Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 936/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 936/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria
JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales S M-, intervenienții: domiciliată SMC artier nr. 339, recurenta reclamantă domiciliată S M-. 25 în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5, Tribunalul Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 376/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimatul pârât Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, recurenții au solicitat judecarea cauzei, în lipsă, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 376/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă acțiunea reclamanților, - toți cu domiciliul ales la Judecătoria Satu Mare,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,- și TRIBUNALUL SATU MARE,-, pentru drepturi bănești.
A fost respinsă în principiu și în fond cererea de intervenție principală formulată de intervenientele și cu domiciliul ales la Judecătoria Satu Mare,-, în contradictoriu cu aceiași pârâți, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de care au beneficiat reclamanții, a fost reglementat prin pct. 32 al OG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Art. 47 al Legii nr. 50/1996 (în urma modificării, completării și republicării) dispunea că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Aceste dispoziții legale și-au produs efectele până la data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, respectiv 1 octombrie 2000. Prin dispozițiile art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 se prevede că " Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: -. 42. Articolul 47 se abrogă". Dispozițiile legale precitate sunt neechivoce, în sensul că persoanele avute în vedere de art. 47 nu mai beneficiază de sporul în cauză.
În doctrină s-a statuat că, potrivit normelor constituționale, ordonanțele sunt acte de conțin norme cu putere de lege fiind, astfel, neîntemeiată susținerea reclamanților că OG nr. 83/2000 este un act normativ inferior, prin care nu se poate abroga o dispoziție din legea ordinară (Legea nr. 50/1996).
În conformitate cu art. 115 din Constituția României, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Legea nr. 50/1996 este o lege ordinară astfel că abrogarea dispozițiilor art. 47 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale, cu atât mai mult cu cât OG nr. 83/2000, de abrogare, a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 fără vreo modificare în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai trebuie reținut că art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevede că " Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție, prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament". Nu este, însă cazul OG nr. 83/2000 care, așa după cum s-a reținut, a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, este de necontestat că voința legiuitorului a fost aceea de a abroga art. 47 din Legea nr. 50/1996, fără distincție, după cum este vorba de magistrați ori personal auxiliar de specialitate.
Relevant sub aspectul soluționării cererii este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale care statuat în repetate rânduri că sporurile, adaosurile și alte drepturi suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența exclusivă a legiuitorului. S-a mai statuat și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.
Instanța nu a contestat condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea reclamanții, dar nu se poate substitui voinței legiuitorului fără a încălca principiul separației puterilor în stat și competența instanțelor judecătorești.
De altfel, nici din perspectiva dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului acțiunea nu este admisibilă întrucât reclamanții nu sunt beneficiarii unui "bun" sau cel puțin a unei "speranțe legitime" cu valoare patrimonială în înțelesul conturat prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Sporul în cauză nu mai este prevăzut de vreun act normativ începând cu data de 01.10.2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata pentru fiecare reclamant a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 5 iunie 2004 până la data de 12 februarie 2007.
Prin motivele de recurs, reclamanții critica sentința ca fiind nelegală și netemeinică bazată pe interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, arată că aplicarea greșită a legii a constat în împrejurarea că instanța de fond a ignorat faptul ca legea incidentă în cauză, respectiv Legea nr. 50/1996, are caracter de lege organică conform dispozițiilor art. 73 pct 1 lit e din Constituție. În art. 47 din Legea nr. 50/1996, se prevedea că pentru risc și solicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Consideră că abrogarea art. 47 din Lg 50/1996 prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte întrucât OG nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, această dispoziție fiind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Pe de altă parte, arată că nelegalitatea sentinței constă și în faptul că instanța a invocat ca temei legal doar norma internă, ignorând prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Precizează că sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică pretins prin acțiune este un drept de creanță, fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții recurenți au fost lipsiți de proprietatea acestui bun deși lipsirea de proprietate se putea face potrivit dispoziție legale mai sus enunțate doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG nr. 83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și solicitare neuropsihică.
Menționează că, potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9, art. 304 ind 1 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate arătând, în esență, că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea a fost abrogat prin OG nr. 83/2000.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 304 ind 1 cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin recursul formulat sunt întemeiate fiind evident că în speță se impune armonizarea și coroborarea actelor normative interne cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, ori instanța a analizat cauza doar sub aspectul dispozițiilor legale interne fără a fi avute în vedere și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, instanța de fond, în mod eronat apreciat că reclamanții au pornit de la premise greșite în argumentarea pretențiilor acestora deși raportat la normele de tehnică legislativă și având în vedere faptul că drepturile pretinse au fost prevăzute printr-o lege organică, Legea nr. 50/1996, dispozițiile acesteia nu puteau fi abrogate decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică.
Așa cum reiese din probele administrate în dosarul de fond, reclamanții au calitatea de grefieri la Tribunalul Satu Mare, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv în justiție, iar potrivit articolului 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar, dispoziție legală abrogată prin OG nr. 83/2000.
Trebuie reținut, însă, că prin articolul 1 punctul Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea, completarea Legii nr. 50/1996, nu și la abrogări, ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat chiar la abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 50/1996, această situație fiind în contradicție cu dispozițiile art. 56 pct 2 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legiuitorul a stabilit întotdeauna competențele executivului în emiterea ordonanțelor, unde a dorit, a avut intenția să acorde executivului abilitatea de-a abroga texte de lege, a prevăzut expres aceasta în legea de abilitare, ceea ce în speță nu a fost cazul.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform articolului 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de proprietate referitor la sporul în litigiu.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO. Conform articolului 20 aliniatul 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între articolul 1 punctul 42 din OG nr. 83/2000, ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată și urmează să o admită având în vedere atât dispozițiile legale interne cât și normele Uniunii Europene mai sus invocate,reclamanții recurenți fiind îndreptățiți la plata sporului de risc și suprasolicitare în cuantumul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, astfel ca recursul este fondat.
Având în vedere considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile articolului 304 pct 9 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de reclamanți,urmând a modifica în întregime sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligării pârâților să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 6 iunie 2004- 1 februarie 2007, actualizat cu indicii de inflație de la data plății efective.
Constata ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de reclamanți:, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales S M-, intervenienții: domiciliată SMC artier nr. 339, recurenta reclamantă domiciliată S M-. 25 în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5, Tribunalul Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 376/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în totalitate în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Satu Mare și Ministerul Economiei și Finanțelor B și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamanților și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru perioada 21.08.2004 - 01.02.2007 și raportat la perioada în care fiecare reclamant a fost încadrat la instanțele judecătorești din raza Tribunalului Satu Mare în perioada sus menționată.
Sumele cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat, stabilit conform dispoziției anterioare, până la plata efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.GM
16.06.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./16.06.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
