Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.867/CM
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier -- -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, G, (pentru G - decedat), C, toți cu domiciliul ales în C,-, județul C la avocat, împotriva sentinței civile nr.1035 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3 și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești - prime de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții reclamanți dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.36555 din 24.11.2008, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar practică judiciară - respectiv minuta dosarului nr- pronunțat de Tribunalul Maramureș și totodată susține că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanță având în vedere că partea prezentă declară că în cauză nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul cu privire la recursul declarat, susține următoarele:
Prin Legea nr. 250/2005 de aprobare a OUG22/2005 - privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost înființată, pe lângă această instituție, Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele SAPARD și și pentru fondurile acordate în perioada postaderare.
Deși reclamanții ocupă aceleași funcții ca și controlorii de la Autoritatea de Audit și își desfășurau activitatea în cadrul aceleiași instituții, reglementările legale fiind aceleași, sunt privați de acordarea indemnizației de 75%. Astfel, potrivit art. 14 ind. 5 alin.1, salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu Legea 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Mai susține apărătorul recurenților, că distincția ce se face între reclamanți și controlorii din cadrul Autorității de Audit se bazează doar pe aparența acestora din urmă la categoria celor implicați în auditarea fondurilor acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD.
Diferențierea salariilor se poate face numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă și ea se poate reflecta numai în salariu de bază, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au elemente speciale specifice de acordare.
Totodată menționează că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elementele de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Astfel, toate persoanele care se afla în situația depunerii unei activități de muncă într-o funcție similară, dacă nu chiar identică, trebuie să li se recunoască același element salarial.
În cauză nu se indică care este diferența dintre funcții publici și personalul contractual, atât funcționarii publici cât și personalul contractual suferă aceleași restrângeri în referire la exercițiul unor activități extraprofesionale, după cum pregătirea și sarcinile specifice locului de muncă sunt identice. Nici funcționarii publici și nici personalul contractual nu au posibilitatea de a negocia salariul, acesta este impus prin lege. Cu toate că, condițiile de ocupare a funcțiilor respective sunt aceleași, se fac diferențe între funcționarii publici și personalul contractual.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând să se admită cererea reclamanților, așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții, G, Pentru Defunctul G și C, având funcția de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, au chemat în judecată Curtea de Conturi a României pentru a se dispune:
- obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază începând cu data de 09.03.2005 și până la încetarea discriminării, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte;
- aplicarea indicilor de inflație pe perioada cuprinsă între 09.03.2005 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești;
- recunoașterea acestor drepturi pentru viitor, pe toată existența raportului de muncă, până la încetarea discriminării;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin Legea nr.250/2005 de aprobare a OUG22/2005 - privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi - a fost înființată, pe lângă această instituție, Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele SAPARD și și pentru fondurile acordate în perioada postaderare.
Deși ocupau aceleași funcții ca și controlorii de la Autoritatea de Audit și își desfășurau activitatea în cadrul aceleiași instituții, reglementările legale fiind aceleași, sunt privați de acordarea indemnizației de 75%.
Distincția ce se face între reclamanți și controlorii din cadrul Autorității de Audit se bazează doar pe apartenența acestora din urmă la categoria celor implicați în auditarea fondurilor acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD.
Arată reclamanții că, diferențierea salariilor se poate face numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă și ea se poate reflecta numai în salariu de bază, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au elemente speciale specifice de acordare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elementele de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, principiu care nu se aplică reclamanților care sunt discriminați în mod efectiv întrucât se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează dreptul salarial al auditorilor.
Pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că, în baza OUG22/2005 a fost constituită Autoritatea de Audit, pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, organism fără personalitate juridică, independent din punct de vedere operațional față de Curtea de Conturi, cu atribuții și proceduri de lucru proprii.
Având în vedere atribuțiile și scopul pentru care a fost constituit acest organism, legiuitorul a stabilit ca salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit să se facă în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2005 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Ținând cont de aceste prevederi legale, sporul a fost acordat controlorilor financiari aflați în schema de personal a Autorității de Audit, aceștia fiind cei ce au atribuții legate de gestionarea asistenței financiare comunitare.
Instituția nu a creat o discriminare a reclamanților prin plata sporului prevăzut de art. 2 din Legea 490/2004 numai către personalul din cadrul Autorității de Audit, deoarece nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie, care au fost adoptate cu respectarea principiilor constituționale ale statului de drept.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, pe această cale, aceasta să fie obligată la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art. 19-35 din Legea nr. 500/2002 - privind Finanțele Publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator de credite așa cum este și Președintele Curții de Conturi, ministerul finanțelor publice neputând fi obligat la plată, pentru salariații altor instituții.
