Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 903
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Consiliul Local V și Primarul Mun. V împotriva sentinței civile nr. 274 din 5.03.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, Liceul Teoretic " " V și Inspectoratul Școlar Județean
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată după repunerea pe rol.
Recurenții, prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 15 9 2009 au solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalulșui V sub nr. 3752/89/26.11.2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Liceul Teoretic " " V, Consiliul local al mun. V, Instituția Primarului mun. V și Inspectoratul Școlar al jud. V la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pe o perioadă începând cu trei ani anterior introducerii acțiunii ( respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a precizat că în perioada 01.09.1988-31.08.2006 a fost profesor la Liceul Teoretic " " Începând cu data de 01.03.2006 s-a pensionat, dar a continuat activitatea de profesor la același liceu până la data de 31.08.2006, cumulând pensia cu drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, salariații din învățământ - personal didactic, trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanta a susținut că a fost prejudiciată prin faptul că această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu i-a fost acordată, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale stabilite conform Legii nr. 128/1997 să fie calculate greșit.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul local al mun. V și Instituția Primarului mun. V au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu au calitate de angajatori și nici de ordonatori principali de credite pentru reclamantă. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al mun. V și a Instituției Primarului mun. V raportat la împrejurarea că finanțarea instituțiilor din învățământ se realizează potrivit nr.OUG 32/2001 de către Consiliul local și Instituția Primarului.
Tot prin încheierea de ședință din data de 05.02.2009 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean V, excepție admisă, raportat la împrejurarea că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar se realizează din bugetul local de către Consiliul Local și Instituția Primarului, conform nr.OUG 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001.
Prin sentința civilă nr.274/05.03.2009, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților: Liceul Teoretic V, Consiliul Local al Mun. V și Instituția Primarului mun.V, și în consecință:
A obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ aferente perioadei 26.11.2005 - 28.02.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ solicitate de reclamantă pentru perioada 01.03.2006 - 26.11.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost cadru didactic la Liceul Teoretic " " V în perioada 01.09.1988-01.03.2006, conform pozițiilor 37 respectiv 110 din carnetul de muncă. Începând cu 01.03.2006, reclamanta s-a pensionat, dar a continuat activitatea ca profesor la același liceu până pe data de 31.08.2006, cumulând pensia cu salariul.
Reclamanta a arătat că drepturile solicitate în acțiune sunt prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Instanța a reținut că, potrivit articolului invocat de reclamantă, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, cele două tranșe de vechime generând modificări în grilele de salarizare.
Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau opt segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse zece segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța a constatat că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Tribunalul a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice care au o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ. Practic, s-a acordat un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Întrucât pârâții nu au depus la dosarul cauzei nici un act prin care să dovedească că reclamanta a încasat în perioada 26.11.2005-28.02.2006 drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, instanța a constatat că pretențiile solicitate de sunt întemeiate pentru perioada mai sus arătată. Articolul 269 alin. 1 Codul muncii, prevede că angajatorul este "obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Pentru perioada 01.03.2006-26.11.2008 pretențiile solicitate sunt neîntemeiate, întrucât raporturile juridice de muncă cu Liceul Teoretic " "V au încetat pe data de 01.03.2006, prin pensionarea reclamantei.
Raportat considerentelor arătate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35, și peste 40 de ani de activitate în învățământ aferente perioadei 26.11.2005-28.02.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei solicitate pentru perioada 01.03.2006 - 05.03.2009, data pronunțării sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local V și Primarul mun. V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Motivează recurenții că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că aceste cheltuieli de personal sunt plătite din bugetul de stat din capitolul,sume defalcate din TVA pentru cheltuieli descentralizate", și nu din bugetul local.
Conform Legii 84/1995, Ministerul Educației și Cercetării, prin Inspectoratul Școlar este angajatorul, și nu Consiliul Local V ori Instituția Primarului mun.
Bugetul, inclusiv sumele necesare salarizării, mai arată recurenții, se întocmește de către fiecare unitate de învățământ în parte, iar finanțarea cheltuielilor de personal ale cadrelor didactice se suportă de la bugetul de stat, din sumele defalcate din TVA, conform art.14 alin.4 lit.a din Legea 379/2005, Legea 486/2007 și art.7 alin.4 lit.a din Legea 388/2008.
Ca atare, consideră recurenții, atât salariile, cât și sporurile se asigură de la bugetul de stat, astfel încât Consiliul Local V și Instituția Primarului mun. V nu au calitate procesuală pasivă, neavând calitatea nici de angajator, nici de ordonator principal de credite.
Pe fond, susțin recurenții, acțiunea este neîntemeiată, sumele necesare pentru plata drepturilor salariale a personalului din învățământ sunt doar comunicate Consiliului Local, care le înaintează Consiliului Județean în vederea centralizării, totalul sumelor fiind aprobat de Ministerul Finanțelor.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local V și Primarul mun. V pe excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al mun. V și Primarului mun. V, Curtea de Apel reține că, potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. În același sens, și în art. 16 din nr.HG 2192/2004 se prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Ca atare, chiar dacă unitățile administrativ - teritoriale (al căror ordonator principal de credite este primarul) nu au raporturi de muncă cu reclamanta și nu plătesc din fonduri proprii drepturile de natură salarială solicitate prin prezenta acțiune, nu se poate susține că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea pronunțată urmând a le fi opozabilă.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că instanța a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30,35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Este adevărat că, până la apariția Legii 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B), au fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate spune că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prev. de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus). În consecință, cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 al. 1.
În consecință terminologia și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate abia prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 01.01.2008) care, la art. 5 alin.2 prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în baza art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâți și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local V și Primarul mun. V împotriva sentinței civile nr.274/05.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
14.10.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
