Drepturi salariale (banesti). Decizia 968/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.968
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul social în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 la Cabinet de Avocatură & Asociații, împotriva sentinței civile nr.387 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în,-,.A,.1,.8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.150/2008, pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică nr.300/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință publică că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-reclamant s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare.
Curtea înmânează recurentei-pârâte SC "" SA un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar, în copie, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 2008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA. - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008. Precizează că în prezent societatea recurentă și-a schimbat denumirea, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, în SA și declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunică în ședința publică de astăzi, că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat depune la dosar pentru intimatul-reclamant, concluzii scrise, învederează că are cunoștință de înscrisurile depuse în ședința publică de astăzi de recurentă. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA, iar față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G având cuvântul, susține cele două motive de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința recurată a reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște. Criticile se întemeiază pe inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin soluția instanței de fond de acordare a acestor prime s-a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul reducerii drepturilor salariale prin acordarea primelor în raport de salariu mediu de bază potrivit adeverinței depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Art.168(1) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, în vigoare și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 păstrat voința comună a părților, recunoscându-se constant și continuu suplimentările salariale ce trebuiau plătite. Consideră că societatea recurentă trebuia să facă dovada achitării acestor drepturi salariale.
Nota referitoare la situația primelor de C și de Paști, depusă la dosar ca probă exoneratoare de răspundere, arată că nu are forță probantă și trebuie înlăturată, întrucât în realitate nu interpretează art.168(1) din Contractul colectiv de muncă ci îl modifică, dându-se o reinterpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 (1) și alin.(2) realizată după momentul încetării fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Solicită obligarea recurentei și la plata cheltuielilor de judecată potrivit, reprezentând onorariu de avocat chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.387 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 3501,50 lei, reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști 2005 și de 2004 - 2005, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă arătată mai sus a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantului suma 3501,50 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și C 2004 - 2005 actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plații efective.
Prin aceeași sentința s-a dispus ca pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că cererea a fost înregistrată în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul societății au înțeles să păstreze pentru salariații beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de Paște pentru anul 2005, drepturile salariale ale acesteia fiind în sumă de 1400 lei.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantului are la bază o pură speculație.
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere valoarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr. 938/01.04.2008.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății recurente doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de societate, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că recurenta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși intimatului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea reține că instanța de fond au fost depuse adrese din care rezultă valoarea salariului de bază mediu pe fiecare an începând cu 2004 până în 2007. La pronunțarea soluției, prima instanță avut în vedere aceste adrese astfel încât, actul nou depus în recurs nu poate fi luat în discuție mai ales că nu precizează valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de și de Paște.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
În baza art. 274 Cod proc.civilă recurenta pârâtă urmează să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC ""SA), cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură SC ȘI ASOCIAȚII - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 387 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în,-,.A,.1,.8, județul
Obligă recurenta pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/12.06.2008
.fond - al Trib.
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
