Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 942/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 942
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.214 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta --, domiciliată în B, str.-,.9 B,.3,.8, județ B și pârâții Statul Român - prin B,-, sector 5, Tribunalul Buzău,-, județ B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B,--3, sector 1.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta a chemat în judecata Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții la înlăturarea discriminării la care a fost supusă ca urmare a neacordării unui salariu, de bază conform art.51 din CCM la nivel național pe anii 2005-2006, cu plata dobânzilor legale pentru suma datorată începând cu luna noiembrie 2005 și până la efectuarea plății precum si indexarea acestei sume cu indicele de inflație.
In motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin M la nivel național amintit, la art.51 lit.d s-a stipulat că salariații vor beneficia și de un salariu de bază plătit de unitate mamei, pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază, prevederea a fost preluata și în M la nivel național pentru perioada 2007-2010.
Potrivit Legii nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor magistrații sunt numiți de Președintele României la propunerea Consiliului Superior al magistraturii pentru aceștia nefiind aplicabile prevederile M, asistenții judiciari fiind asimilați de Legea cu judecătorii de la judecătorii conform prevederilor art.5, 21, 25 alin.1 art.27,28 si 30 din OUG nr.177/2000 cu privire la drepturile salariale.
Pe de altă parte, G 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, nu prevede nici o dispoziție similară în favoarea mamelor din rândul magistraturii.
S-au mai invocat prevederile art.79 lin.4 din Legea nr.303/2004 care se referă la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani unde este stabilit la 75% din media veniturilor realizate în ultimele 6 luni, precum și prevederile OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, unde se primesc de la 01.01.2006 suma de 800 RON lunar, iar de la 01.01.2007 -600 RON lunar, la fel ca și celelalte mame salariate.
Așa fiind, cu atât mai mult apare ca fiind discriminatorie acordarea unui salariu la nașterea unui copil doar mamelor salariate, al căror raport de muncă este supus prevederilor M, unic la nivelul național.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că dispozițiile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată cu privire la pretinsa discriminare, în sensul acordării unui salariu de bază pentru creșterea fiecărui copil, nu sunt operante întrucât reclamanta nu are încheiat cu angajatorul un contract individual de muncă, pentru a beneficia de prevederile M ci i se aplica prevederile OUG 27/2006 cu privire la drepturile bănești.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor instituții neexistând raporturi de muncă între această instituție și reclamantă.
Astfel, neavând nici o calitate în raporturile juridice de muncă existente între reclamantă și Tribunalul Buzău, nu are nici calitate procesuală, în cauza dedusă judecății.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale sau de alta natura de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de legislația specifică acestor categorii profesionale.
unic la nivel național cuprinde drepturi și obligațiile patronilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă.
Astfel că prevederile nu sunt incidente în privința personalului din sistemul autorității judecătorești.
Prin urmare, prevederile la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice aplicabilă personalului din sistemul justiției, ori în măsura în care se regăsesc în legislația specifică, care însă nu reglementează drepturile solicitate de reclamantă.
Pârâtul mai arătat că în cauză nu poate fi vorba de discriminare, în sensul G nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întimpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care acesta nu poate fi chemat în judecată ca pârât, deoarece este instituție abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile, legislația în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționarea contravențiilor prevăzute de G 137/2000 privind prevenirea și sancțiunile tuturor formelor de discriminare.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 214 din 10 martie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Discriminare și a Ministerului Economiei si Finanțelor obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând un salariu de bază, aferent lunii noiembrie 2005, actualizat cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului ( 12.11.2005) până la data plătii efective, cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.137 cod procedura civilă, instanța de fond s- pronunțat mai întâi asupra excepției invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv lipsa calității procesuale pasive, excepție pe care instanța a admis-o și a constatat că această instituție nu a fost citată în calitate de parâtă pentru a fi obligată la plata salariului, conform art.51 dinCCM. ci în virtutea legii conform art.27 din OG 137/2000, astfel cum a fost modificată.
Potrivit acestui text de lege, în situația încă, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.Rațiunea pentru care este citată aceasta instituție, în calitatea sa de mediator, abilitată și investita să pună in aplicare legislația antidiscriminatorie pe teritoriul României, este aceea de a-și exprima punctual de vedere cu privire la existenta discriminatorii în prezenta cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei Finanțelor Publice, instanța de fond admis această excepție, având în vedere că între reclamanta și această pârâtă nu există nici un raport de muncă, raport de serviciu, din care să decurgă drepturi si obligații salariale. Acest minister este ordonator principal de credite pentru proprii angajați conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legii anuale, ale legii de rectificare precum si a legii privind aprobarea contului general de execuție.
Obligația executării sentinței prin care se acorda drepturi salariale revine ordonatorului principal de credite, în speță, Ministerului Justiției, iar această instituție bugetară nu are decât să solicite o rectificare bugetară prin care să ceară sumele necesare acordării drepturilor bănești.