Pe fondul cererii, arată că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a corectat periodic indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu îi conferă acestuia nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească intr-un raport de muncă izvorât din contractul de muncă.
Prin sentința civilă nr.1035 din 19.09.2008, Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamanții, G, (pentru defunctul G) și C în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție.
Pentru a dispune de această manieră, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de cererea de chemare în garanție, apreciind că această calitate nu presupune existența unei obligații solidare a entității menționate cu cea a ordonatorului principal de credite în privința plății drepturilor rezultate din raporturi de muncă specifice, ci existența unei pretinse obligații invocate prin prisma cererii de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pretențiile reclamanților nu sunt fondate având în vedere următoarele aspecte:
Conform adeverinței nr.40005/01.08.2008 reclamanții ocupau (s-au au ocupat) funcția de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi C; reclamanții și îndeplinesc atribuțiile de director și respectiv director adjunct, iar diferența specifică a fișei postului pentru aceste funcții în raport cu calitatea de controlor financiar se referă la competențele manageriale.
Prin nr.OUG22/2005, de completare a Legii 94/1992, s-a introdus în acesta lege art. 141prin care, în vederea îndeplinirii unor obligații ce revin României în procesul de integrare europeană, pe lângă Curtea de Conturi se constituie un organism asociat, care are alte atribuții, respectiv proceduri, decât cele prevăzute de această lege.
De asemenea, prin art. 145stabilit că salarizarea personalului din cadrul Autorității de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Această lege, prevede că de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul vizat pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%; drepturile salariale prevăzute de prezenta lege vor fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate (art.2 și art.3 din lege).
În aplicarea acestor dispoziții legale, s-a emis HG170/2005 în care, după ce se definesc anumite concepte și se enumără categoriile de personal care beneficiază de Legea 490/2004, se arată că în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din această lege, că de bază ale personalului prevăzut la vizat se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice. Majorarea salariului de bază se realizează în baza avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice, în calitatea sa de instituție coordonatoare națională a asistenței și coordonatoare națională a Programului (art. 3 din HG170/2005 ).
Chiar dacă și reclamanții și angajații Autorității de Audit lucrează în cadrul Curții de Conturi a României îndeplinind aceleași funcții "controlor financiar", totuși în baza competențelor necesare pentru îndeplinirea funcției, instrumentelor de lucru folosite în acest scop și, în special, atribuțiile ce trebuie realizate, instanța consideră că sarcinile îndeplinite de reclamanți față de cele de controlor de la Autoritatea de Audit sunt diferite, astfel încât să justifice o salarizare diferită.
Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, statuează, în art.1 alin.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Criteriul care a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat diverselor categorii de personal dintre cele salarizate din fonduri bugetare poate fi considerat "categoria profesională".
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: - să genereze un tratament diferențiat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, în cazul de față fiind vorba de o excludere a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești; - să existe un criteriu de discriminare - în cazul de față este vorba de categoria profesională.
Tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege - în cauză efectul constă în obținerea unei indemnizații de serviciu mai mică.
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate și necesare.
Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situația reclamanților raportat la situația altor persoane aflate în situații analoage și comparabile.
Dacă reclamanții nu se regăsesc în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, nu se poate pune problema unei discriminări, condițiile enunțate anterior nemaigăsindu-și aplicabilitatea.
Cu alte cuvinte, tratarea egală a unor persoane aflate în situații diferite poate constitui un tratament discriminatoriu pentru acele persoane care, urmare a situației deosebite în care se află, ar avea dreptul la un tratament diferit, favorabil.
Având în vedere că reclamanții nu se găsesc în situații similare sau compatibile cu controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit, fiecare desfășurând activități diferite în baza unor norme legale diferite și prin folosirea unor competențe distincte,prima instanță a respins cererea acestora ca nefondata.
În conformitate cu prevederile art. 60 al.1 pr.civ. care are ca situație premisă cazul în care cel care o formulează "ar cădea în pretenții" instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au formulat următoarele critici:
Distincția ce se face între reclamanți și controlorii din cadrul Autorității de Audit se bazează doar pe apartenența acestora din urma la categoria celor implicați în auditarea fondurilor acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD. Ori, doar includerea reclamanților în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie, în sensul art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se poate demonstra un raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Deși judecătorii fondului trimit la jurisprudența CEDO - obligatorie, de altfel și arată în acord cu aceasta că există discriminare ori de câte ori persoane plasate în situații analoage sau numai comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă, conchid că cele două categorii de controlori nu se află într-o situație analogă sau comparabilă, de vreme ce ei desfășoară activități diferite.
