Drepturi salariale (banesti). Decizia 762/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.762
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2766 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, pentru intimatul-reclamant -, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nmr.10/2009.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-reclamant s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitându-se și plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimatului, că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru intimatul-reclamant - declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-reclamant -, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond pentru motivele arătate detaliat în conținutul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 7100 lei, sumă actualizată conform indicelui de inflație reprezentând suplimentari salariale de C 2005-2006 si Paste 2006-2007, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei din septembrie 1989 până la 19.10.2007 cu contract individual de muncă și că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând si excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusa in discuția părților și unită cu fondul.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 2766 din 31 octombrie 2008 a respins exceptia prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamant obligând pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2006-2007 și C 2005-2006 în sumă bruta de 4394 lei, suma ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească reclamantului 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei până în luna octombrie 2007, însă nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și C 2005-2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așa fiind, din analiza probelor administrate în cauză instanța de fond constatat că reclamantul a fost salariatul pârâtei însa, în anul 2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentarilor salariale ce i s-ar cuveni reclamantului în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă in mod automat ca reclamantul are dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite in baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se tine seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise in perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce i se cuvin reclamantului în calitate de fost salariat.
Așa fiind instanța de fond, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2006-2007 și C 2005-2006 în sumă brută de 4394 lei,
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului criticile formulate de recurentă sunt de asemenea, neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, ori potrivit adresei de la fila 64 - dosar fond, pârâta-recurentă a comunicat instanței cuantumurile acestor salarii pe toată perioada menționată în acțiune, iar calculul a fost făcut de tribunal în temeiul acestei adrese astfel că nici ultima critică a recursului nu este întemeiată.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 274 Cod proc.civilă,
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2766 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
Obligă recurenta pârâta SC "" SA la 300 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - - -
Grefier
Fiind in semnează
Grefierul Sef de Secție
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored VD/MD
2 ex/ 27.04.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