Cât privește fondul cauzei, instanța ca reținut că reclamanta, în calitate de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Buzăua solicitat obligarea pârâților - Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Buzău la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea unui salariu plătit de unitate mamei pentru nașterea copilului, cu plata dobânzilor aferente și indexarea prin aplicarea coeficienților de inflație.
Reclamanta a invocat ca temei legal prevederile art.51 din CCM unic la nivel național pe anii 2005-2006. Deși actele normative ce reglementeză statutul de magistrați și drepturi salariale nu prevăd nici o dispoziție similară în favoarea mamelor din rândul magistraturii, s-a apreciat de instanța de fond că reclamanta poate beneficia de prevederile textului invocat art.51 din CCM pe anii 2005-2006, având în vedere următoarele:
Toate mamele magistrat beneficiază de prevederile OUG 198/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, care primesc începând de la 01.01.2006 suma de 800 RON lunar( iar începând de la 01.01.2007, de 600 RON luna) la fel ca si celelalte mame salariate.
De asemenea, se bucură de celelalte masuri de protecție reglementate prin alte acte normative de exemplu OUG 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, de drepturile privind protecția mamelor a Legii 19/2000.
În Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale din 19.12.1962, la art.10 este prevăzută ocrotirea mamei care trebuie să beneficieze de un concediu plătit sau de concedii, beneficiind de alocații de securitate socială adecvate.
In toate aceste acte enumerate, nu se face vorbire decât de persoana" mamă" fără a se face referire la categoria profesionala de care aparține.
Așa fiind s- apreciat de instanța de fond că reclamanta beneficiază de prevederile M unic la nivel național pe anii 2005-2006 în ce privește dreptul menționat la art.51.
Efectele acestui contract se răsfrâng pentru toate salariatele din toate unitățile din tară, normele lui nu au caracter de recomandare, ci sunt obligatorii.
Obligativitatea rezultă din prevederile art.241 alin.1 lit. d Mc are statuează că "clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte a) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii, din țară, în cazul CCM la nivel național" iar la art.3 din CCM la nivel național pe anii 2005-2006 se precizează ca acest contract își produce efecte: a)pentru toți salariații încadrați în țară, indiferent de forma de capital social.
Deși CCM unic la nivel național pe anii 2005-2006 nu definește noțiunea de unitate la care se aplica, aceasta definiție este data de M la nivel național pe anii 2007-2010, unde se precizează ca " unitatea" desemnează societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrative, instituțiile publice și orice persoana judiciară ce angajează salariații"
Aceste M la nivel național sunt adevărate Coduri ale, situație ce rezultă din art.11 lit.d din Legea nr.130/1996.
Ca atare, în mod greșit au considerat pârâții că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art.51 din CCM 2005-2006, pentru care este asistent judiciar, asimilat magistratului.
Dreptul solicitat nu este pentru calitatea de magistrat ci pentru calitatea de mamă.
Se constata existenta unui tratament diferențiat aplicat unei persoane aflate în situații compatibile; calitatea de mama a unui magistrat care, deși beneficiază de toate drepturile ce decurg din aceasta calitate prevăzute de actele normative interne și internaționale, nu beneficiază de un drept cu rol de protecție, ce i se cuvine la nașterea copilului.
Potrivit legislației privind prevenirea și combaterea discriminării - G 137/2000 pentru ca o fapta să fie considerată ca fiind fapta de discriminare, aceasta trebuie sa îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:
Fapta să constea într-o deosebire, excludere, restricție sau preferință ( in cazul de fața tratamentul diferențiat aplicat a constat în deosebirea ce s-a realizat între mama magistrat si celelalte mame angajate la celelalte instituții): deosebirea trebuie să aibă la baza unul sau mai multe criterii de discriminare în cazul de,criteriul ce sta la baza deosebirii este criteriul profesional) deosebirea bazată pe unul din criteriile de discriminare prevăzute de lege are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a dreptului omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege ( dreptul la un salariu de baza la nașterea copilului plătit de unitate), măsura să nu fie justificată obiectiv de un scop legitim si metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare( acordarea diferențiată pe categorii profesionale a acestui drept nu este justificată din punct de vedere obiectiv).
S- mai reținut de instanța de fond că prin nerecunoașterea acestui drept, reclamantei, se încalcă atât legislația internă în materie cât si legislația internațională.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de art.14 din Convenție, privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol atunci când autoritățile statale induc distincții între situații.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit ca persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial și că aceasta distincție nu-și găsește nici o justificare obiectiva sau rezonabilă.
Este ceea ce s-a demonstrat, că diferențierea privind plata drepturilor prevăzute de art.51 din M 2005-2006 pentru toate mamele angajate mai puțin pentru mamele magistrat, este inechitabilă și discriminatorie.
Impotriva hotararii mai sus mentionate au formulat recurs Curtea de APEL PLOIEȘTI si Ministerul Justitiei, criticand-o ca netemeinică și nelegala.
