Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 925/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 925
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești - privind recursurile declarate de recurenta intimată Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V și recurentul intimat Consiliul Local al Municipiului H, împotriva sentinței civile 525/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, intimați fiind Școala Nr. 1 " " H și Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons.jr. pentru intimatul recurent Primarul muncipiului H, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecata iar prin registratura instanței recurenta intimată Vad epus la dosar întâmpinare cu duplicat necomunicat. Se solicită judecata in lipsă.
Cons. jr. depune la dosar delegație de reprezentare si Decizia nr.983/30.06.2009 a Curții Constituționale.I se comunică duplicatul întâmpinării dar nu solicită termen să ia cunoștință de aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părții in susținerea recursului.
Cons. Jr. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond reiterand excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local H si Primarului muncipiului H deoarece potrivit legislației unitățile de învățământ au personalitate juridică proprie.
Primarul nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar.
Unitatea de învățământ cu personalitate juridică este ordonator de credite, deci obligată la plata drepturilor salariale.
În ce privește recursul promovat de Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr- din data de 26.11. 2008, reclamanta Convenția Județeană Sindicatelor din Învățământ V, în numele si pentru membrii de sindicat a chemat în judecată Școala nr. 1" " H, Consiliul local al mun. H și Primarul mun. H solicitand plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe perioada noiembrie 2005- noiembrie 2008.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, salariații din învățământ - personal didactic, trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanta a mai susținut ca aceste cadre didactice, în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, au fost prejudiciate prin faptul că această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu le-a fost acordată, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale stabilite conform Legii nr. 128/1997 să fie calculate greșit.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului muncii, pe Legea nr. 128/1997.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt și de drept:
Persoanele în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune de către reclamanta Convenția Județeană a Sindicatelor din Invățământ, în perioada în discuție, au avut calitatea de cadre didactice în cadrul Școlii nr. 1 " H" cu o vechime de 30, respectiv 35 ani în învățământ potrivit cărților de muncă, depuse la dosarul prezentei cauze.
Reclamanta arată că drepturile solicitate în acțiune sunt prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, conform cărora personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege side trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Instanța de fond a reținut că, potrivit articolului invocat de reclamantă, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, cele două tranșe suplimentare de vechime generând modificări în grilele de salarizare.
Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau opt segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse zece segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța a mai constatat că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Tribunalul a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice care au o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ. Practic, s-a acordat un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Prevederile art. 50 al.2 din Legea nr. 128/1997 din Statutul nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare nu au fost aplicate în actele legislative privind salarizarea personalului didactic din învățământ până în anul 2008, când a fost adoptată Ordonanța nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, prin care aceste transe suplimentare au fost incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 actului normativ de salarizare
Astfel, nici prin OUG nr. 18/2005, nici prin OG nr. 4/2006, nici prin OG nr. 11/2007, care reglementează salarizarea personalului didactic în anii 2005, 2006 si 2007 nu se face nici o referire la tranșele suplimentare mai sus arătate cu privire la modul de calcul al salariilor. Practic, pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007, reclamanților nu le-au fost plătite drepturile salariale constând în tranșele suplimentare mai sus arătate.
Astfel, întrucât la dosarul cauzei pârâții nu au depus nici un act prin care să dovedească că pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007 persoanele în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune au încasat drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare, instanța de fond a constatat că acțiunea acestora este parțial întemeiată, respectiv pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007. Articolul 269 alin. 1 Codul muncii, prevede că angajatorul este "obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
În ceea ce privește pretențiile corespunzătoare perioadei 1.01.2008- noiembrie 2008, instanța reținut că pretențiile sunt neîntemeiate deoarece, potrivit prevederilor art. 5 din OUG nr. 15/ 2008, adoptată prin Legea nr. 221/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, tranșele suplimentare în discuție nu se mai acordă separat, distinct de salariul calculat potrivit prevederilor anexei 2 din acest act normativ, ci sunt incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscute, respectiv cele de 30- 35 ani, 35- 40 ani, si peste 40 ani de învățământ.
