Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 887/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 887
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă denumire SC SA) B - prin reprezentant legal Cabinet Avocatură și Asociații, cu domiciliul ales în B, sector 1, - - nr. 19,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 349 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în,-,. 35,.A,.19, județul P și domiciliat în comuna nr. 7. județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat G, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 133 din 3.06.2008, lipsind intimații-reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar un set acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de B către Comisia Paritară a SC SA din 31.03.2008; Hotărâre dată de SC SA și de, adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC către și Asociații; Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010; certificat de înregistrare mențiuni privind schimbarea denumirii recurentei în SA și Încheierea nr. 28702/02.04.2008, solicitând să se ia act că în prezent societatea recurentă nu mai are denumirea de SC SA ci SA, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalul București la data de 02 aprilie 2008.
Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de precizarea făcută de apărătorul recurentei-pârâte în sensul că noua denumire a acestei societăți este SA și nu SC SA B, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalului București la data de 02 aprilie 2008.
De asemenea, se ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SA B, având cuvântul arată că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și
De asemenea, precizează că hotărârea comisiei paritare la nivelul SC SA din 6.11.2007 are putere obligatorie atât pentru SC cît și pentru salariați, reprezintă legea părților și nici o altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Totodată, menționează că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a raporta solicitările reclamanților la valoarea salariului mediu de bază, așa cum ar fi fost corect, potrivit adresei nr. 938/1.04.208, ci raportându-se la valoarea salariului mediu brut. Așadar, prevederile art. 168 alin.2 din CCM își produc efectele și în cadrul contractelor negociate și semnate pentru anii următori, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime Paști și C, odată incorporate în salariul de bază, din elementele variabile, considerate astfel deoarece sunt acordate numai în anumite condiții și la anumite perioade, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumelor calculate la salariul net cu deducerea din drepturile datorate reclamanților a sumelor privind CAS și CASS.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecata pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4254,32 lei din care 3780 RON reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, de care fost lipsit prin neplata la timp sumei în raport cu rata inflației, pentru anii 2004-2005.
În motivarea acțiunii reclamantul susținut că până la data de 20.01.2006 a fost salariatul pârâtei SC SA - Sucursala P, punct de lucru, în funcția de sondor.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin.3 beneficia pe lângă salariul de baza pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2007 nu beneficiat de suplimentările salariale de și de Paște care se ridica la suma totala de 4254,32 lei.
Se menționează că pretențiile formulate sunt alcătuite din suplimentările salariale C 2004: 980 lei, Pașe 2005 - 1400 lei, C 2005 -1400 lei, în total suma de 3.780 lei și reactualizată - 4254,32 lei.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de baza al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște si C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus un set de înscrisuri, respectiv: protocol încheiat la 1.03.2002 între SNP SA și SC SA, extras Contract Colectiv de muncă înregistrat sub nr. 9002/31.10.2003, Regulament de Organizare și funcționare a Comisiei Paritare la nivelul SC SA, adițional nr. 3 la Contractul colectiv de muncă, adițional nr. 4 la contractul colectiv de muncă, Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Energiei Electrice, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02 din 15.02.2006, adresa Comisiei Paritare a SC SA înregistrată sub nr. 4209/6.11.2007, Hotărârea nr. 14 Consiliului de Administrație al SC din 31.03.2003, nota privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății cu anexa nr.1, Adresa către Sucursala, Hotărârea nr. 15 Consiliului de Administrație al SC din 21.04.2003,Adresa SC / înregistrată sub nr. 1202/3.04.2007, Adresa nr. 3209/3.05.2007 a SC, Adresa nr. 2676/4.04.2007 a SC, extras de stat de plată în luna 4 anul 2007 din 17.04.2007, adresa nr. 3860/24.04.2003 a SC, adresa SC SA / înregistrată sub nr. 562/9.02.2004, adresa nr. 405/27.01.2005 a SC /, adresa nr. 6152/21.11.2005 a SC /, adresa nr. 1990/17.05.2006 a SC /, adresa nr. 797/19.06.2006 a SC /, sentința civilă nr. 1084/8.11.2007 a Tribunalului O l t, certificat de grefă nr. 1945/88/8.10.2007 al Tribunalului Tulcea.
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9863,53 lei din care 9330 lei RON reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate prime de Paște și de, și reactualizarea sumei în funcție de indicele de inflație pentru acoperirea prejudiciului pe care l-a suferit prin neplata la timp sumei, pentru anii 2004-2006.
