Pretentii civile. Speta. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 905
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de recurentul intimat - și de intimata recurentă " - & " împotriva sentinței civile nr. 476 din 20.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul-intimat - lipsă fiind avocat pentru intimata-recurentă " - & "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen de judecată, nu s-au depus la dosar înscrisuri de către apărătoarea intimatei recurente.
Se lasă dosarul la a doua strigare pentru a se prezenta apărătoarea intimatei recurente.
La reluarea cauzei răspunde avocat pentru recurentul intimat. Acesta precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului intimat atât în susținerea recursului cât și pe recursul formulat de intimata recurentă.
Avocat susține motivele de recurs formulate pentru partea civilă solicitând admiterea recursului. Decizia de concediere a produs efectele sale juridice de la data comunicării către salariat. Perioada de acordare a drepturilor salariale trebuia stabilită până la data producerii efectelor juridice a deciziei de concediere.
În ce privește recursul societății solicită respingerea acestuia ca nefundat, nici un argument nu justifică poziția lor. Drepturile salariale trebuie plătite o dată ajunse la scadență. Solicită respingerea recursului societății, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr. - din 05 X 2009.
Instanța rămâne în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, înainte de terminarea ședinței se prezintă avocat pentru societatea intimată recurentă. Solicită admiterea recursului formulat de societate pentru motivele expuse în cererea de recurs și respingerea recursului formulat de -. Acesta a avut calitatea de administrator paralel cu o altă firmă unde era asociat. A încasat banii dar nu semnat statele de plată. În consecință solicită respingerea recursului acestuia, cu cheltuieli de judecată la fond.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.7015/99/15.- reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - & SRL, plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 12.06.2007, actualizate cu rata inflației și dobânda legală datorată, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la 12.06.2007, s-a încheiat între părți un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, acesta fiind angajat în funcția de director aprovizionare, cu un salariu brut de 1000 lei. La data de 20.10.2007 s-a încheiat între părți un act adițional prin care s-a majorat salariul reclamantului la suma de 3500 lei brut. Având în vedere faptul că pârâta, timp de 14 luni, nu a achitat aceste drepturi salariale, reclamantul arată că a fost nevoit să promoveze prezenta cerere.
Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata daunelor-interese datorate conform art. 161 al.4 Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză contabilă, probe încuviințate de către instanță.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
La data de 09.01.2008 părțile au încheiat actul adițional nr.8 prin care s-a micșorat salariul reclamantului la suma de 1000 lei, începând cu 3.01.2008. La 7.10.2008 s-a înregistrat la ITM I, sub nr. -, decizia de concediere nr.-, prin care a încetat contractul de muncă încheiat între părți, începând cu data de 1.07.2008, întrucât reclamantul a absentat de la serviciu fără a invoca vreun motiv.
S-a mai arătat că, pe toată perioada desfășurării raporturilor de muncă, reclamantul a beneficiat de drepturile bănești legale. Reclamantul, asociat la firma - SRL (lucrând împotriva intereselor firmei pârâte), a refuzat să semneze statele de plată.
În dovedirea cererii, pârâta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori. Prima instanță a încuviințat probele cu acte, interogatoriu și a respins proba testimonială solicitată de pârâtă, conform disp.art. 163.
Prin sentința civilă nr.476/20.03.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -, pârâta - - & SRL, fiind obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 12.06.2007- 01.07.2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins cererile reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.06.2007 s-a încheiat între părți contractul înregistrat sub nr. 55, pe durată nedeterminată, reclamantul urmând a începe activitatea la societatea pârâtă începând cu data de 12.06.2007, pe funcția de director aprovizionare. Conform literei J din contract, salariul reclamantului a fost stabilit la suma de 1000 lei brut. La 20.10.2007 s-a încheiat actul adițional nr.88, prin care s-a hotărât majorarea salariului reclamantului de la 1000 lei la 3500 lei începând cu data de 01.10.2007.
La 09.01.2008 s-a încheiat actul adițional nr.8 prin care s-a hotărât modificarea contractului individual de muncă, în sensul micșorării salariului reclamantului de la 3500 lei la 1000 lei, începând cu data de 03.01.2008, act semnat de către ambele părți. La 03.10.2008 s-a emis decizia de concediere nr. 87, prin care s-a decis încetarea contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 01.07.2008.
La filele 43,44 s-au depus foile colective de prezență pentru lunile iulie, august 2008, iar la filele 45-73 statele de plată pentru iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2007 și ianuarie-august 2008.
Reclamantul a renunțat la proba cu expertiză contabilă.
Conform art.163 "1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plații către salariatul îndreptățit.
(2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se păstrează si se arhivează de către angajator in aceleași condiții si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii."
Prima instanță a reținut faptul că în prezenta cauză nu s-a contestat decizia de concediere, astfel încât nu se vor analiza condițiile pe care aceasta trebuie să le îndeplinească pentru a produce efecte.
Având în vedere faptul că statele de plată nu sunt semnate de către angajat, că absențele reclamantului la locul de muncă s-au înregistrat începând cu perioada 01.07.2008, momentul la care a încetat contractul de muncă - așa cum se prevede în cuprinsul deciziei de concediere (fila 26 dosar) - instanța reține faptul că acesta are dreptul la plata drepturilor salariale aferente perioadei 12.06.2007 (așa cum s-a solicitat de către reclamant) - 01.07.2008 (momentul încetării contractului de muncă) reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, conform art.154 Codul muncii.
