Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 85
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Școala Specială împotriva sentinței civile nr. 1548 din 11.12.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind - și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata -, întâmpinare comunicată recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Intimata - arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimata - solicită respingerea recursului. Arată că în mod eronat recurenta a încercat să inducă ideea că cererea ei este de a trece pe alt post. Precizează că din anul 2006 ocupă postul de profesor de educație specială și că cadrele didactice suplinitoare angajate de inspectoratul școlar au fost retribuite ca profesori de educație specială. Dar ea a fost plătită ca și institutor. Mai precizează că nu solicită mutarea pe alt post, ci plata muncii pe care a efectuat-o pe acest post. Indică faptul că școala nu mai avea un post de învățător liber și că erau numai două posturi de învățător, dar care erau ocupate. Întrebarea este pe ce post a fost retribuită dacă posturile de învățător erau ocupate. Mai arată că munca pe care a efectuat-o a presupus un consum mare psihic și că aceasta eom uncă care nu se aseamănă cu munca învățătorului. Consideră că suma de care a fost privată este de circa 10.000 lei. De asemenea și statul ei a fost afectat. Mai indică că a obținut numai calificative de foarte bine.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 1439/89/30.05.2008, precizată la data de 28.10.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala Specială plata diferențelor salariale cuvenite conform funcției, normei didactice și gradului didactic pentru activitatea de profesor pe o catedră de educație specială și salariul de care a beneficiat pentru perioada 1 septembrie 2006 - 1 iunie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 28 august 2006 solicitat pârâtei salarizarea conform studiilor superioare absolvite, depunând în acest sens copia diplomei de licență. A mai susținut reclamanta că în anii școlari 2006 - 2007 și 2007 - 2008 funcționat pe o catedră de educație specială și, cu toate că îndeplinea condițiile de studii pentru a fi plătită ca și un profesor de educație specială, nu a beneficiat de același tratament ca și colegii săi care aveau aceleași studii și desfășurau aceeași activitate.
Ca atare, reclamanta s-a considerat discriminată, în raport de dispozițiile Ordinului 4928/2005 al Ministrului Educației și Cercetării, prin care se reglementează condițiile identice de studii și lucru între profesorul pe catedra de educație specială și învățătorul ce funcționează pe catedra de educație specială, iar Ordinul arată că plata se face conform studiilor absolvite.
A mai arătat reclamanta că alte persoane aflate în condiții identice au beneficiat de drepturile salariale solicitate prin cererea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. A susținut că salarizarea reclamantei a fost făcută în raport de funcția didactică ocupată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 și că pentru modificarea funcției didactice trebuia urmată procedura de pretransfer, însă reclamanta a solicitat trecerea pe un post de profesor abia la sesiunea de restrângere de activitate din aprilie 2008.
Prin sentința civilă nr. 1548/11.12.2008, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâta Școala Specială să achite reclamantei diferența între salariul corespunzător funcției didactice de profesor - educator pentru o catedră de educație specială și salariul achitat reclamantei, pentru perioada 01.09.2006 - 31.08. 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost la data de 28 august 2006 angajata Școlii Speciale pe funcția didactică de învățător.
La data de 28 august 2006 reclamanta a adresat o cerere angajatorului, pe care acesta a înregistrat-o sub nr. 531/28.08.2006 (fila 32 din dosar), prin care solicită "schimbarea categoriei de încadrare" motivat de faptul că în cursul anului 2006 dobândise calitatea de licențiat al Facultății de științe economice din cadrul Universității " " (fila 38 din dosar).
Angajatorul a remunerat în cursul anilor 2006 și 2007 pe reclamantă ca Institutor cu gradul didactic I corespunzător unei vechimi de 25 - 30 ani, fără a trimite cererea Inspectoratului Școlar sau a modifica Statul de funcții ce a fost trimis Inspectoratului Școlar spre aprobare ulterior începerii anului școlar 2006 - 2007.
În cursul anilor școlari 2007 - 2008 reclamanta a desfășurat, în calitate de cadru didactic titular, activități de predare pentru clasele I - VIII pentru învățământul special care școlarizează copii cu deficiențe, conform planului de învățământ consacrat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4928 din 08.09.2005 (fila 84 din dosar).