Cum reclamanților le-a fost achitat în perioada ianuarie - noiembrie 2008 salariul calculat potrivit prevederilor anexei 2, prin aplicarea coeficienților stabiliți de această anexă, care conțin si coeficienții suplimentari prevăzuți de art. 50 al.2 din Legea nr. 128/1997,s-a reținut că pretențiile reclamanților pentru această perioadă sunt neîntemeiate.
Raportat considerentelor arătate, prima instanța a admis în parte acțiunea si a obligat pârâții să asigure și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru perioada noiembrie 2005- 31.12.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local H, Primarul municipiului H si Convenția Județeană Sindicatelor din Învățământ V, invocând greșita aplicare a legii prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ.
Primii doi recurenți au reiterat excepția lipsei calității lor procesuale pasive. Au susținut aceștia că personalul didactic are contract individual de muncă încheiat cu unitățile de învățământ, directorul unității de învățământ având calitatea de angajator și ordonator terțiar de credite. De asemenea, s-a precizat că primarul nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar. Conform art.7 alin.4 al Legii bugetului de stat 388/2007, finanțarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din fonduri de la bugetul de stat, acestea fiind doar virate prin bugetele locale.
Convenția Județeană Sindicatelor din Învățământ Vac riticat sentința primei instanțe sub aspectul respingerii capătului de cerere ce vizează perioada anului 2008. Susține recurenta ca deși în anul 2008 fost adoptată Ordonanța nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ,din care ar rezulta ca aceste transe suplimentare au fost incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 actului normativ de salarizare, in realitate,singura schimbare din grila de salarizare este cea de la art.1 pct.1 lit. restul coeficienților ramanand neschimbați.
In recurs s-a depus in copie Decizia nr.983/30.06.2009 a Curții Constituționale.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele invocate si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 170 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, sistemul de finanțare preuniversitar asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ. Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre de Guvern, elaborate de Ministerul Educației, Cercetării și împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale.
Totodată potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 astfel cum a fost modificată și completată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse de finanțare.
Finanțarea acestor unități de învățământ preuniversitar de stat cuprinde deci conform art. 167 alin. 2 o finanțare de bază și una complementară.
Conform prevederilor HG 2192/2004, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetul local, ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ fiind Primarul unității administrativ-teritoriale iar conform art.36 alin.4 lit.a din Legea 215/2001, consiliul local aproba la propunerea primarului bugetul local.
Ori, este fara echivoc ca aceste dispoziții coroborate ce prevăd că finanțarea de bază, realizată atât din fondurile locale cât și din cele de la bugetul de stat, cuprinde și cheltuielile de personal justifica in cauza calitatea procesuala pasiva a Primarului si Consiliului Local de a răspunde in solidar cu unitățile de invatamant pentru plata drepturilor bănești solicitate.
Nici recursul declarat de reclamanta Convenția Județeană Sindicatelor din Învățământ V nu este întemeiat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 ș la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Până la apariția Legii nr. 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B) a fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
În consecință, Curtea reține că cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 alin. 1.
și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 1.01.2008), act normativ pe care de altfel reclamanta si-a bazat acțiunea pentru drepturile aferente anul 2008. Aceasta la art. 5 alin. 2 prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Acest act normativ a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr.983 din 30 iunie 2009, Curtea Constituționala reținând ca art.2, 3 si 5 ale ordonanței sunt neconstituționale chiar daca ordonanța a fost aprobata prin Legea 221/2008. Decizia are insa putere pentru viitor si nu poate influenta drepturile pentru anul 2008 solicitate prin prezenta acțiune.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât, conform art.312 pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile,menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Convenția Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, Consiliul Local al Municipiului H si Instituția Primarului Municipiului H împotriva sentinței civile 525/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
02 ex.-20.10.2009
Tribunalul Vaslui:
Jud.;
Jud. .
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
