Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 969/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.969
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.342 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamați, domiciliați în P, dul B, nr.2 E,.15,.E,.1,.45, județul P, domiciliată în P,-,.6 C,.A,.1,.5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat din Baroul Prahova, pentru intimații-reclamanți, avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință publică că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar 2 adrese ale SC ""SA, în copii, înregistrate la Direcția Corporative - Juridic sub nr.47 și nr.48 din 05.02.2008 pe care le comunică și intimaților-reclamanți. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că a luat cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi, că alte are cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intimaților-reclamanți.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimaților sumele ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.
Avocat, având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de câte 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2006, actualizate conform indicelui de inflație la data scadenței la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin cererea depusă la data de 4.02.2008, reclamantul și și-a precizat și completat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea societății-pârâte și la achitarea către acesta a sumei de 1850 lei reprezentând primă 2006 reactualizată la data plății efective, indicând ca sumă totală datorată de societate suma de 7480 lei,ce urmează să fie reactuali zată la data plății efective.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.342 din 4.02.2008 a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 7480 lei către reclamantul, reprezentând prima Paște 2006 și prime C pe anii 2004-2006 și câte 5630 lei către reclamantele și reprezentând prime C 2004-2005 și prime Paște pe anul 2006, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților și câte 600 lei cheltuieli de judecată și reclamantei suma de 1000 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei, raporturile de muncă încetând în cursul anului 2006, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumelor la care pârâta a fost obligată astfel: față de reclamantul la 4783 lei brut reprezentând: primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă; față de reclamanții și - la 3623 lei brut reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei și primă Paște 2006 - 1047 lei, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, calculate conform adresei nr.830/5.02.2008 depusă la fila 15 dosar recurs de către recurentă, în copie, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.342 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamați, domiciliați în P, dul B, nr.2 E,.15,.E,.1,.45, județul P, domiciliată în P,-,.6 C,.A,.1,.5, județul și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumelor la care a fost obligată pârâta, astfel:
- față de reclamantul la 4783 lei brut reprezentând: primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă;
- față de reclamanții și - la 3623 lei brut reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei și primă Paște 2006 - 1047 lei, ce se vor reactualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
--- - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
3 ex.
2008-06-10
Trib. nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
