Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 831/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.831/CM
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-au luat în examinare recursul declarat de recurenta - pârâtă & SRL, cu sediul în-, -.C,.1,.58, județul C, împotriva sentinței civile nr.657/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în Cernavodă,-,.A,.1,.5, având ca obiect drepturi bănești, precum și cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.657/8.05.2008, formulată de pârâtă în cadrul recursului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - reclamant, asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.68, depusă la dosar, lipsind recurenta - pârâtă & SRL
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral, grefierul de ședință învederează că nu a fost achitată cauțiunea de către recurenta pârâtă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind partea prezentă susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul solicită respingerea cererii de suspendare formulată de către recurenta pârâtă întrucât aceasta nu a achitat cauțiunea dispusă de instanță.
Cu privire la recursul declarat de către recurenta pârâtă, solicită respingerea lui ca nefondat, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. În susținere depune și concluzii scrise.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
& SRL Cad eclarat recurs la 18 iulie 2008 împotriva sentinței civile nr.657/28.05.2008 a Tribunalului Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 24.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta & C, solicitând obligarea societății la plata:
- drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 04.05.2007 -31.03.2008, în
cuantum de 8.943 lei;
- sporului de vechime pentru aceeași perioadă;
- contravalorii concediului de odihnă neefectuat pentru aceeași perioadă;
- dobânzii legale potrivit G nr. 9/2000 calculată la sumele reprezentând
drepturi salariale restante;
- contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și completarea
mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului;
- salariului mediu pe unitate datorat ca urmare a decesului soției, conform
art. 51 pct. D din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2007;
- indemnizației în cuantum de două salarii de bază, respectiv, 1.626 lei, ca
urmare a depunerii dosarului de pensionare pentru limită de vârstă conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Reclamantul a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată
ocazionate de acest proces.
În considerente s-a arătat că acesta a fost salariatul societății pârâte din data de 04.05.2007 în funcția de lucrător desemnat cu securitatea muncii, cu un salariu de încadrare de 813 lei/lună conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 72/04.05.2007.
Reclamantul a susținut că încă de la data angajării pârâta a refuzat să-i plătească drepturile salariale, amânând frecvent plata acestora și ulterior motivând lipsa disponibilului. În toată această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă, pe considerentul că nu există un înlocuitor.
S-a considerat că datorită acestei situații pârâta nu a achitat contribuțiile datorate statului, corespunzătoare perioadei de angajare și nici nu au fost consemnate datele necesare în carnetul de muncă.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă a arătat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât reclamantul nu are calitatea de titular al acestui drept în capătul de cerere referitor la plata contribuțiilor datorate statului, titular fiind în acest caz Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a solicitat să fi citat în cauză, ca să depună la dosar dovezile privind efectuarea plăților salariale către reclamant și care refuză să le predea societății.
S-a susținut că persoana indicată deține dovezile referitoare la semnarea de către reclamant a statelor de plată, în condițiile art. 163 alin. 1 Codul muncii; că reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă după efectuarea concediului legal de odihnă în perioada 18.01. - 31.03.2008.
S-a solicitat să fie înlăturată cererea vizând plata sporului de vechime pentru perioadele arătate, având în vedere că prin contractul individual de muncă părțile au statuat în sensul că salariatul să nu beneficieze de sporuri.
S-a susținut că reclamantul nu a depus niciodată o cerere la sediul societății, prin care să solicite plata unui salariu mediu pe unitate ca urmare a decesului soției și plata a două salarii de bază ca urmare a depunerii dosarului de pensionare.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la 23.05.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a societăți, pe capătul de cerere privitor la plata contribuțiilor la buget.
S-a avut în vedere că potrivit art. 40 alin. 2 Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Acestei obligații îi revine dreptul corelativ al salariatului de a urmări modul în care se execută această sarcină, întrucât contribuțiile sunt baza stabilirii drepturilor sociale legate de sănătate și protecție socială.
Din acest punct de vedere, reclamantului nu-i poate fi contestată calitatea procesuală activă, iar pârâta nu se poate prevala de lipsa calității procesuale pasive în capătul de cerere privitor la plata contribuțiilor către buget.