Acest act administrativ a fost adoptat în temeiul articolului 140 din Legea învățământului nr. 84/1995 care dispune că Ministerul are atât atribuții de a adopta politica educațională, cât și politica financiară și a resurselor umane.
Datorită specificității activității din învățământul special prin Ordinul nr. 4928/2005 organizarea acestei categorii de învățământ a fost organizată prin derogare de la cadrul general începând cu anul școlar 2005 - 2006.
În esență, conform prevederilor punctelor 8, 9 din Nota privind aplicare Planului-cadrul de învățământ (Anexa 2 la Ordinul 4928/2005) activitățile de predare în cadrul învățământului special pentru clasele I - IV, respectiv V - X, se organizează în catedre de educație specială pe clase, nu pe discipline de învățământ. Activitățile didactice din corespunzătoare catedrei de educație specială pot fi realizate de cadre didactice cu funcția de învățător-educator sau profesor-educator, care au aceeași normă didactică și care trebuie să îndeplinească aceleași condiții de studii minime, respectiv să fie absolvenți ai unei instituții de învățământ superior de scurtă sau lungă durată și să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 68 din Legea nr. 84/1995 și art. 2 alin.7 din Legea nr. 128/1997.
Și mai important, în condițiile unificării cerințelor de studii și a eliminării distincției privind funcția didactică deținută pentru exercitarea atribuțiilor didactice pentru catedrele de educație specială, se dispune că atât învățătorul-educator, cât și profesorul-educator vor fi "retribuiți conform studiilor".
Pe de altă parte, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic stabilește în articolul 49 principiile de salarizare a personalului didactic, respectiv "în raport cu" funcția didactică, norma didactică și nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, etc. Prin Ordinul nr. 4928/2002 s-a stabilit că pentru ocuparea funcției de educator-învățător în cadrul învățământului special sunt necesare studii superioare.
În esență, angajatorul a salarizat reclamanta în anii școlari 2006 - 2007, respectiv 2007 - 2008 în litera Legii nr. 128/1997, prioritar în având în vedere funcția didactică deținută de reclamantă, deși printr-un act special ce reglementa învățământul special s-au înlăturat pentru învățământul special diferențele între funcțiile didactice.
Instanța a constatat că există o contrarietate formală între dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care stabilește ca unul din criteriile de salarizare funcția didactică și prevederile Ordinului nr. 4928/2005 al Ministerului Educației și Cercetării, care înlătură practic pentru învățământul special diferențele dintre funcțiile didactice și dispune salarizarea în funcție de studii a celor ce exercită activitatea didactică în cadrul catedrelor de educație specială.
Întrucât reclamanta a invocat discriminarea cu colegii săi care au exercitat aceeași activitate și care au avut același nivel al studiilor, instanța a analizat și acest aspect, reținând următoarele:
Constituția României dispune că cetățenii sunt egali în fața legii.
Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare detaliază principiul constituțional al egalității și dispune în articolul 1 că "sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
(..) (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului,la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;"
Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii detaliază același principiu constituțional în articolul 5 și dispune:
"(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe."
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la discriminare (interzicerea discriminării este reglementată în articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului) a stabilit că discrimarea constituie un tratament diferit aplicat unor situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În situația de fapt dedusă judecății, reclamanta a beneficiat de un tratament diferit aplicat unei situații similare, în sensul că la același angajator, pentru aceeași muncă pentru exercitarea căreia pentru care erau necesare aceleași studii salarizarea acordată a fost diferită în raport de funcția didactică ocupată.
Având în vedere că diferențele privind studiile necesare ocupării, activitatea efectuată și norma didactică, toate aferente funcției didactice au fost înlăturate prin Ordinul nr. 4928/2008 al (act administrativ cu caracter particular pentru învățământul special, adoptat în temeiul Legii învățământului), instanța a apreciat că nu există o justificare rezonabilă și obiectivă pentru aplicarea unei salarizări diferențiate.
Conform dispozițiilor articolului 20 din Constituție în cazul în care există contradicții între dreptul intern și tratatele internaționale privind drepturile omului, tratate la care România este parte, vor avea prioritate reglementările internaționale, dacă nu există reglementări naționale mai favorabile. Prin Legea nr. 30/1994 România a adoptat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a mai apreciat, în temeiul Ordonanței nr. 137/2000, că reclamanta nu a beneficiat în situația concretă din speță după apariția Ordinului nr. 4298/2005 de "un salariu egal pentru muncă egală ", iar prevederile Legii nr. 128/1997.
