Pretentii civile. Speta. Decizia 970/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.970

Ședința publică din data de 6 iunie 2008

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

: - -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.411 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, nr.290, județul P și, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți și.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință publică că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.

Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar 2 adrese ale SC ""SA, în copii, înregistrate la Direcția Corporative - Juridic sub nr.47 și nr.48 din 05.02.2008 și declară că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intimaților-reclamanți.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimaților sumele ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata pentru fiecare sumei de 3780 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, la care se adaugă indicele de inflație.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei SA, la punctul de lucru, raporturile de muncă încetând în luna ianuarie 2006, ca urmare disponibilizărilor colective din toamna anului 2005.

De asemenea, au mai susținut că, pe lângă salariul lunar erau îndreptățiți la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, insă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.

Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.

După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința civilă nr.411 din 5 februarie 2008 respins, ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2004-2005 în sumă brută de 3780 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților 200 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.

Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2005 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul

2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.

Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților,criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 2576 lei brut pentru fiecare intimat, reprezentând prime C 2004-799 lei, Paște 2005-850 lei, C 2005- 927 lei, sume care se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă și va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 411 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, nr.290, județul P și, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.

Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 2576 lei brut, pentru fiecare intimat, reprezentând prime C 2004-799 lei, Paște 2005-850 lei, C 2005- 927 lei, sume care se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 6 iunie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

- - - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2ex./2 iulie.2008

dosar nr-- Tribunalul Dâmbovița

judecători fond-

-

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 970/2008. Curtea de Apel Ploiesti