Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5980/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 94R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta - - prin împotriva sentinței civile nr.1251 din data de 19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1251/19.06.2009 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - " " - - prin administrator judiciar Insolvency Specialists.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2377 lei, reprezentând contravaloarea actualizată la 28.02.2009 a suplimentărilor salariale aferente sărbătorilor de Paști 2005 și C 2004 și 2005, cu actualizare la data plății.
A constatat prescris dreptul material la acțiune pentru suplimentările salariale aferente sărbătorii de Paști 2004 și, sub acest aspect, a fost respinsă acțiunea, ca fiind prescrisă.
În considerente a reținut că articolul 168 al.1 din la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
De asemenea, art.168 al 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004, prevede că -"pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2007, același articol prevede că - "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 ale prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
Împrejurarea că în privința drepturilor bănești solicitate în anul 2007, Comisia s-a pronunțat în sensul că, "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin.1 și alin.2" la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, statuarea Comisiei Paritare vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât nu s-a dovedit că dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea au fost desființate.
Ca atare, nefiind desființate, acestea au căpătat în acest fel, conform art. 969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante și trebuie să producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu poate fi primită, deoarece în condițiile în care salariul mediu pe unitate, în perioada 2004-2005 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "Notă", cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
De altfel, susținerea pârâtei este infirmată sub acest aspect și de concluziile raportului de expertiză potrivit cărora, în perioada 2004-2005, nu s-au mai acordat alte suplimentări salariale, nici ca parte variabilă și nici prin includerea în salariile de bază, așa cum s-a procedat în anul 2003, autorul reclamanților beneficiind doar de majorările salariale anuale.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că acesta se raportează, conform art. 168 al. 1 la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât sub acest aspect instanța își însușește concluziile raportul de expertiză.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii, instanța a constatat acțiunea întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul drepturilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
În consecință, s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 2377 lei, reprezentând contravaloarea actualizată la 28.02.2009 a suplimentărilor salariale aferente sărbătorilor de Paște 2005 și C 2004-2005, cu actualizare la data plății.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată prin Legea nr.277/2009, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția cailor de atac declanșate de debitor".
Deși la data judecării cererii (ulterioare datei de schimbare a procedurii insolvenței) s-au depus la instanță documente doveditoare din care rezulta că societatea recurentă se află în procedură de insolvență și s-a solicitat suspendarea judecații în baza articolului sus amintit, instanța a nesocotit dispozițiile Legii nr.85/2009 și a procedat la judecarea în fond a cauzei.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, ceea ce îndreptățește recurenta să solicite admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și, în consecință, casarea hotărârii pronunțate și pe fond, respingerea acțiunii.
Recurenta a susținut și susține inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă () au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
În Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr. 9 din 26.111.2007, se regăsește textul analog art. 168. respectiv art. 176 în următoarea redactare, fără echivoc:
- alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă ";
- alin. (6) "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază."
Un text similar se regăsește și în materia sporurilor în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.XII.2006 și publicat în Of. Partea V-a nr.5/29.01.2007. Astfel, în art. 41 alin. (1) se arată că:
"Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru muncă prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu", iar la alin. (2) faptul că: "Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. " Pentru demonstrația justeței punctului de vedere exprimat, foarte important este și art. 41 alin. (4), care are următoarea redactare:
"Sporurile prevăzute la alin. 3 lit. a) și b) nu se includ în salariul de bază și nu se mai acordă după normalizarea condițiilor de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 25 din prezentul contract."
Unități economice cu zeci de mii de angajați în cazul cărora s-a aplicat măsura includerii în salariul de bază a primelor (2003).
Conform art. 304 pct.8 Cod pr. civ. "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
- când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
În cauză, recurenta a depus copie de pe din care rezultă că drepturile salariale au fost incluse în salariu. Instanța a admis în mod netemeinic și nelegal cererea reclamantului, acordând primele de Paște 2005 și C pe perioada 2004-2005.
Conform art. 304 pct.9 Cod pr. civ "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
- când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurenta a apreciat ca instanța nu a ținut cont de la nivel de unitate și nici de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea părților.
Față de prevederile legale evocate, recurenta solicită instanței să observe lipsa de temei legal a hotărârii pronunțat, date cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
În baza considerentelor expuse mai sus, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat cât privește refuzul primei instanțe de a da eficiență textului art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, se constată că prezenta acțiune prin care salariatul tinde la valorificarea unei pretinse creanțe de natură salarială, împotriva angajatorului, desemnat prin calitatea de "debitor" în procedura insolvenței deschise împotriva lui, se încadrează întocmai în ipoteza articolului 36 din Legea nr. 85/2006, care dispune asupra suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare promovate pentru realizarea creanțelor împotriva debitorului.
Referindu-se la "toate acțiunile judiciare", textul are în vedere, în mod evident, toate acțiunile în instanță pentru sancționarea unor creanțe pretinse, pentru care se tinde la obținerea unui titlu, iar nu numai procedurile de executare silită a unor creanțe certe, lichide, exigibile și constatate printr-un titlu executoriu, o asemenea limitare nefiind presupusă de dispoziția expresă a articolului 36 din lege.
În același sens sunt și prevederile art. 61 și următoarele din Legea nr. 85/2006, care vorbesc despre înscrierea creditorilor, în cadrul procedurii insolvenței, cu cereri de admitere a creanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu constatate prin titlu.
Cât îi privește pe salariați, articolul 64 dispune cu privire la înregistrarea creanțelor lor, de administratorul judiciar, pe baza evidențelor contabile, text a cărui aplicare este în discuție în speță, față de caracterul litigios al dreptului pretins, negat de angajator, dar care este relevant sub aspectul necesității valorificării tuturor creanțelor scadente anterior deschiderii procedurii speciale, în cadrul acesteia.
Rezultă, pe baza celor expuse, că în mod nelegal prima instanță a procedat la judecată refuzând suspendarea procesului, deși prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 erau pe deplin aplicabile, astfel că se impunea suspendarea judecării cauzei.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 5 și 9. pr. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va dispune suspendarea judecății pe rolul primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - - prin împotriva sentinței civile nr.1251 din data de 19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința atacată și suspendă judecata acțiunii pe rolul primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2/ ex.25.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