Mai mult, instanța a constatat că în cazul unei alte școli din cadrul învățământului special aflată sub coordonarea aceluiași inspectorat școlar județean (în temeiul art. 142 din Legea nr. 84/1995) o persoană aflată într-o situație similară a fost salarizată corect în anul școlar 2006 conform studiilor absolvite, în temeiul punctului 8 din Anexa 2 la Ordinul nr. 4928/2005 al Ministerului Educației (fila 103 dosar), fără ca inspectoratul școlar să facă discuții asupra acestui aspect.
Față de încadrarea făcută de pârâtă prin întâmpinare, respectiv de trecere în altă specializare conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, instanța a constatat că, în speța de față, nu poate fi vorba de o altă specializare, atât timp cât în cadrul învățământului special, activitatea didactică nu se face pe discipline de învățământ, ca în cazul învățământului privind școlarii fără deficiențe. cadrelor didactice pentru exercitarea de activități în cadrul învățământului special este "stagiul de pregătire teoretică și practică în educația specială" prevăzut de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că pentru funcția didactică de învățător-educator exercitată în cadrul catedrei de educație specială din învățământul special trebuie acordată aceeași remunerație ca și pentru funcția didactică de profesor-educator exercitată în cadrul catedrei de educație specială din învățământul special, criteriul corect de remunerare fiind nivelul studiile absolvite, studii necesare pentru exercitarea funcției didactice.
Prin urmare, instanța a admis cererea așa cum aceasta a fost precizată și a obligat pârâta la plata diferenței drepturilor salariale pentru perioada 01 septembrie 2006 - 01 septembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Școala Specială, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Consideră recurenta că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, având în vedere că, deși instanța constatat că există contrarietate între Legea 128/1997 și Ordinul nr. 4928/2005, a apreciat că este prioritară aplicarea ordinului, deși conform ierarhiei actelor normative, legea are forță juridică superioară.
Mai arată recurenta că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 269 Codul Muncii, nu există culpa angajatorului, deoarece nici o prevedere legală nu obligă angajatorul să înainteze la organul ierarhic superior cererile care sunt de competența sa, a angajatorului.
Instanța a considerat în mod nejustificat că angajatorul ar fi în culpă deoarece nu a înaintat la. cererea formulată de. În fapt, prin cererea respectivă, aceasta a solicitat "schimbarea categoriei de încadrare", nu transferul sau detașarea pe o funcție de profesor de educație specială. Ca răspuns la cererea din august 2006, școala a salarizat-o pe ca institutor (învățător cu studii superioare de lungă durată).
Mai mult, arată recurenta, cererile de detașare și pretransfer nu se depun în luna august, ci în luna aprilie, conform mișcării personalului didactic.
Mai susține recurenta că în mod greșit a apreciat instanța că reclamanta a fost discriminată în raport cu alți salariați, în realitate ea fiind salarizată în conformitate cu prevederile legale.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, considerând că sentința instanței de fond este temeinică și legală.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recurusl este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar se stabilește diferențiat, în raport cu:
a) funcția și norma didactică îndeplinite; b) nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, potrivit art. 7; c) gradul didactic; d) titlul științific; e) vechimea recunoscută în învățământ; f) calitatea activității instructiv-educative: g) locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Urmare a dobândirii licenței în științe economice și administrative din cadrul Universității " " Reșița, la data de 28.08.2006, reclamanta, având funcția de învățător titular gr. I la Școala Specială, solicită schimbarea categoriei de încadrare.
Ca atare, începând cu 01.09.2006 angajatorul a retribuit-o pe reclamantă ca institutor cu gradul didactic I, în raport de nivelul studiilor (superioare) și o vechime între 25 - 30 ani în învățământ.
Instanța de fond a reținut greșit că cererea formulată de reclamantă trebuia înaintată V și se impunea modificarea statului de funcții ulterior începerii anului școlar 2006 - 2007.