Prin sentința civilă nr.657 din 28 mai 2008, Tribunalul Constanța Admite acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta & C și a fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 04.05.2007 - 31.03.2008, cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a indemnizației de concediu de odihnă și a sporului de vechime de 25% corespunzător salariului datorat pentru aceeași perioadă.
A fost obligată societatea pârâtă la plata tuturor contribuțiilor legale la buget, pentru perioada 04.05.2007 - 31.03.2008, corespunzătoare raporturilor de muncă ale reclamantului, precum și la plata, către reclamant, a sumei de 1.626 lei cu titlu de indemnizație, precum și a unui ajutor material în cuantum de un salariu mediu lunar pe unitate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu avocat ).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Societatea nu poate pretinde, din acest punct de vedere, că documentația ce atestă plata salariului către reclamant se află în posesia unui terț, întrucât această situație deschide calea unei acțiuni în justiție separate, față de terțul culpabil, iar nu exonerarea societății de probarea faptului plății, conform legii.
Aceleași considerente vor fi avute și asupra fondului cererii vizând obligarea angajatorului la plata a indemnizației de concediu de odihnă și a contribuțiilor către buget, corespunzătoare drepturilor salariale ale reclamantului.
Cu privire la plata sporului de vechime vor fi avute în vedere:
- dispozițiile art. 38 Codul muncii, care prevede că, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate;
- prevederile art. 16 alin. 3 Codul muncii, conform cu care, unca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă;
- art. 41 alin. 2 și 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010, care dispun:, Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: ( )
d). pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
În aceste condiții, renunțarea la acordarea sporului de vechime sau refuzul angajatorului de a-l recunoaște în favoarea salariatului este nulă, iar reclamantul este îndreptățit, în acord cu prevederile legale enunțate și cu vechimea în muncă de peste 20 de ani dovedită cu mențiunile din carnetul de muncă, la plata acestor drepturi.
S-au avut în vedere, totodată, și art. 50 din CCM la nivel național 2007 - 2010, care stabilește dreptul salariatului care se pensionează pentru limită de vârstă de a beneficia de o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, precum și art. 51, care stabilește că în afară de ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul, salariații vor beneficia, între altele, și de un ajutor egal cu salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soțului sau soției ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreținerea salariatului.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Din eroare instanța de fond a refuzat citarea în cauză a numitului, angajat al societății în funcția de supervizor, acesta deținând documente justificative care demonstrează efectuarea plăților salariale, altele decât ștatele de plată, deoarece, conform art.163(1) din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
2. În perioada 18 ianuarie 2008 - 21 martie 2008, după efectuarea zilelor de concediu de odihnă, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu, nu a prestat nici un fele de activitate și nici nu a făcut dovada că ar fi fost în concediu medical sau să solicite concediul fără plată, motiv pentru care a fost trecut în foaia colectivă de prezență - absent nemotivat.
3. referitor la sporul de vechime, prin nr.72/04.05.2007, părțile au statul că salariul nu beneficiază de sporuri, prevederile la nivel național 2007 - 2010, nefiindu-le opozabile.
4. Hotărârea este criticabilă și din perspectiva aplicării dispozițiilor nr.OG9/2000, referitor la plata dobânzii legale, întrucât actul normativ nu prevede că se aplică și contractelor individuale de muncă.
O ultimă critică vizează obligarea eronată la plata unui salariu mediu pe unitate, urmare decesului soției și a două salarii de bază ca urmare a depunerii dosarului de pensionare atâta timp cât acesta nu a depus la sediul societății o cerere pentru acordarea acestor drepturi.
În drept, au fost invocate disp. art.3041Cod procedură civilă.
Alăturat cererii de recurs fost depusă și o cerere de suspendare a executării sentinței civile nr.657/28.05.2008 a Tribunalului Constanța, cerere care a rămas fără obiect, urmare soluționării recursului la 25.11.2008.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Tribunalul Constanța nu a fost în eroare atunci când nu a dispus citarea angajatului C, Ci a emis o adresă către societate, prin care i-a pus în vedere să depună dovezi în legătură cu achitarea drepturilor salariale către reclamant pentru perioada mai 2007 - martie 2008, dovada achitării drepturilor concediului de odihnă pentru aceeași perioadă, precum și copia cererii formulate de reclamant cu privire la acordarea ajutorului de deces.
