Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.779
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.71 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, --, --, -, -, -, -, -, -, și, toți prin reprezentat avocat, cu domiciliul ales în M,-, -.10, județ D la Cabinet avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat - din Baroul București, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar. Susține, în esență, că toate drepturile solicitate de intimații-reclamanți le-au fost acordate.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005, 2006, 2007 prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la Nivel de Energie Electrică, petrol și Gaze, de art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației, precum și obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2008.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Energie Electrică, Petrol și gaze prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Au mai susținut reclamanții că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996 se prevede, la art. 168 alin.1, acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1, se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
De asemenea, s-a arătat de către reclamanți că în anul 1997, în urma negocierilor dintre patronat și sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
S-a mai învederat că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007 nu se mai face nicio referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art. 168 alin.6 din pentru anii 2004-2008 este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că drepturile solicitate de către reclamanți sunt neîntemeiate, întrucât din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
S-a mai arătat că încă din acel an, suma respectivă a fost inclusă în salariu, fiind acordată și mărită ori de cate ori se măreau salariile.
În ședința publică din 8.01.2009, instanța a pus în discuție excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de către pârâtă prin întâmpinare, excepții ce au fost respinse cu motivarea că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de trei ani, conform art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, iar reclamanții sunt titularii dreptului la acțiune conferit de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și societate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.71/12.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților în activitate în anul 2007 suplimentul salarial reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007.
Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii a 4000 mc de gaze naturale pentru anii 2005, 2006, 2007, ca nefondat și capătul de cerere referitor la acordarea a 100 acțiuni pentru reclamanți, ca fiind prematur introdus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
S-a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007, la art. 170 alin. 1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paște, C și ziua petrolistului, precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie și cum dispozițiile CCM/2007 la nivel de sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
S-a concluzionat că prin refuzul acordării lor, pârâta a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în parte, în sensul celor sus-arătate.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, s-a constatat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens, arătându-se totodată că în art. 176 ( 1) din CCM la nivel de unitate încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997 se prevede că ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
În condițiile în care nici în CCM la nivel de ramură, de unitate și nici prin act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității-pârâte să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
În plus, s-a arătat că prin CCM încheiat la nivel de unitate, între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, în art. 176 (1), se precizează că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, concluzionându-se că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Referitor la cererea de acordare a unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, s-a arătat că într-adevăr, potrivit art. 168 alin. 5 din CCM la nivel de societate, la al cărui conținut s-a făcut referire, acest drept este expres prevăzut în sarcina SC SA, însă prin protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și se precizează, la art.1, că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați (inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente și cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, s-a conchis că restituirea lor salariaților este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că venitul solicitat de reclamanți, prevăzut de art.176 alin.1 din CCM, nu poate fi considerat un drept salarial, fiind vorba de un venit reglementat ca măsură de protecție socială, prevăzut într-un capitol distinct din CCM pe intitulat "Protecția socială a salariaților", astfel că pretențiile intimaților-reclamanți sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art.283 lit.e Codul muncii, fiind vorba de cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, data nașterii dreptului la acțiune fiind data la care salariatul nu a încasat suma solicitată, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecărui an.
Așa fiind, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, cererile intimaților-reclamanți erau prescrise.
Într-un alt motiv de recurs se invocă excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, susținându-se că această calitate presupuse existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății, iar în raport de art.176 din CCM, rezultă că acest text stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului, constând în venitul anual pentru aprovizionare de toamnă-iarnă și nu dă naștere la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani, drept care ar fi luat naștere în condițiile unui rezultat în acest sens al negocierii speciale cu sindicatul și pentru ipoteza în care au loc negocierile, se instituie numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor pentru determinarea cuantumului venitului anual din luna octombrie, respectiv un salariu minim pe ramură, stabilit conform CCM.
Se mai arată că asemenea negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, ceea ce corespunde situației că acest venit a fost introdus din luna martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat al recurentei - majorat în acest fel.
Separat de motivația pentru care sindicatul nu a mai solicitat, conform alin.4 al art.176 CCM și Legii nr.130/1996, negocierea cu patronatul pe această temă, faptul în sine, al inexistenței negocierilor pentru acordarea distinctă a venitului din luna octombrie și inexistența unei clauze explicite în acest sens în CCM din anul 1999 până în prezent, atrage inexistența dreptului pretins prin acțiune, astfel încât intimații-reclamanți, nefiind creditori în raportul juridic de drept substanțial - obligațional - invocat nu au calitate procesuală activă.
Pe fond, se susține că acțiunea este neîntemeiată, nedatorându-se venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în condițiile în care acesta a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, introducerea adaosurilor în salariul de bază fiind prevăzută de art.137 și art.176 alin.6 din CCM.
Arată recurenta că acest venit a fost introdus din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat - majorat în acest fel, prin adresa IP nr.2412/29.05.1998 sucursalele fiind înștiințate cu privire la aplicarea art.168 alin.3 din CCM aferent anului 1997, care statua că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Se mai învederează că părțile semnatare ale CCM au agreat majorarea salariilor brute de bază, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 1.03.1998, cuantum ce a fost indicat și cum acest ajutor a fost inclus în salariul de bază al angajaților la nivelul anului 1998, de atunci fiind plătit lunar ca parte integrantă din salariu, acțiunea reclamanților nu putea fi primită.
De asemenea, se susține că potrivit art.168 din CCM SA din perioada 1998-2001, fiecare din suplimentările de la alin.1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr.130/1996 nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază, precizându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr.2412/1998.
Mai susține recurenta că inexistența negocierii și includerii acestui venit în CCM la nivel de unitate din 1999 până în prezent, ca efect al introducerii în salariul de bază ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă conduce la inexistența dreptului pretins de reclamanți, renunțarea sindicatului la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie fiind consecința majorării salariului de bază prin includerea acestui venit în salariul lunar.
Se concluzionează că dreptul invocat în baza art.176 CCM nu este un drept pur și simplu, ci afectat de condiție suspensivă, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare, pasivitatea și neformularea niciunei cereri de negociere la încheierea CCM pe anii 2005, 2006 și 2007 corespunzând situației introducerii venitului anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariul de bază, ceea ce semnifică renunțarea implicită la dreptul pretins în prezent de către intimații-reclamanți și inexistența creanței pretinse prin acțiune.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a respins la termenul din 8.01.2009 excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului la acțiune invocate de recurenta-pârâtă, soluție care este corectă.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, pe când, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor acestora, cât și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea-pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, iar împrejurarea că cererea acestora este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare, nu justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că în mod corect instanța de fond a respins și excepția prescripției invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În același sens, art.170 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2007, statuează că salariații vor beneficia, cu ocazia unor evenimente anuale, indicate, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), de câte o suplimentare a drepturilor salariale, iar conform art.170 alin.4 din același contract, fiecare din suplimentările menționate se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale intimaților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din CCM.
Pentru anul 1998, art.168 alin.2 din pe anul respectiv prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2001, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază până în prezent, astfel că soluția primei instanțe, prin care a fost admisă în parte acțiunea, apare ca fiind greșită.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2007 ca neîntemeiat, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.71 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, --, --, -, -, -, -, -, -, și, toți prin reprezentat avocat, cu domiciliul ales în M,-, -.10, județ D, la Cabinet avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2007 ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
--- - - - -- -
Fiind pensionat, prezenta
Se semnează de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
13.05.2009
/FA
Trib. D nr-
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