Potrivit Metodologiei privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, anexă la.Ed. nr. 5441/2005, personalul didactic titular care, ulterior titularizării, dobândește prin studii finalizate și alte specialități poate solicita trecerea în noua specializare, cu păstrarea statutului de personal didactic titular, în condițiile respectării prevederilor art. 10 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 128/1997 (art. 12) având prioritate cadrele didactice aflate în restrângere de activitate, conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 128/1997.
sau transferarea se face la cerere, cu respectarea metodologiei menționate anterior.
Ori, reclamanta a formulat cerere de restrângere a activității, și trecere pe un post corespunzător ultimelor studii absolvite la data de 18.03.2008, cerere care a fost admisă prin Decizia nr. 4887/15.05.2008 a Inspectorului Școlar General al V, prin care s-a dispus transferul reclamantei - intimate prin restrângere de activitate pe postul / catedra de psihopedagogie specială de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, nivelul de învățământ special, începând cu data de 1 septembrie 2008.
Este adevărat că, așa cum rezultă din adeverința nr. 1231/8 octombrie 2008 (fila 89 dosar), - a desfășurat în anii școlari 2006 - 2007 și 2007 - 2008 activități de predare din ariile curriculare I - VII conform planului - cadru pentru clasele /grupele /unitățile de învățământ special care școlarizează copii/elevi/tineri cu deficiențe grave, severe, profunde sau asociate, conform 4928/2005, însă aceasta nu impunea salarizarea sa ca profesor - educator, în loc de învățător - educator, așa cum a reținut prima instanță.
Anexa II la Ordinul nr. 4928/2005 al Ed. prevede la pct. 8 că, având în vedere specificul activităților din aria curriculară "Terapie educațională complexă și integrată", învățătorul - educator poate fi angajat ș la clasele V - X, iar profesorul - educator poate fi încadrat și la clasele I - IV, aceștia fiind retribuiți conform studiilor. La pct. 9 din acest Ordin se precizează că activitățile de predare - învățare din ariile curiculare I - VIII, se constituie în catedre de educație specială pe clase, nu pe discipline de învățământ, aceste catedre putând fi ocupate doar de absolvenți ai unei instituții de învățământ superior, în principal cu specializarea de psihopedagogie specială, pedagogie sau psihologie.
Din această anexă rezultă doar posibilitatea desfășurării activității din ariile curiculare I - VII atât de către învățători - educatori (cum este cazul reclamantei) cât și de către profesori - educatori, pentru care se impune, în schimb, cerința studiilor superioare.
Ordinul în discuție nu înlătură dispozițiile Legii nr. 128/1997, care stabilesc că salarizarea se face și în raport de funcția didactică îndeplinită, nu doar de nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice. Dacă s-ar fi considerat contrariul, nu s-ar mai fi prevăzut în același ordin posibilitatea normării activităților cu un post de învățător - educator sau de profesor educator, cu norma de 20 ore, ci doar de profesor - educator.
Mai mult, retribuirea conform studiilor prevăzute de pct. 8 al Anexei 2 la Ordinul 4928/2005 (reținut de prima instanță în motivarea hotărârii) se referă la posturile de învățător - educator sau profesor - educator ce pot fi ocupate de cadre didactice absolvente ale liceelor pedagogice, ale colegiilor pedagogice și ale unor școli postliceale pedagogice, fără a înlătura salarizarea și în raport cu funcția didactică, așa cum greșit interpretează reclamanta - intimată și instanța de fond.
Nici discriminarea invocată de reclamantă și reținută de prima instanță nu există.
Astfel, din adresa de la fila 103 doar fond (menționată în sentința recurată) se arată că la o altă școală specială din V au existat în 2006 două posturi de învățător - educator, unul plătit cu studii medii, gradul didactic I, iar al doilea plătit conform studiilor absolvite în 2005, respectiv studii superioare, gradul didactic I, fără a se arăta că plata s-a făcut în acest ultim caz și în raport de funcția de profesor, nu de învățător, așa cum susține reclamanta.
La fila 100 dosar fond, prin adresa înaintată instanței, Școala Specială arată că în anul 2007 - 2008, cele 3 persoane invocate de reclamantă au ocupat postul de profesor de educație specială, fiind ca atare corect salarizate în raport cu această funcție.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit atât dispozițiile Ordinului 4928/2005 și ale Legii 128/1997, cât și cele ale nr.OG 137/2000 referitoare la discriminare, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Școala Specială prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 11.12.2008, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu Școala Specială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
23.02.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
