Pretentii civile. Speta. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNC
DOSAR NR- ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR.870
Ședința public din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
Judectori: - - -
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.297 din 3 februarie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în municipiul P,-, jud.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurenta-pârât SC "" SA B reprezentat de avocat, conform contractului de asistenț juridic încheiat la 24 aprilie 2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinit.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârât SC "" SA arat c nu mai are cereri noi de formulat și solicit cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act c nu mai sunt cereri noi de formulat în cauz, faț de actele și lucrrile dosarului apreciaz cauza în stare de judecat și acord cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârât, având cuvântul în fond, solicit în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiat, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordrii primelor solicitate raportat la salariul de baz mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflat la dosar, cu mențiunea c sumele sunt brute. Cheltuielile de judecat urmeaz a fi solicitate pe cale separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA B, împotriva sentinței civile nr. 297 din 3 februarie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, constat urmtoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat in judecata parata SC SA B, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata aceasta la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate, actualizate in functie de indicele de inflatie reprezentand suplimentari salariale de Paste si C pe anii 2004-2007, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamantul a artat c pe lâng salariul de baz urma s beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de munc încheiat la nivel de societate constand in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
In sedinta publica din 03.02.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 2004 si Paste 2005.
Dup administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționat a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 2004 si Paste 2005 si a respins acțiunea formulata de reclamant impotriva paratei pentru aceasta perioada, ca prescrisa. A admis în parte actiunea formulata și in consecinț a obligat parata s plteasc reclamantului prima de Paste 2006-2007 si C 2006, conform art. 168 din CCM la nivel de societate, calculata la nivelul unui salariu mediu pe societate din luna anterioara celei in care trebuia acordat dreptul, sume ce urmeaza a fi calculate si actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de fond a reținut c reclamantul a fost salariatul paratei insa, in perioada 2004-2007, nu a incasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, astfel incat parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamantului, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanta, in baza Contractelor colective sus-mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis in parte actiunea si a obligat pârâta s plteasc reclamantului prima de Paste 2006-2007 si C 2006, conform art. 168 din CCM la nivel de societate, calculata la nivelul unui salariu mediu pe societate din luna anterioara celei in care trebuia acordat dreptul, sume ce urmeaza a fi calculate si actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective cu ocazia executarii silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamantul a suferit un prejudiciu constand in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
Totodata, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 2004 si Paste 2005 si a respins acțiunea pentru aceasta perioada ca prescrisa, constatând ca in speta sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform caruia actiunea este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a inceput s curg de la data scadentei sumelor începand cu anul 2004, cu atat mai mult cu cat prezenta actiune vizeaza un conflict de munca, prezenta actiune fiind introdusa la 27.11.2008, data la care expirase termenul de 3 ani pentru perioada 2004 si Paste 2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut c în mod greșit a fost soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauz termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani - așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut c din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de munc pe anul 2003 rezult c toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de baz ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut c suma acordat de instanț a fost raportat la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de baz mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de munc.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotrârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordrii ctre reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de baz mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, verificând sentința recurat, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrrilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauz, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constat c recursul exercitat de pârât este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constat c aceasta a fost invocat pentru prima dat în recurs, îns, din interpretarea dispozițiilor art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii și nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârât, deoarece este mai presus de orice îndoial c obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezint plata unor drepturi salariale, rezult c termenul de exercitare a acțiunii este cel de 3 ani, iar nu de 6 luni - aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de munc sau a unor clauze ale acestuia. Deci, în mod corect a procedat prima instanț atunci când a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2004 și Paște 2005, pentru aceste perioade de timp fiind îndeplinit termenul de prescripție faț de data înregistrrii acțiunii.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine c potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de munc angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referinț, prin includerea lor în salariile de baz ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezult c începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de munc, disputa juridic a prților nefiind legat de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivitții plții lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanț a hotrât c nu exist nicio dovad a faptului c - incluse ori nu în salariul reclamantului - aceste drepturi i-au fost efectiv pltite, statele de plat nefiind depuse la dosar de ctre recurenta pârât, așa cum oblig prevederile art. 163 din Codul muncii.
În aceste condiții se constat c nu pretențiile reclamantului, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând c potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de munc angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referinț, prin includerea lor în salariile de baz ale angajaților.
Tot lipsit de fundament este și susținerea recurentei c instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece tribunalul a avut în vedere disp. art. 168 CCM la stabilirea drepturilor acestuia, așa cum rezult în mod expres din dispozitivul sentinței, recurenta fiind obligat la plata primelor calculate la nivelul unui salariu mediu pe societate din luna anterioara celei in care trebuia acordat dreptul.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constat c recursul este nefondat și urmeaz s îl resping ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.297 din 3 februarie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în municipiul P,-, jud.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi 28 aprilie 2009.
Președinte Judectori
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex./25.05.09
Trib.P nr-
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
