Speta drept civil. Decizia 941/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 941
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - SA cu sediul în B, Calea, sector 1, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SA cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr. 11 bis și reclamanții domiciliată în comuna, județul B, domiciliat în comuna,sat, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului G în baza împuternicirii din 22.04.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de preschimbare termen din partea recurentei-pârâte.
Curtea respinge cererea de preschimbare termen formulată de recurenta-pârâtă ca rămasă fără obiect.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, în cauză fiind îndeplinite condițiile excepției de neconstituționalitate, iar aceste dispoziții din codul muncii contravin textelor din Constituție.
Arată că a invocat la fond argumente din practica Curții Europene precum și decizii ale Curții Europene urmând să se aibă în vedere condițiile strict de admisibilitate
Solicită în baza art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9, admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâtele - - SA și - SA B solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligate paratele la plata sumelor datorate in perioada 2006, 2007, 2008 ca si suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu de baza - SA si SA B pentru sarbatorile de Paste si de C, in perioada 2006 -2007 si Paste 2008.
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale pentru sarbatorile de Paste si de C 2006 si Paste 2007, societatea debitoare fiind - SA.
Pârâta SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeită a cererii de chemare in judecată, cu mentiunea că primele de Paste si de C au fost introduse in salariul de baza al salariatilor, prin hotărârea Consiliului de administrație al service nr. 14/31 martie 2003.
La rândul său, pârâta SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata în principal ca prescrisa extinctiv sau ca prematur introdusă, și în subsidiar ca neintemeiata întrucât suplimentările salariale solicitate au fost introduse in salariul de baza al angajaților începând cu anul 2003.
La data de 22.04.2009 aceeași pârâtă a invocat atât excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, cât și excepția de neconstituționalitate prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin.2 ultima liniuță din codul muncii, raportat la prevederile art. 1 alin. 4 si 5, art. 73 alin. 3 lit. p si art. 79 alin. 1 din Constituția României.
In motivarea excepției de neconstituționalitate invocată se arată că, pe de o parte aceasta întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar pe de altă parte soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei in care Legea nr. 168 /1999 mai este în vigoare.
Mai arată pârâta ca pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs codul muncii (Legea nr. 53/2004 ) - dreptul comun în materie cu Legea nr. 168/1999 (la care trimite codul muncii în mod expres), iar pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie sa verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun, principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare si a efectelor abrogării, principiile tehnicii legislative.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2009, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta - SA Bap revederilor art. 298 al.2 -ultima liniuță din Legea 53/2003, prin raportare la prevederile art.1 al.4 și 5, art.73 al.3 lit.p și art. 79 al.1 din Constituția României revizuită.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere decizia nr.254 din 24.02.2009, pronunțată de Curtea Constituțională, decizie publicată în Monitorul Oficial nr.149 din 10.03.2009, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 al.2- ultima liniuță din codul muncii, în conformitate cu art. 29 pct.6 din Legea 47/1992, întrucât această excepție nu are legătură cu fondul cauzei ce privește aspecte ce țin de aplicarea legii, astfel de probleme de interpretare în stabilirea competenței revenind instanței de judecată, care se consideră competentă în soluționarea prezentului conflict de muncă, în raport de prevederile art. 284 al.2 codul muncii.
Împotriva încheierii de ședință din data de 8.04.2009, in termen legal, a declarat recurs pârâta - SA.
In motivarea recursului formulat pârâta a arătat că
motivul invocat este cel prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă ("hotărîrea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii").
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate se mentionează că în fața instanței de fond a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003, codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4) și 5), art. 73 alin. 3) lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită si sunt indeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Mai arată recurenta că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea}-
In egală măsură, se observă și dispozițiile art. 284 din codul muncii care prevăd: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedura civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul. "
Recurenta -pârâtă susține că ne aflăm în prezența a două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente.
Pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs codul muncii ( Legea 53/2004) -dreptul comun în materie cu Legea 168/1999 - legea speciala (la care trimite codul muncii în mod expres).
Pentru a determina norma aplicabilă, în opinia recurentei, instanța trebuie să verifice și să aplice: principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun; principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o norma nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/ tehnica legislativă.
Pârâta -recurenta suține că, în principal, motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale de mai sus au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv în jurisprudența Curții Constituționale.
