Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 796
Ședința publică de la 20 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta-pârâtă - GRUP împotriva sentinței civile nr.346/ 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent avocat; lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 67 dosar avocat pentru toți intimații-reclamanți a depus concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat atât pe excepție cât și pe fond, casarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 346/D/ 27.02.2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat cu sediul în - în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B Str. -. - nr. 239 Sector 1.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prime de Paști și de C aferente ultimilor 3 ani introducerii acțiunii, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective după cum urmează:
1. - 6.950 lei RON primă aferentă sărbători de paști și C;
2. - 6.950 lei
3. - 6.950 lei
4. - 6.950 lei
5. - 6.950 lei
6. - 6.950 lei
7. - 3.250 lei
8. - 1.400 lei
9. - 1.400 lei
10. - 6.950
11. -1.400 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6303/110/24.10.2008 la Tribunalul Bacau - reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SA B solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a acesteia din urmă la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru fiecare reclamant, în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Motivând în fapt acțiunea lor au arătat că au fost angajații pârâtei și în conformitate cu prevederile art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005, 2006 ar fi trebuit să beneficieze de prime de Paști și C - suplimentări salariale ce nu le-au fost plătite suferind astfel un prejudiciu. Au solicitat plata sumelor respective în valoare actualizată - ținând seama de devalorizarea monedei naționale. Alăturat acțiunii și pentru dovedirea ei reclamanții au depus înscrisuri.
În drept acțiunea a fost motivată pe prev. art. 161 al. 4, 238 și 269 din Codul Muncii și art. 168 (1) din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004, 2005, 2006.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că în baza art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în 2003- suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat susținând că prin actul adițional încheiat la. /2003 - părțile semnatare ale au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale ( primele de Paști și de C) - vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004 - textul art. 168 al. 2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu prilejul negocierilor colective din anul 2005- în scopul exprimării intenției reale a părților - prevederile au fost modificate. Intenția a fost ca noua reglementare să prevadă fără echivoc faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale ( cerute de reclamanți prin acțiune) nu a avut aplicabilitate doar pentru anul 2003 - ci a continuat să producă efecte și anii ce au urmat.
Astfel a fost prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin decizia nr. 5140/2007 - Comisia Paritară a tras concluzia că intenția reală a părților semnatare ale - a fost ca începând cu anul 2003 - suplimentările salariale prev. la art. 168 al. 1 - să fie incluse în salariul lunar de bază al angajatului - astfel că începând cu anul 2003 - prin voința părților semnatare ale - art. 168 al. 1 rămas fără obiect - primele nu mai erau individualizate în mod distinct - ci au fost incluse în salariul de bază iar în conformitate cu prev. art. 9 din Legea 130/1996 - prev. produc efecte pentru toți salariații - indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pârâta a mai susținut că promovarea acțiunii este prematură în raport de prevederile art. 168 din întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare, a criteriilor și condițiilor pentru suplimentările salariale.
A mai fost invocată de către pârâtă și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii - deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neexecutarea obligațiilor prin contractul colectiv de muncă - iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pentru reclamanți a fost depus calculul drepturilor pretinse.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
- având în vedere că în speță a fost invocată excepția prematurității acțiunii- instanța a apreciat că aceasta față de motivația invocată, nu este propriu-zis o excepție procesuală ci o apărare de fond privind cuantumul pretențiilor solicitate - practic invocându-se că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă - apărare ce nu poate fi reținută față de împrejurarea că prima de C și de Paște reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul este simplu determinabilă și determinată ca atare.
Pe fondul cauzei - tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată și a fost admisă din următoarele considerente:
- Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C - iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 - suplimentările prev. la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat - pe unitate - negociate și aplicate la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 - au menținut doar alin. 1 al art. 168 - iar al. 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi - pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al. 2 al art. 168 din - în cursul anilor 2004- 2007 - suplimentările salariale prev. de alin. 1 al art. 168 nu au mai fost acordate.
Coroborând disp. art. 168 din /2004 cu disp. art. 168 din la nivelul SA - pentru anii următori - se poate concluziona că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de art. 168 al. 1 din - și pentru anii 2004 - 2007 - aceste prime fiind incluse în salariul de bază ale fiecărui salariatnumaipentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă - instanța - în conformitate cu prevederile art. 129 al. 5 din a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de bază ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa - astfel că instanța a decăzut-o din această probă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea - instanța apreciat că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal.
Întrucât pârâta nu și-a respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit disp. art. 168 al. 1 din - tribunalul a admis acțiunea principală și cea conexă astfel cum a fost precizată - aferent perioadei 2004 - 2006, în valoare actualizată pentru o justă despăgubire a reclamanților - având în vedere fenomenul inflației.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâta SC" " SA, care, în esență, a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit."e" din Codul Muncii din moment ce stimulentele solicitate nu aveau caracter periodic și nu reprezentau drepturi salariale în accepțiunea art. 154 alin.1 muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, fapt realizat așa cum reiese atât din art. 168 alin.2 din CCM- versiunea republicată din 2005, cât și din consemnările Comisiei Paritare. - mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, negocierile ulterioare privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287.muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Legal citați intimații reclamanți au fost asistați de apărător ce a formulat concluzii orale și scrise în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal al acțiunii rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă - care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților"-, s-a imprimat acestei prime - prevăzute ca o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte -, natura unui drept salarial.
În aceste condiții, față și de limitele investirii - plata unor drepturi salariale -, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce se corelează și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul Muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Prin urmare, nu va fi reținută susținerea recurentei privind incidența termenului de 6 luni prev. de art. 283 alin.1 lit."e" muncii, aplicabil doar cererilor vizând neexecutarea unei clauze sau a contractului colectiv de muncă. II. Și pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului, susținerile recurentei fiind neîntemeiate întrucât:
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 - fl.142 -147 vol I, fl.368 vol II fond ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că înscrisurile depuse la fond - respectiv state de plată ( fl. 147-167 vol I, fl. 383-388 vol.II ) - nu au putut fi luate în considerare de către prima instanță întrucât având caracter strict tehnic nu puteau fi interpretate decât prin prisma lămuririlor unui specialist în domeniul contabil; ori expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă ce ar fi putut să se coroboreze cu susținerile pârâtei și cu înscrisurile respective pentru a reflecta situația reală; însă prin refuzarea administrării acestei probe, respectiv a suportării c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs), pârâta și-a asumat posibilitatea judecării cauzei pe baza probatoriului administrat și practic a acceptat aplicarea consecințelor decurgând din poziția procesuală adoptată. ( trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată ).
Prin urmare, în susținerea recursului, invocă practic propria sa culpă procesuală.
recurentei că în astfel de litigii, potrivit art. 287C.muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanții nu erau obligați a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
- mult, dacă facem abstracție de caracterul obligatoriu a acestei norme, devine incidentă regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească -, caz în care obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
- mult, în același context, nu se explică nici creșterile menționate în adresa 2919/2007 - creștere sigură și constantă evidentă și din cuantumurile menționate în adresele comunicate instanței de fond cu nr. 6576/2007, 6942/2007 ( fl. 357-358 vol. II ).
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu ( fl. 15-17 vol.I ), acceptat de către reclamantă ( fl. 173-175 d fond vol I, fl. 316 fond vol II ) și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC" " SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 346/D/ 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- AA./PC.
red.dec.rec.- VN.
tehnored. BC/ 13 ex/ 28.09.2009
28.09.2009. - com.tuturor părților
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
