Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.872
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.99 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în de, sat, nr. 2. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 24 aprilie 2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC "" SA arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA B, împotriva sentinței civile nr.99 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunta sa fie obligata aceasta la plata sumei de 5630 lei reprezentand drepturi salariale suplimentare cuvenite si neacordate pentru perioada decembrie 2004, aprilie si decembrie 2005, aprilie si decembrie 2006 și aprilie 2007, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște sumă ce va fi actualizata cu rata inflației la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamantul susținut că a fost salariatul paratei SC SA, punctul de lucru G până la data de 09.10.2007, cand a fost concediat.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamant că, deși contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 prevedea suplimentari salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentari, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lăsă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevazute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
Prin intampinare, parata SC SA Bai nvocat exceptia prescrierii dreptului la actiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nasterea dreptului la actiune in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca, ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neintemeiata, susținând ca drepturile salariale s-au introdus in salariul de baza al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 emis o nota privind precizarea situației primelor de Paste si C prevazute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis excepția prescripției dreptului marterial la acțiune invocată de parata prin intampinare pentru perioada C 2004 si Paste 2005 și a respins acțiunea pentru această perioada ca fiind prescrisă. A admis in parte acțiunea formulată și a obligat parata să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite si neacordate in sumă de 1974 lei reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2004 se prevede in cuprinsul art. 168, că salariații urmează a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA cu prilejul sarbatorilor de Paste si C.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse in salariu de baza al fiecărui salariat.
Contractele colective munca pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societatii parate au mentinut pe anii 2004-2005-2006 suplimentarile salariale prevazute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de munca.
Coroborand disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că partile semnatare au inteles sa pastreze pentru salariati beneficiul suplimentarilor salariale prevazute de art. al aceluiasi articol din Contractul Colectiv de munca si in cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse in salariul de baza al fiecarui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezulta din probele administrate in cauza, parata nu si-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de munca, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi ca a inclus primele de C și de Paște in salariul de baza al angajaților, nu a făcut dovada plații către reclamant a acestor suplimentari salariale de si Paste pentru perioada 2004-2006, astfel ca drepturile salariale se ridica la suma de 1974 lei.
Faptul ca in Nota întocmita de Comisia Paritara SA se menționează ca voința comuna a parților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C sa fie introduse in salariile de baza ale fiecărui angajat, nu înseamnă in mod automat ca aceste suplimentari au și fost incluse in salariile de baza, cat timp parata nu a făcut nici o dovada in acest sens.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani - așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, curtea reține că din interpretarea dispozițiilor art.283 alin.1, lit.c din codul muncii și nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, rezultă că termenul de exercitare a acțiunii este cel de 3 ani, iar nu de 6 luni - aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia. Deci, în mod corect a procedat prima instanță atunci când a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada C 2004 și Paște 2005, pentru aceste perioade de timp fiind îndeplinit termenul de prescripție față de data înregistrării acțiunii.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamantului - aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece tribunalul a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile bănești în raport cu salariul de bază mediu pe unitate ce rezultă din înscrisul depus de pârâta-intimată la fila 47, suma totală de 1974 lei fiind echivalentul suplimentărilor salariale reprezentând prime de Paști 2006și 2005.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.99 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în de, sat, nr. 2. jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
- - - --- - -
Pentru judecător pensionat
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex./25.05.09
Trib.P nr-
R - -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