Instanța de fond face și o analiză a condițiilor de încadrare a celor două categorii de personal, fără să arate însă în mod explicit, ce abilități sau calificări profesionale au în plus controlorii din cadrul Autorității de Audit față de cei din cadrul Curții de Conturi, simpla enumerare a condițiilor de încadrare nefiind suficientă prin ea însăși pentru a trage concluzia că unii sunt mai calificați decât ceilalți.
De vreme ce diferențierea salariilor se poate face numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă și ea se poate reflecta numai în salariul de bază, nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au elemente speciale și specifice de acordare, trebuie identificat în mod clar criteriul ce conduce la o astfel de diferențiere.
Codul muncii instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicându-se discriminarea de orice fel - art.5.În continuare, art.6 alin.2 prevede că - pentru muncă egală, salariații au drept la remunerație egală. Ori, aceste dispoziții ale Codului Muncii au fost încălcate, de vreme ce nu există criterii care să fie justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop nu sunt adecvate și necesare.
Directiva 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, arată și ea, că în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat în situații chiar similare. Or, dacă se apreciază că situația reclamanților nu este analogă, ea este totuși vădit comparabilă.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Astfel, tuturor persoanelor care se află în situația depunerii unei activități de muncă într-o situație similară, dacă nu chiar identică, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același fapt generator de drept salariat, același element salarial.
În aceste condiții, reclamanții consideră că sunt discriminați în mod efectiv, întrucât se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează dreptul salarial al auditorilor.
Analizând sentința recurată în raport de probele administrate și de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 22/2005 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 250/2005 s-a constituit Autoritatea de Audit pentru gestionarea fondurilor acordate României prin programele si SAPARD si pentru fondurile ce vor fi acordate in perioada postaderare, acest organism fiind independent din punct de vedere operațional față de Curtea de Conturi, cu atribuții si proceduri de lucru proprii.
Prin art. 142din Legea nr. 94/1992, modificata, s-au stabilit si atribuțiile Autorității de Audit, urmând ca această instituție să încheie acorduri cu structurile responsabile pentru coordonarea fondurilor aferente programelor si SAPARD, respectiv cu autoritățile de management pentru fondurile aferente asistentei financiare acordate României.
Potrivit Legii nr. 490/2004:
ART. 1
(1) Personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, și SAPARD, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune poate fi constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici.
ART. 2
de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art.1 pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%.
ART. 3
Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege vor fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit drepturile salariale în bazafuncției deținutăși în raport de acest criteriu, reclamanții, care nu ocupă o funcție identica cu cea a persoanelor din cadrul Autorității de Audit, nu pot susține ca au fost discriminați.
Reclamanții susțin, în motivare cererii lor, că sunt supuși unui tratament discriminatoriu, prin raportare la categoria profesională a controlorilor financiari de la Autoritatea de Audit, care primesc o indemnizație suplimentată de 75%.
Dar, reclamanții nu se găsesc într-o situație analogă și comparabilă cu aceasta categorie profesionala pentru a beneficia de același tratament.
Instanța de fond a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu interpretarea și aplicarea art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a stabilit că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol din Convenție, când se induc distincțiiîntre situații analoage și comparabile,fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru a fi în situația unei încălcări a art.14 din Convenție trebuia să se facă dovada că reclamanții sunt în situații analoage sau comparabile, cu cei care fac parte din Autoritatea de Audit și că aceștia din urmă beneficiază de un tratament preferențial fără ca această distincție sa-și găsească vreo justificare obiectivă sau rezonabilă.
Ori art.142din Legea nr. 94/1992 - face o distincție clară intre competențele Curții de Conturi a României și cele ale Autorității de Audit care are atribuții, respectiv proceduri de lucru proprii, astfel ca in mod corect a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Analiza condițiilor de încadrare și atribuțiilor celor două categorii profesionale, făcută de instanța de fond, nu a urmărit evidențierea unor abilități profesionale suplimentare ale controlorilor din cadrul Autorității de Audit ci, faptul ca legiuitorul a stabilit indemnizația și sporurile cuvenite celor doua categorii profesionale în funcție de această încadrare, peste care instanța nu poate trece.
Atributul instanței este de a aplica legea si nicidecum de a crea norme prin care sa atribuie alte drepturi salariale decât cele stabilite de legiuitor.
De altfel și Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din OG37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Față de împrejurarea că indemnizațiile primite de reclamanți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, Curtea constata ca hotărârea instanței de fond este legală si temeinica urmând ca în temeiul art. 312 cod procedură civilă să respingă recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, G, (pentru G decedat), C, toți cu domiciliul ales în C,-, județul C la avocat, împotriva sentinței civile nr.1035 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3 și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud./12.01.2009
Tehnored.gref./2ex./14.01.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