În acord cu jurisprudența mai sus menționată, legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Unidic Franței, 20153/04, 18 decembrie 2008), să evite paralalelismul legislativ (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Katz România, no. 29739/03), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudența neuniformă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Santos Pinto vs. Portugalia, 39005/04, 20 mai 2008). Soluțiile total diferite pronunțate de aceeași instanța (curte de apel) asupra aceleiași chestiuni de drept încalcă articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Art. 1 alin. 5 din Constituția României dispune că respectarea legilor și a Constituției este obligatorie. Textul constituțional nu stabilește în mod expres destinatarii acestor norme, dar din modalitatea de exprimare a legiuitorului constituant respectiv din poziția acestui articol în cadrul Constituției, se poate deduce cu ușurință cine sunt aceștia, respectiv atât persoanele fizice și juridice cât și autoritățile publice implicate în procesul de legiferare, adică Parlamentul României.
Parlamentul este obligat să respecte atât Constituția cât și legile organice ce decurg din prevederile constituționale. Legea nr. 24/2000 face parte din piramida constituțională, în sensul că reprezintă o lege esențială pentru procedura legislativă din România. Nicio autoritate publică, inclusiv Parlementul nu pot deroga în mod implicit de la prevederile acestei legi, fără a contraveni în acest sens prevederilor constituționale. Parlamentul, autoritatea legislativă supremă a României, are posibilitatea să modifice în mod expres prevederile acestei legi, însă nu are dreptul să modifice în mod implicit aceste prevederi legale, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor constituționale ce vorbesc despre coerența legislativă respectiv despre obligația absolută de respectare a prevederilor legale.
In final, se invocă faptul ca nu se pot modifica implicit prevederile legale cuprinse în legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prin codul muncii (art. 298 alin. 2 ultima liniuță), întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
cuprinsul întâmpinării prin care recurenta-pârâtă SA a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Buzău în soluționarea cauzei în primă instanță susținând, în raport de disp.art.72 din Legea nr.168/1999, că aparține Tribunalului București competența de soluționare a pricinii, ca instanță de fond, la termenul din 22 aprilie 2009, în ședință publică, recurenta-pârâtă SA a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin.2 ultima liniuță din codul muncii, raportat la prevederile art. 1 alin. 4 si 5, art. 73 alin. 3 lit. p si art. 79 alin. 1 din Constituția României solicitând instanței a dispune, prin încheiere, suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, susținând că în cauză sunt întrunite condițiile de invocare a excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată potrivit art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
În conformitate cu disp.art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor invocate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin.2 al art.29, excepția poate fi invocată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, excepția putând fi invocată și de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Curtea mai retine, de asemenea, conform art.29 alin.3 din același act normativ, că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, iar alin.6 al art.29 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, statuează că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată de către recurenta-pârâtă, cuprinse în codul muncii, respectiv ale art. art. 298 alin.2 ultima liniuță din codul muncii, sunt dispoziții de abrogare prin care se prevede ca: " Pe data intrării in vigoare a prezentului cod se abrogă:.- orice alte dispoziții contrare."
Curtea apreciaza ca că pentru stabilirea competenței teritoriale în cauza dedusa judecății intră în concurs codul muncii ( Legea 53/2004) -dreptul comun în materie- cu Legea 168/1999 - legea speciala si pentru a se determina norma aplicabilă, instanța de fond are a verifica și aplica: principiile ierarhizării normelor interne, al aplicării în timp a legilor - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială, al concursului dintre norma speciala si norma generală, astfel ca excepția de neconstituționalitate invocata nu are legătura cu soluționarea excepției de necompetență materială.
In consecință, in mod legal instanta de fond, luând în considerare și o decizie a Curții Constituționale pronunțată intr-o cauză similară (decizia nr. 254 din 24.02.2009 publicată in Monitorul Oficial nr. 149 din 10.03.2009) prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2- ultima liniuță din codul muncii, a apreciat ca se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, in baza disp. art. 29 pct. 6 din Legea nr. 47/1992, deorece excepția nu are legătura cu fondul cauzei, respectiv cu soluționarea excepției necompetenței teritoriale.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA cu sediul în B, Calea, sector 1, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SA cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr. 11 bis și reclamanții domiciliată în comuna, județul B, domiciliat în comuna,sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex. - 26.05.2009
/FA
Trib.B nr-
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