În motivarea acțiunii reclamantul susținut că până la data de 26.05.2007 a fost salariatul pârâtei SC SA - Sucursala P, punct de lucru, în funcția de electrician.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin.3 beneficia pe lângă salariul de baza pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligația unor suplimentări salariale de și de Paște pentru anii 2004-2007, reclamantul nu beneficiat de aceste drepturi care se ridică la suma totală de 9863,52 lei.
Se menționează că pretențiile formulate sunt alcătuite din suplimentările salariale C 2004: 980 lei, Paște 2005 - 1400 lei, C 2005 -1400 lei, Paște 2006 - 1850 lei, C 2006 - 1850 lei.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune,iar pe fond solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta depus un set de înscrisuri, respectiv: protocol încheiat la 1.03.2002 încheiat între SNP SA și SC SA, extras Contract Colectiv de muncă înregistrat sub nr. 9002/31.10.2003, Regulament de Organizare și funcționare a Comisiei Paritare la nivelul SC SA, adițional nr. 3 la Contractul colectiv de muncă, adițional nr. 4 la contractul colectiv de muncă, Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Energiei Electrice, Petrol și Gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02 din 15.02.2006, adresa Comisiei Paritare a SC SA înregistrată sub nr. 4209/6.11.2007, Hotărârea nr. 14 Consiliului de Administrație al SC din 31.03.2003, nota privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății cu anexa nr.1, Adresa către Sucursala, Hotărârea nr. 15 Consiliului de Administrație al SC din 21.04.2003,Adresa SC / înregistrată sub nr. 1202/3.04.2007, Adresa nr. 3209/3.05.2007 a SC, Adresa nr. 2676/4.04.2007 a SC, extras de stat de plată în luna 4 anul 2007 din 17.04.2007, adresa nr. 3860/24.04.2003 a SC, adresa SC SA / înregistrată sub nr. 562/9.02.2004, adresa nr. 405/27.01.2005 a SC /, adresa nr. 6152/21.11.2005 a SC /, adresa nr. 1990/17.05.2006 a SC /, adresa nr. 797/19.06.2006 a SC /, sentința civilă nr. 1084/8.11.2007 a Tribunalului O l t, certificat de grefă nr. 1945/88/8.10.2007 al Tribunalului Tulcea.
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2008, în considerarea dispozițiilor art. 164.pr.civ., față de situația că dosarele au același obiect și cauză si aceleași părți împreună cu alte părți, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La data de 4.02.2008 reclamantul depus o precizare la acțiunea principală, prin care arătat că înțelege să micșoreze câtimea obiectului cererii, în raport de data încetării contractului individual de muncă -20.01.2006, menționând că pârâta îi datorează suma de 3501,5 lei RON, iar suma actualizată fiind de 3937,34 lei RON.
La același termen de judecată pârâta a formulat note scrise, la care a anexat un set de înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.349 din 4 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și, obligând pârâta să plătească acestora suplimentările salariale conform contractului colectiv de muncă pentru perioada 2004-2005, reprezentând prime de C și de Paște în cuantum de câte 3501,50 lei, actualizate cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentința s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 05.12.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamanților suplimentările salariale de C pentru anii 2004-2005 și Paște pentru anul 2005, drepturile salariale ale acestuia fiind în sumă de câte 3501,50 lei.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția în sensul că în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost prevăzute de CCM și în acest caz termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Sub acest aspect recurenta arată că termenul de 6 luni este un termen de prescripție special care derogă de la termenul de 3 ani care este termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, soluția este criticată pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamanților are la bază o pură speculație.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Așa fiind, nu se poate accepta raționamentul invers al recurentei din primul motiv de recurs care se întemeiază pe ideea că de fapt termenul de prescripție de 6 luni este un termen special, deoarece termenul de prescripție avut în vedere de instanța de fond este cel de 3 ani prev. de art. 3 Decretul nr. 167/1958, omițându-se în mod deliberat textul art.283 alin. 1 lit. Codul Muncii pe care, de fapt, l-a avut în vedere tribunalul.
Referitor la critica vizând modul de soluționare a cauzei pe fond, Curtea reține că într-adevăr părțile au negociat în contractul colectiv de muncă includerea primelor în salariile de bază, numai că nu s-a făcut de către recurentă nicio dovadă în sensul că negocierea ar fi fost și respectată, respectiv că sumele datorate cu titlu de primă se regăsesc în drepturile salariale efectiv încasate de către reclamant.
În raport cu toate aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA (fosta SC SA) B, cu sediul social în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și sediul procesual ales la reprezentantul său legal " & Asociații" din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 349 din data de 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în,-,.A,.19, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.655 A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored. 2ex./24.06.2008
/
dos.fond nr- Tribunalul Prahova
jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