În temeiul dispozițiilor art.1073 cod civil și art.161 Codul muncii, pârâta a fost obligată și la reactualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, prima instanță a reținut că acestea nu au fost dovedite de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs atât reclamantul -, cât și pârâta - - & SRL I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul-reclamant - critică sentința pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță nu a acordat reclamantului drepturile salariale la care acesta era îndreptățit până la data comunicării deciziei de încetare a contractului, respectiv până la data când această decizie și-a produs efectele.
Se mai invocă faptul că, deși s-a admis acțiunea formulată de către reclamant, acestuia nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate.
Recurentul mai solicită și restituirea onorariului de expert plătit în cauză.
Recurenta-pârâtă - - & SRL I invocă următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului, deși pe toată perioada desfășurării raporturilor de muncă acesta a beneficiat de drepturile salariale ce i se cuveneau, însă a refuzat să semneze statele de plată, întrezărind un profit mai mare în calitate de asociat la..
Recurenta mai arată că, în cazul neplății salariului ce i se cuvenea, reclamantul nu ar fi semnat acel act adițional de micșorare a salariului său și nu ar fi stat în pasivitate atât de mult timp așteptând realizarea drepturilor sale.
Se mai susține că, datorită conflictului de interese existent între cele două firme, reclamantul nu se mai prezenta la serviciu, iar potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, dreptul la plata salariului aparține doar salariaților ce prestează o muncă.
Recurenta mai susține că reaua-credință a reclamantului rezultă și din răspunsurile acestuia la interogatoriu, din care rezultă că acesta nu își amintește ultima zi de lucru și luna când a fost prezent la serviciu și că a promovat acțiune după ce a fost citat în dosarul al cărui obiect îl constituie excluderea sa din societate.
Prin întâmpinarea formulată, - - & SRL I solicită respingerea recursului formulat de către reclamant ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de recurenta-pârâtă - - & SRL I, prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.161 alin.1 din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Art.163 din Codul muncii prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
De asemenea, potrivit disp.art.165 din Codul muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Se reține că, în cauză, angajatorul a încălcat obligația sa contractuală principală de plată a salariului cuvenit recurentului-reclamant și, prin aceasta, dispozițiile legale enunțate anterior.
Astfel, recurenta-pârâtă a susținut, însă nu a dovedit în condițiile prevăzute de disp.art. 163 din Codul muncii, plata salariului reclamantului, statele de plată depuse la dosar nefiind semnate de către acesta.
Recurenta - - & SRL I invocă refuzul salariatului -, în calitate de director aprovizionare, de a semna statele de plată, pe o perioadă îndelungată, 12.06.2007-01.07.2008, se reține însă că reclamantul se afla în raporturi de subordonare față de angajatorul său, care, în virtutea prerogativelor sale de conducere, direcționare și control, avea obligația de a lua măsurile ce se impuneau ca angajații firmei să ateste în mod legal plata drepturilor salariale ce li se cuveneau, neputându-și invoca în speță propria culpă.
Se mai reține că în situația în care salariatul - refuza într-adevăr să-și îndeplinească această îndatorire, angajatorul avea posibilitatea de a lua măsuri disciplinare împotriva acestuia, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind absențele nemotivate de la serviciu ale reclamantului în perioada 12.06.2007-01.07.2008, se reține că acestea sunt contrazise atât prin întocmirea statelor de plată pentru această perioadă, semnate chiar de către administratorul, cât și prin lipsa unor măsuri disciplinare luate de către angajator pentru acest motiv până la data desfacerii contractului de muncă.
În ceea ce privește recursul formulat de către reclamantul -, se reține că acesta este fondat doar în ceea ce privește motivul de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, se reține că în mod corect prima instanță a obligat angajatorul să plătească acestuia drepturile salariale solicitate până la data de 01.07.2008, având în vedere faptul că acesta nu a reușit să dovedească, cu probele administrate în cauză, faptul că ar fi prestat muncă în folosul societății după această perioadă.
Art.75 din Codul muncii prevede într-adevăr că decizia de concediere produce efecte la data comunicării ei salariatului, însă aceste dispoziții nu pot îndreptăți salariatul la plata salariului pentru o perioadă în care nu a prestat muncă, având în vedere faptul că salariul este contraprestația muncii, astfel cum prevede și art.154 alin. 1 din Codul muncii.
Se mai reține că în cauză reclamantul a solicitat doar obligarea societății la plata salariului, nu și la plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului, menționată în decizia de concediere și data când aceasta i-a fost comunicată.
Se reține însă că reclamantul a solicitat înaintea primei instanțe și obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată, cheltuieli al căror cuantum a fost dovedit în recurs, cu chitanța nr.-/30.09.2008 eliberată de Cabinet avocat.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs invocat de către reclamant, se reține că acesta nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate de către prima instanță, având în vedere atât faptul că acesta nu a solicitat restituirea onorariului achitat expertului înaintea instanței de fond, precum și faptul că această solicitare se soluționează într-o procedură administrativă, nu în cadrul jurisdicțional.
Pentru aceste considerente, în temeiul dsip.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul - și se va modifica în parte sentința primei instanțe, pârâta - - & SRL I fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Pentru motivele expuse anterior, se va respinge recursul declarat de pârâta - - & SRL I împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta - - & SRL I va fi obligată să plătească reclamantului - și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr.476/20.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta - - & SRL I să plătească reclamantului - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâta - - & SRL I împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurenta - - & SRL I să plătească reclamantului - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/Tehnored.:;
2 ex-12.10.2009;
Judecători fond:- Tribunalul Iași:-;
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