In cuprinsul motivelor de recurs formulat de Curtea de APEL PLOIEȘTI, se arată că reclamanta intimată, asistent judiciar in cadrul Tribunalului B, a invocat drept temei al cererii sale, pretinsa discriminare de celelalte salariate angajate pe baza unui contract individual de muncă, privind plata unui salariu de baza pentru nasterea fiecarui copil.
Aceste dispozitii nu sunt operante in cauza intrucat reclamanta, pentru a le invoca trebuie să se gaseasca intr-o situatie identica sau similara cu persoanele de care se considera discriminata.
In realitate aceasta nu are incheiat cu angajatorul un contract individual de muncă, pentru a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă valabil pentru perioada 2007-2010, drepturile banesti ca si alte categorii de drepturi fiind cuprinse intr-o reglementare speciala, respectiv OUG nr-27/2006 aprobata prin Legea nr.45/2007.
In ceea ce priveste recursul formulat de paratul Ministerul Justitiei se arata ca drepturile salariale și de altă natura cuvenite personalului din sistemul justiei sunt stabilite prin dispozitii legale specifice.
Cu atat mai mult, prevederile unui contract de muncă incheiat la nivel național nu pot institui in sarcina autorităților publice obligații privind plata in favoarea angajaților a unor drepturi nereglementate de legislația specifica.
De asemenea in privința actualizării sumelor potrivit indicelui de inflație, precum si la acordarea dobânzii legale calculate de la scadentă, recurentul arata ca acestea nu pot fi acordate, având in vedere ca una din condițiile necesare este ca debitorul sa nu-si fi executat obligația de creditor. Or, așa cum reiese din motivele de recurs arata recurentul, nu exista nici o astfel de obligație de reclamantă.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate de intimați precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza Curtea va retine ca recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește critica adusa de către recurenți soluției pronunțate referitoare la aplicarea greșita a legii de către instanța de fond, aceasta este întemeiata.
Astfel, in sens contrar celor reținute de prima instanța, in conformitate cu disp.art.12 alin.1 din Legea nr. 130/1996, privind contractele colective de muncă, republicata:" contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Contractele de muncă ale salariaților institutiilor bugetare se pot incheia la nivelul unităților, la nivelul administratiei sau al serviciilor publice locale, pentru institutiile din subordinea acestora și la nivel departamental pentru institutiile subordonate.
Aceasta dispozitie legala, a carei ratiune rezidă în specificul finantării, de la buget, a institutiilor bugetare, instituie regula ca prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze privind drepturi de personal ce trebuiesc reglementate prin lege.
Ori, drepturile salariale si de altă natură cuvenite personalului din sistemul justitiei sunt stabilite prin dispozitii legale specifice.
Cu atat mai mult, prevederile unui contract de muncă incheiat la nivel national nu pot institui in sarcina autorității publice obligații privind plata in favoarea angajaților a unor drepturi nereglementate de legislația specifică.
La momentul corespuzător căruia au fost formulate pretentiile, drepturile salariale ori de altă natura cuvenite asistentilor judiciari erau stabile exhaustiv prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor.
Astfel, printr-un capitol separat al OUG nr.177/2002, si anume capitolul III au fost reglementate exhaustiv toate drepturile salariale acestei categorii profesionale, OUG nr.177/2002, fiind, similar magistratilor, singurul act normativ incident in materia salarizării acestei categorii profesionale.
Art.15 din aceste act normativ a stabilit strict si limitativ că magistratii consultanti numiti in conditiile Legii nr.92/1992, sunt remunerati cu indemnizatia corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute după caz, beneficiind de toate drepturile prevăzute de art.5,21, art.25 alin.(1) art.27 si art.30.
Totodata conform art-157 din Codul Muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective intre angajator si salariați reprezentanti ai acestora.
Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
Asadar, din examinarea acestei dispozitii rezultă faptul că drepturile salariale pentru personalul din autoritățile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat nu pot forma obiectul unei negocieri colective, astfel că prevederile contractelor colective de muncă nu au incidenta in spetă.
Nu se poate pune in discutie incidenta disp.OG nr.137/2000, in lipsa unui text de lege care să recunoască reclamantei dreptul pretins prin actiune.
Curtea urmează sa admită recursurile si sa respinga in totalitate actiunea, astfel că,critica recurentul Ministerul Justitiei referitoare la plata dobanzilor legale nu se mai impune a fi analizata.
de aceste considerente, in baza disp.art.3041pr.civilă corob. cu disp.art.304 pct.9 pr.civilă, Curtea va admite recursurile formulate, va modifica in parte sentința atacata in sensul că va respinge ca neîntemeiata acțiunea de parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.214 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta --, domiciliată în B, str.-,.9 B,.3,.8, județ B și pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor,-, sector 5, Tribunalul Buzău,-, județ B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD/MD
3 ex/ 25.o5.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
G
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
