Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 9/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

SENTINȚA NR.9

Ședința publică din data de 7 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu

JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Mircea

Asistenți judiciari- -

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantele, domiciliată în B, str.-,.20,.B,.36, județul B și, domiciliată în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul - nr.8, județul B, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.

Acțiune scutită de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, reclamanta - prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de pârâtul Ministerul Justiției.

La solicitarea instanței de a preciza dacă înțelege să se judece și cu Casa de Pensii B, reclamanta precizează că nu înțelege să se judece și cu Casa de Pensii

Reclamanta arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției, depune în xerocopie fișele de calcul a pensiei și de asemenea, arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reclamanta având cuvântul atât în nume personal cât și în calitate de avocat al reclamantei, arată că dreptul la acțiune s-a născut odată cu constatarea nelegalității Ordonanței de Guvern nr.83/2000 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, mai arată că potrivit art.83 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile privind conflicetele de muncă pot fi formulate în trei ani de la nașterea dreptului la acțiune când se referă la drepturi salariale neacordate, dispoziții ce se întregesc cu cele de drept comun.

În continuare, precizează că prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, nu să abroge total sau parțial Legea nr.50/1996 privind drepturile salariale ale magistraților.

Solicită admiterea acțiunii potrivit concluziilor scrise aflate la dosar, acordarea sporurilor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de 25% recunoscut prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.36/07.05.2007, sporul de 40% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare actualizată pentru judecarea cauzelor de corupție.

CURTEA

Prin acțiunea civilă înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Buzău, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata drepturilor bănești pe ultimii 3 ani și în continuare, ce se vor include în cuantumul pensiei de serviciu recalculate, respectiv 50% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, sporul de 40% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pentru judecarea cauzelor de corupție, sporul de 25% calculat la salariul brut lunar de încadrare reprezentând vechimea în muncă.

Au precizat reclamantele că au îndeplinit funcția de magistrat timp de 35 de ani, respectiv 40 de ani, s-au pensionat în anul 1998 și nu au beneficiat de aceste sporuri.

Au invocat reclamantele discriminarea la care sunt supuse față de magistrații în funcție și personalul auxiliar, conform Legii nr.303/2004, întrucât drepturile magistraților au ajuns apropiate de cele ale grefierilor, încălcându-se astfel principiul salarizării în raport cu munca depusă și cu dispozițiile legale în vigoare.

Reclamantele au invocat, în susținerea temeiniciei acțiunii formulate, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, Legea nr.334/2001, decizia nr.21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr.OUG177/2002, nr.OUG43/2002, Ordinele Ministerului Justiției nr. 3278/2002 și nr.688/2003, art.1 și 29 din Legea nr.78/2000, nr.OUG24/2004, art.6 Codul Muncii, Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OUG137/2000 și au depus la dosar practică judiciară în materie.

Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, conform art.1 din nr.OUG75/11.06.2008, excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de disp.art.19 din Legea nr.500/2002, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor în raport de disp.art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

A arătat pârâtul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și cel de vechime în muncă erau prevăzute inițial de Legea nr.50/1996, în vigoare la data

pensionării reclamantelor și în raport de data la care drepturile erau datorate și până la data solicitării lor a operat prescripția, deci acțiunea este tardiv formulată.

În ceea ce privește sporul pentru judecarea infracțiunilor de corupție, pârâtul a apreciat că acesta nu este datorat întrucât a fost introdus prin nr.OUG177/2002, deci ulterior pensionării reclamantelor, acțiunea din acest punct de vedere fiind neîntemeiată.

Tribunalul Buzău, prin încheierea din 30.06.2008 a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG75/2008 sens în care, în temeiul art.I și II din acest act normativ, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru competentă soluționare.

La Curtea de APEL PLOIEȘTI cauza a fost înregistrată la nr-.

Reclamantele au depus la dosar concluzii scrise la acțiune în sensul că înțeleg să-și modifice cuantumul pretențiilor în sensul că ele sunt datorate din anul 2000 întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat prin deciziile nr.36/2007 și nr.21/2008 că nr.OG83/2000 a fost adoptată cu nerespectarea de către Guvern a legii ce îl abilita să adopte ordonanțe.

Au precizat reclamantele că dreptul lor la acțiune s-a născut odată cu constatarea că nr.OG83/2000 a fost nelegală, culpa adoptării ei în anul 2000 aparține celor care au adoptat-o și nu celor care au fost prejudiciați sens în care termenul de prescripție nu a început să curgă până la momentul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii, respectiv obligarea pârâților la plata sporurilor de care au fost private, începând cu 01.10.2000, arătând însă că nu înțeleg să se judece în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantele au deținut funcția de magistrat până în anul 1998, dată la care s-au pensionat.

La această dată erau în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care la art.3 prevedea sporul de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru.

Ordonanța nr.9/28.07.1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prevede la punctul 32 că după articolul 42 se introduce articolul 421cu următorul cuprins: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații de la instanțele judecătorești și de la parchete beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar",

După cum se poate observa, aceste două sporuri erau prevăzute de lege anterior pensionării reclamantelor, ele fiind luate în calcul la stabilirea bazei de calcul a pensiei, aspect care rezultă și din înscrisurile aflate la filele 41-48 din dosar, nemaiputând fi solicitate în acest moment pe calea prezentei acțiuni.

În ceea ce privește sporul de 40% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pentru judecarea faptelor de corupție, instanța reține că normele legale care instituie acordarea acestui spor au fost adoptate ulterior pensionării

reclamantelor astfel încât orice modificare legislativă intervenită după anul 1998 nu le mai poate profita decât dacă se referă la perioada efectiv lucrată de către acestea, evident cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de lege.

Reclamantele, dacă apreciem că pensia nu a fost stabilită corect, aveau posibilitatea însă să solicite în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii B actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu disp.art.18 din Hotărârea nr.1275/18.10.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată, referitoare la pensiile de serviciu.

Conform acestor prevederi, actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate de judecătorii și procurorii aflați în activitate, fiind prevăzută totodată și procedura ce trebuie urmată în aplicarea prevederilor art.85 din Legea nr.303/2004 pentru actualizarea anuală a pensiei de serviciu.

Art.85 alin.2 din Legea nr.303/204 prevede că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.

Reclamantele însă nu au înțeles să urmeze această procedură stabilită de lege pentru actualizarea pensiei de serviciu, stabilind cadrul procesual cu pârâții Tribunalul Buzău, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, Statul Romnân prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deci prin nechemarea în judecată a Casei Județene de Pensii

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța constată că pretențiile reclamantelor de obligare a pârâților la plata sporurilor solicitate începând cu 01.10.2000 sunt neîntemeiate, sens în care acțiunea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele, domiciliată în B, str.-,.20,.B,.36, județul B și, domiciliată în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul - nr.8, județul B, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.

Cu recurs în termen de 10 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2008.

Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,

- - - - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 ex./22.10.2008

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Mircea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 9/2008. Curtea de Apel Ploiesti