta de 5781 lei, reprezentand prima C 2005 - 2007, Paști 2006-2007 sume ce urmeaza a se actualiza cu indicele de inflatie de la data scadentei - pana la data platii efective.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul Muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor conexate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3022 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (), domiciliată în P,-, -.9,.8,.29, județul P ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
2 ex/13.05.2009
dosar fond- al Trib.
R
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