Este real că în lumina dispozițiilor art.163(1) din Codul muncii "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, dar recurentul nu a solicitat instanței să depună orice alte documente justificative", ci a solicitat administrarea probei cu martorul, acesta la rândul lui urmând să aducă documente justificative, înscrisuri care oricum nici nu au fost indicate și nici nu au fost depuse niciodată în fața instanței de fond sau în recurs.
2. Cea de-a doua critică vizează împrejurarea că în perioada 18 ianuarie 2008 - 31 martie 2008, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu fără justifica în vreun mod această absență, astfel că rezultă fără putință de tăgadă dorința intimatului de a se îmbogăți fără justă cauză și fără just temei. Cu toate că recurenta a formulat o asemenea critică, înscrisurile depuse în fața instanței de fond relevă o situație contradictorie. Pe de o parte, se depune adeverința nr.117/28.01.2008 care atestă calitatea de salariat a contestatorului, pe de altă parte, foile colective de prezență atestă că ar fi fost absent din 28 ianuarie până la 31 martie 2008, iar în recurs se depune tot de către recurentă un înscris care confirmă plata sumei restante pe anul 2007, urmând a se ajunge cu plata salariilor în următoarea lună.
Acest înscris a fost depus la data de 27.02.2008 (dată care se situează în perioada indicată prin motivul 2 de recurs), el fiind întocmit de către contestator în vederea înaintării către
Mai mult, prin precizările înaintate pentru termenul de judecată din 14 octombrie 2008, recurenta confirmă că mai are de achitat o diferență de 2000 lei, fără a arăta din ce este compusă această sumă.
3. Prin această critică, se arată că în mod eronat Tribunalul a obligat la plata sporului de vechime, deși acest drept salarial nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă.
Hotărârea nu este criticabilă din această perspectivă Tribunalul făcând o corectă aplicare a dispozițiile art.16(3) din Codul muncii coroborate cu art.38 din același cod și art.41 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010.
Codul muncii prevede în mod explicit că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, iar Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010 instituie dreptul salariaților la spor de vechime.
Art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii prevede în mod explicit următoarele: "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național".
Iată, deci că invocarea incidenței dispozițiilor normative cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel național este deplin aplicabilă și în lipsa unor atare prevederi în contractual individual de muncă.
4. O altă critică a recurentului vizează obligarea greșită la plata dobânzii legale în temeiul nr.OG9/2000, cu motivarea că acest act normativ nu ar fi aplicabil contractelor individuale de muncă.
În dreptul nostru, evaluarea legală a daunelor interese există în privința prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani.
Aceste obligații se pot executa întotdeauna în natură. De aceea, neexecutarea obligației de a da o sumă de bani nu poate avea drept consecință obligarea debitorului la plata de despăgubiri compensatorii, care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere).
Potrivit art.1088 cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Actul normativ care consacră cuantumul și modalitatea de aplicare a dobânzii legale este nr.OG9/2000, nefiind necesar ca acest act normativ să conțină prevederi în sensul aplicării și pentru contractele individuale de muncă, câtă vreme art.1088 cod civil prevede în mod explicit că daunele interese pentru neexecutarea unei sume de bani nu pot fi cuantificate decât sub forma dobânzii legale.
5. O ultimă critică vizează obligarea societății la plata unui salariu mediu, urmare decesului soției și două salarii de bază, ca urmare a depunerii dosarului de pensionare.
Și această critică este neîntemeiată și avem în vedere următoarele: contestatorul a făcut dovada decesului soției, sens în care a depus în copie certificatul de deces (fila 8 dosar tribunal), astfel că nu este reală afirmația referitoare la nedovedirea acestei împrejurări.
Cât privește acordarea celor două salarii ca urmare a depunerii dosarului de pensionare, recurentul critică hotărârea cu motivarea că reclamantul nu i-ar fi adresat o asemenea cerere, însă nici această critică nu poate fi primită întrucât dreptul pretins își are izvorul în lege (art.50 din la nivel național 2007 - 2010), angajatorul fiind obligat a le achita.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil recursul declarat de recurenta - pârâtă & SRL, cu sediul în-, -.C,.1,.58, județul C, împotriva sentinței civile nr.657/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în Cernavodă,-,.A,.1,.5, județul
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/11.12.2008
Tehnored.gref.D/2ex./11.12.2008.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
